Desi reclamantul, în calitate de persoana care se pretinde a fi prejudiciata prin nementionarea în registrul comertului a cesiunii intervenite, poate sa solicite, printr-o simpla cerere adresata registrului comertului, înscrierea acestei mentiuni, instanta apreciaza ca actiunea introdusa nu este lipsita de interes în conditiile în care este necesara depunerea specimenului de semnatura a administratorului desemnat prin cesiunea de parti sociale (art. 45 din lege).
Desi reclamantul, în calitate de persoana care se pretinde a fi prejudiciata prin nementionarea în registrul comertului a cesiunii intervenite, poate sa solicite, printr-o simpla cerere adresata registrului comertului, înscrierea acestei mentiuni, instanta apreciaza ca actiunea introdusa nu este lipsita de interes în conditiile în care este necesara depunerea specimenului de semnatura a administratorului desemnat prin cesiunea de parti sociale (art. 45 din lege).
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 15521/63/2011, sentinta nr. 162/28.03.2012
Constata ca prin cererea formulata la data de 22.06.2011, înregistrata pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 15521/63/2011, reclamantul a chemat în judecata pe pârâtii SC E.C. SRL, T.L. si P.A.C. solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor T.L. si P.A.C. sa înregistreze la registrul comertului actul aditional autentificat sub nr. 1522/19 iunie 2009 de BNP S. C., iar în conditiile de refuz sa fie obligata sa faca înregistrarea actului modificator pârâta ORC Dolj pe cheltuiala societatii.
De asemenea, reclamanta a solicitat a se constata ca începând cu data de 19 iunie 2009 nu mai are nicio raspundere de fapt si de drept în ceea ce priveste administrarea societatii SC E.C. SRL.
În motivare, a aratat ca prin actul aditional autentificat sub nr. 1522/19.06.2009 de BNP S. C., reclamantul prin procurator P. I. G. G. a cesionat un numar de 22 parti sociale egale si indivizibile cu o valoare de 10 lei fiecare, în valoare de 220 lei reprezentând 100% din capitalul social în suma de 220 lei detinut la SC E. C. SRL astfel: pârâtului T.L. – 11 parti sociale egale si indivizibile, cu o valoare nominala de 10 lei fiecare, în valoare totala de 110 lei reprezentând 50% din capitalul social în suma de 220 lei, iar pârâtului P.A.C. un numar de 11 parti sociale egale si indivizibile, cu o valoare nominala de 10 lei fiecare, în valoare totala de 110 lei reprezentând 50% din capitalul social în suma de 220 lei, care intra în societate cu drepturi depline.
Urmare a cesiunii intervenite societatea s-a transformat din societate cu asociat unic în societate cu doi asociati.
Conform art. 2 din actul aditional a fost revocat din functia de administrator S. C. M. iar administrarea societatii începând cu data cesiunii sa fie continuata de P.A.C. cu drepturi depline, în angajarea si reprezentarea societatii în relatiile cu tertii.
Potrivit mentiunii înscrise actul aditional face parte integranta din statutul societatii pe care îl modifica corespunzator.
Desi au trecut 2 ani de la cesiunea intervenita, pârâtii cesionari nici pâna în prezent nu au redactat contractul de societate iar acest act aditional ce viza transmiterea partilor sociale nu a fost înscris în registrul comertului.
S-a sustinut ca pârâtii T.L. si P.A.C. aveau obligatia de a depune la registrului comertului pentru înregistrare actul aditional de transmitere a partilor sociale, actul constitutiv actualizat cu datele de identificare ale noilor asociati conform art. 203, alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Reclamantul a aratat ca începând cu data de 19 iunie 2009 a transmis toate bunurile ce reprezinta activul patrimonial dar si pasivul. Prin realizarea acordului si predarea bunurilor a operat transferul dreptului, iar cei doi pârâti au dobândit calitatea de asociati cu toate drepturile si obligatiile aferente.
În drept, a invocat dispozitiile Legii nr. 31/1990, art. 1073-1078 si art. 111 Cod Pr. Civila.
Au fost anexate acte în sustinerea cererii.
Au fost anexate acte în sustinerea cererii.
Au fost anexate acte în sustinerea cererii.
La data de 19.10.2011 s-a depus la dosar întâmpinarea formulata de catre pârâtul T.L. prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, având în vedere prevederile art. 204, alin. 4 din Legea nr. 31/1990, aratând ca administratorul este cel care va depune la registrul comertului actul modificator si textul complet al actului constitutiv actualizat cu toate modificarile care vor fi înregistrate.
Pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. A aratat ca obligati în a înregistra actul constitutiv privind modificarea adusa societatii mentionate erau: P. C. A., în termen de 15 zile, în calitate de nou administrator al societatii sau în termen de 30 zile o terta persoana interesata, în speta, reclamantul S. C. M.. S-a mentionat faptul ca din partea reclamantului a existat o clara lipsa de interes având în vedere ca a trecut o perioada mai mare de doi ani de zile de la încheierea actului constitutiv prin care a cesionat partile sociale si pâna la promovarea prezentei actiuni. Mai mult decât atât, având în vedere lipsa acestuia de interes chiar la ORC Dolj, ca asociat si administrator figureaza în continuare reclamantul, iar societatea are acelasi sediu social.
La data de 19.10.2012 reclamantul S. C. M. a depus la dosar completare la actiunea introductiva de instanta în sensul ca se solicita a se constata ca începând cu data de 19 iunie 2009 SC E.C. SRL s-a transformat în societate cu doi asociati în numele lui P. A. C. si T.L., fiecare detinând 50% din capitalul social al societatii, iar ca administrator cu drepturi depline si reprezentare a societatii în relatiile cu tertii este domnul P. A. C. . În ceea ce priveste capatul al doilea al cererii, s-a solicitat de catre reclamant a se constata ca începând cu data de 19 iunie 2009 acesta nu mai are nicio raspundere de fapt si de drept în ceea ce priveste administrarea societatii SC E.C. SRL ca urmare a revocarii sale din functia de administrator.
Instanta constata ca actiunea este întemeiata în parte.
Prin actul aditional autentificat sub nr. 1522/19.06.2009 de BNP S. C., reclamantul a cesionat un numar de 22 parti sociale reprezentând 100% din capitalul social în suma de 220 lei detinute la SC E. C. SRL catre pârâti: pârâtului T.L. – 11 parti sociale egale si indivizibile, cu o valoare nominala de 10 lei fiecare, în valoare totala de 110 lei reprezentând 50% din capitalul social în suma de 220 lei, iar pârâtului P.A.C. un numar de 11 parti sociale egale si indivizibile, cu o valoare nominala de 10 lei fiecare, în valoare totala de 110 lei reprezentând 50% din capitalul social în suma de 220 lei. Urmare a cesiunii intervenite societatea s-a transformat din societate cu asociat unic în societate cu doi asociati, iar conform art. 2 din actul aditional a fost revocat din functia de administrator reclamantul, administrarea societatii începând cu data cesiunii urmând sa fie efectuata de pârâtul P.A.C..
Instanta retine ca disp. art. 203 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 care prevad ca “transmiterea partilor sociale trebuie înscrisa în registrul comertului si în registrul de asociati ai societatii” se completeaza cu cele ale art. 22 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, potrivit carora “comerciantul are obligatia sa solicite înregistrarea în registrul comertului a mentiunilor prevazute de lege în cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiei de înregistrare. Înregistrarea mentiunilor se poate face si la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrarii”.
În consecinta, cererea reclamantului de a fi obligati pârâtii sa înregistreze actul aditional va fi admisa, fiind întemeiata, conform art. 1073 C.civ.
Cererea de constatare a faptului ca reclamantul nu mai are nicio raspundere de fapt si de drept în ceea ce priveste administrarea societatii SC E.C. SRL, ca urmare a revocarii sale din functia de administrator, este însa inadmisibila, conform art. 111 C.pr.civ.
Administratorul societatii raspunde în temeiul legii de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligatiilor fata de societate, iar o eventuala raspundere în raport de anumite fapte se poate stabili numai într-o actiune concreta, care priveste respectivele fapte.
Aceasta cerere va fi astfel respinsa.
140 Persoane juridice
140 Persoane juridice
Prin plângerea formulata împotriva unei rezolutii a directorului ORC nu se poate modifica o alta rezolutie, împotriva acesteia partile interesate putând sa uzeze de plângerea prevazuta de OUG nr. 116/2009.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 952/63/2012, sentinta nr. 163/28.03.2012
Constata ca la data de 18.01.2012 a fost înregistrata sub nr. 1770 la ORC de pe lânga Tribunalul Dolj plângerea formulata de catre petenta SC F. A. SRL împotriva rezolutiei nr. 16249/28.12.2011 în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Dolj, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna admiterea plângerii si obligarea intimatului sa efectueze modificarile si mentiunile conform cererilor formulate privind îndreptarea erorii materiale.
În motivare, petenta a aratat ca prin rezolutia sus-mentionata intimata a admis cererile formulate de asociatii C. V. si V. E. asa cum au fost formulate însa în realitate modifica doar persoanele care au formulat cererea, fara sa faca si mentiunile din cerere.
Petenta a apreciat rezolutia data incompleta iar efectele acesteia, desi a fost admisa, sunt partiale si nu totale, asa cum este legal. S-a mentionat ca prezenta plângere se va trimite la sediul pârâtei pentru a fi înaintate tribunalului în termen de trei zile conform legii.
În drept au fost invocate disp. art. 6 din OUG nr. 116/2009 aprobata prin Legea nr. 84/2010.
Prin adresa nr. 1933/19.01.2012 Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Dolj a înaintat instantei plângerea formulata de SC F.A. SRL împotriva rezolutiei de îndreptare eroare materiala nr. 16249/28.12.2011 a SC F. A. SRL data de Directorul ORC în solutionarea cererii nr. 74989/2011, spre competenta solutionare.
Au fost anexate un certificat de informatii privind starea la zi a societatii si copia documentelor depuse odata cu cererea de înregistrare a mentiunilor nr. 74989/2011 si 1770/18/01/2012.
S-a mentionat faptul ca nu au fost platite taxele de depunere si mentionare a plângerii în registrul comertului, astfel încât înregistrarea plângerii va fi facuta conform dispozitiilor Legii nr. 26/1990, Ordin MJ 2594/2008 si HG 113/2010, doar dupa îndeplinirea acestei obligatii.
Plângerea a fost înregistrata sub nr. 952/63/2012.
Instanta retine ca prin rezolutia nr. 14718/18.11.2011 a directorului ORC Dolj a fost respinsa cererea de depunere si mentionare acte formulata de petenta SC F. A. SRL. Prin rezolutia nr. 16249/28.12.2011 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de petenta si s-a mentionat ca titulari ai cererii de depunere acte sunt petentii V. E. si C. V., nu F. A..
Împotriva acestei rezolutii a formulat plângere F. A. care considera rezolutia incompleta deoarece nu s-au facut mentiunile din cererile formulate de asociati.
Instanta constata ca, în fapt, se urmareste modificarea rezolutiei nr. 14718/18.11.2011 prin care s-a respins cererea de depunere si mentionare acte formulata de catre numitii V. E. si C. V. (conform rezolutiei de admitere a îndreptarii erorii materiale nr. 16249/28.12.2011. Or, prin plângerea formulata împotriva rezolutiei nr. 16249 nu se poate modifica o alta rezolutie, împotriva acesteia partile interesate putând sa uzeze de plângerea prevazuta de OUG nr. 116/2009.
Pe de alta parte, petenta nu este titular al cererilor solutionate prin prima rezolutie, iar solutia data asupra cererii de îndreptare eroare materiala nu-i aduce nici un prejudiciu, astfel ca aceasta nu-si justifica nici interesul, dar nici calitatea în promovarea prezentei plângerii.
În consecinta, plângerea SC F. A. SRL va fi respinsa.
Pentru existenta unei societati comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a unor bunuri de catre asociati, intentia lor de a colabora în vederea desfasurarii unor activitati si aceea a obtinerii si împartirii profitului rezultat.
Dintre acestea, elementul psihologic prezinta o importanta deosebita, acesta reprezentând intentia asociatilor de a colabora în mod voluntar în vederea desfasurarii activitatilor ce constituie obiectul societatii pe care o înfiinteaza.
Participarea lor trebuie sa fie activa, interesata si fundamentata pe egalitatea juridica dintre ei, iar existenta unor neîntelegeri între asociati cu privire la modalitatea de desfasurare a activitatilor convenite sau cu privire la demararea unora noi, demonstreaza lipsa acestui element esential ce fundamenteaza însasi existenta unei societati comerciale.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, Dosar nr. 11979/63/2011,sentinta nr. 168/03.04.2012
Asupra cauzei de fata, deliberând, constata urmatoarele:
Asupra cauzei de fata, deliberând, constata urmatoarele:
La data de 23.03.2011, reclamantul V. G., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, în calitate de asociat al societatii G. C. SRL, cu sediul social în Craiova, jud. Dolj, a formulat cerere de dizolvare a societatii G C SRL în temeiul art. 227 alin. 1 lit. b si e din Legea nr. 31/1990 modificata.
În motivare reclamantul a aratat ca, în fapt, SC G. C. SRL este o societate cu raspundere limitata, având ca obiect principal de activitate comertul cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor zaharoase, administratorii acesteia fiind conform art. 1 din actul constitutiv, V. A. si V. G. . La data de 12.11.2010, reclamantul, în calitate de administrator, a convocat adunarea generala a asociatilor pentru data de 29.11.2010 având pe ordinea de zi: stabilirea programului de activitate al societatii, discutarea unor modalitati de realizare a obiectului societatii, precum si încheierea unui nou contract privind sediul social, iar pârâtul V. A. a lipsit de la domiciliu si nu are o alta adresa cunoscuta, conform recipisei postale anexata si, nu în ultimul rând, nu l-a putut contacta pe pârât nici anterior convocarii.
În drept reclamantul si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 31/1990 si a Legii nr. 85/2006.
În sustinere reclamantul a anexat, în copie, actul constitutiv al societatii G. C. SRL, certificat constatator emis de ORC Dolj si convocarea adunarii generale a asociatilor.
La data de 12.01.2012 reclamantul si-a precizat actiunea introductiva în sensul ca întelege sa se judece în contradictoriu cu V. A., domiciliat în Craiova, jud. Dolj.
La solicitarea reclamantului, instanta a încuviintat reclamantului si a administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu 2 martori.
În conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, instanta a dispus si administrarea în cauza a probei cu interogatoriu pârâtului V. A..
Desi citat cu mentiunea de a se prezenta “personal la interogatoriu”, pârâtul nu s-a prezentat în fata instantei.
Din analiza ansamblului înscrisurilor depuse în cauza si fata de probele administrate, instanta retine ca, în fapt, potrivit actului constitutiv al SC G. SRL, reclamantul si pârâtul V. A. au hotarât cu privire la asocierea lor într-o societate cu raspundere limitata – SC G. SRL, fiecare dintre acestia exercitând functia de administratori ai societatii.
Începând din anul 2010, datorita neîntelegerilor dintre asociati, neîntelegeri cu privire la care martorii audiati au relatat instantei ca s-ar fi datorat atitudinii pârâtului care obisnuia sa sustraga bunuri din patrimoniului societatii, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate, fapt confirmat atât de catre martorii audiati în cauza care au relatat instantei ca pârâtul V. A. nu s-a mai prezentat în cadrul societatii, cât si de catre actele depuse în dosar ce denota încercarile reclamantului de a convoca adunarea generala a asociatilor pentru discutarea unor probleme vizând continuarea activitatii SC G. SRL
Potrivit art. 227 din , societatea se dizolva prin hotarârea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea acesteia sau în cazul imposibilitatii realizarii obiectului sau de activitate.
O societate comerciala este definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, în care asociatii se înteles sa puna în comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert, în scopul realizarii si împartirii profitului realizat.
Se retine astfel faptul ca pentru existenta unei societati comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a unor bunuri de catre asociati, intentia lor de a colabora în vederea desfasurarii unor activitati si aceea a obtinerii si împartirii profitului rezultat.
Dintre acestea, elementul psihologic prezinta o importanta deosebita, acesta reprezentând intentia asociatilor de a colabora în mod voluntar în vederea desfasurarii activitatilor ce constituie obiectul societatii pe care o înfiinteaza. Participarea lor trebuie sa fie activa, interesata si fundamentata pe egalitatea juridica dintre ei, iar existenta unor neîntelegeri între asociati cu privire la modalitatea de desfasurare a activitatilor convenite sau cu privire la demararea unora noi, demonstreaza lipsa acestui element esential ce fundamenteaza însasi existenta unei societati comerciale.
În conditiile în care scopul legii reglementând înfiintarea si desfasurarea activitatii societatilor comerciale este acela de a le favoriza pe acestea si existenta lor, asemenea neîntelegeri sunt vazute ca si motive temeinice ce pot permite unui asociat ca, în conditiile în care nu mai exista comunitate de interese între asociati sa solicite instantei pronuntarea unei hotarâri de dizolvare a societatii.
Instanta constata astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati, neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a asociatului V. A. în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese între asociatii societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio societatis, element esential al unei societati comerciale, fapt confirmat instantei si de lipsa la interogatoriu a pârâtului, apreciaza în conditiile art. 225 C.pr.civ. ca o recunoastere a situatiei de fapt retinute, dar si ca un început de dovada scrisa ce se completeaza cu celelalte probe administrate.
Prin urmare, apreciind ca neîntelegerile dintre asociati constituie motive temeinice pentru dizolvarea societatii, acestea creând totodata premisele imposibilitatii realizarii obiectului de activitate al societatii, retinând conditiile reglementate prin art. 227 Legea 31/1991, instanta urmeaza sa admita cererea reclamantului astfel cum aceasta a fost precizata si sa dispuna dizolvarea SC G. C. SRL, cu sediul social în Craiova, jud. Dolj, numar de ordine în Registrul Comertului J-/-/- si CUI -.
79 Faliment
79 Faliment
Refuzul pârâtului fost administrator social de prezentare a tuturor documentelor solicitate de catre lichidator, precum si faptul nedepunerii situatiilor financiare anuale la organele fiscale, precum si refuzul de prezentare înaintea instantei, reprezinta indicii ale tinerii unei contabilitati deficitare, fapta ilicita prevazuta de art. 138 lit. d) si care a produs un prejudiciu societatii, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de catre debitoare.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 12767/63/2011/a1.1, sentinta nr. 686/08.05.2012
la data de 29.11.2011, A. S. I. SPRL – lichidator judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC M. C. SRL, în temeiul dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006, a formulat cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale a pârâtului C. F.-A., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, în calitate de fost administrator social si asociat unic al debitoarei, solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC M. C. SRL, în cuantum de 160.699,35 lei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a aratat ca faptele pentru care solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a pârâtului C. F. A. sunt expres prevazute si sanctionate de legiuitor în art. 138 alin. 1 lit. a si lit. e din Legea nr. 85/2006. astfel, potrivit bilantului depus pe anul 2010, publicat pe site-ul mfinante.ro, societatea falita avea înregistrat în la capitolul Casa si conturi la banci suma de 19.503 lei, suma care nu se mai gaseste în patrimoniul societatii la aceasta data, fapt ce duce la prezumtia ca a fost folosita în interes propriu, întrucât trebuia folosita de societate pentru efectuarea de plati catre proprii creditori, însa ea a fost folosita în alte scopuri decât cel prevazut de Legea nr. 82/1991.
S-a mai precizat de catre lichidatorul judiciar ca, administrator social al societatii debitoare de la data de 08.03.2010 si pâna la intrarea societatii în procedura prevazuta de a fost C. F. A., caruia îi revenea obligatia de gestionare a activitatii societatii si a patrimoniului acesteia si, având în vedere imposibilitatea justificarii disparitiei sumelor de bani din patrimoniul societatii, dovedeste faptul ca aceste sume de bani au fost folosite în interesul propriu al administratorului social.
Lichidatorul judiciar a mai aratat ca potrivit bilantului depus pe anul 2010, publicat pe site-ul mfinante.ro, societatea falita la capitolul Creante figureaza cu creante de recuperat în cuantum de 180.666 lei, pentru care nu s-a facut nici un demers de catre administratorul social (pârât în cauza) în vederea recuperarii si încasarii, prejudiciindu-se interesele creditorilor. De asemenea, nepredarea documentelor ce atesta creantele pe care falita le are împotriva partenerilor contractuali, împiedica lichidatorul judiciar sa-si îndeplineasca atributiile stabilite de catre lege, respectiv recuperarea creantelor.
Totodata, lichidatorul judiciar a mentionat ca desi a efectuat numeroase demersuri nu a reusit sa intre în posesia documentelor financiar-contabile ale SC M. C. SRL Craiova, persoana împotriva careia s-a îndreptat cu actiune pentru antrenarea raspunderii patrimoniale neputându-se apara invocând ca si argument faptul ca nu a avut cunostinta de procedura insolventei declansata împotriva debitoarei SC M. C. SRL si de obligatia legala ce-i incumba potrivit art. 35 din lege, având în vedere atât principiul de drept conform caruia nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii, dar si de faptul ca pârâtul, în calitate de administrator al societatii, avea obligatia legala de a se interesa de bunul mers al societatii.
Lichidatorul judiciar a precizat ca se impune antrenarea raspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, întrucât conform bilantului depus pe anul 2010 sunt înregistrate în patrimoniul debitoarei la capitolul Stocuri bunuri în valoare de 36.541 lei, care faptic nu mai exista, fapta savârsita fiind una ilicita si prejudiciabila, fiind totodata si una din cauzele ce a determinat insolventa debitoarei, aspect dovedit de faptul ca, existenta numai scriptic a acelor bunuri în patrimoniul debitoarei a denaturat imaginea în ansamblu a patrimoniului societatii debitoare, neexistând practic o imagine fidela a situatiei rezultate în urma activitatii economice desfasurate. Se apreciaza de catre lichidatorul judiciar ca activele, în mod intentionat, au fost ascunse de pârât, încât lichidatorul sa nu poata intra în posesia lor pentru a le valorifica în cadrul procedurii insolventei în interesul creditorilor, fiind usor de înteles faptul ca unicul scop al pârâtului a fost acela de a se folosi personal de activele deturnate.
S-a aratat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care lichidatorul judiciar a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata, iar prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna antrenarea raspunderii pârâtului C. F. A. si pe cale de consecinta suportarea de catre acesta a pasivului în suma de 160.699,35 lei.
În drept lichidatorul judiciar si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006.
În sustinere s-au depus înscrisuri: extras de pe site-ul finantelor, certificat constatator privind pe SC M. C. SRL, notificari înaintate debitoarei si administratorului social, confirmarile de primire, tabelul definitiv consolidat al creantelor SC M. C. SRL.
Prin notele de sedinta depuse la dosarul cauzei la data de 12.01.2012, lichidatorul judiciar a precizat ca s-a prezentat C. B. – tatal pârâtului C. F. A., care si-a luat angajamentul ca pâna la 20.01.2012 sa predea documentele solicitate, mentionând totodata ca s-a ocupat administrarea societatii debitoare în baza unei procuri ce urmeaza a o prezenta. Lichidatorul judiciar a depus la dosar declaratiile numitului C. B. si nota interna asumata de C. B..
La data de 06.03.2012, lichidatorul judiciar a învederat ca o parte din documentele financiar-contabile ale societatii debitoare au fost predate, urmând a fi analizate; depune la dosar proces-verbal din 05.03.2012.
Analizând actele si lucrarile cauzei, judecatorul sindic retine ca, în fapt, desi a fost notificat de catre lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei sa îi predea documentele prevazute de art. 28 Legea 85/2006, pârâtul nu si-a îndeplinit decât partial aceasta obligatie, fapt care l-a împiedicat pe acesta sa verifice regularitatea tinerii registrelor contabile obligatorii, a declaratiilor fiscale, a situatiilor financiare.
Se mai retine ca, în urma verificarii bilantului depus pe anul 2010, conform datelor furnizate de site-ul Ministerului Finantelor, societatea falita avea înregistrat în la capitolul ,,Casa si conturi la banci” suma de 19.503 lei, sume care nu se mai regasesc la aceasta data în patrimoniul societatii falite în evidentele contabile ale debitorului, iar la capitolul ,,Stocuri apareau bunuri in valoare de 36.541 lei, care nu se mai regasesc la aceasta data în patrimoniul societatii falite si nici nu au fost puse niciodata la dispozitia lichidatorului judiciar pentru a fi evaluate si valorificate
De asemenea, potrivit aceluiasi bilant întocmit de catre debitoare, societatea falita avea înregistrat în contabilitate la capitolul ,,Creante” suma de 180.666 lei, reprezentând creante pe care falita le are împotriva debitorilor, creante pentru care nu s-a facut nici un demers în vederea recuperarii si încasarii lor, prejudiciindu-se astfel, în mod fara echivoc interesele creditorilor.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat sa administreze procedura insolventei unui debitor, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica sa fie suportata de membrii organelor de administrare, daca acestia au folosit bunurile societatii în interes propriu, au facut acte de comert în interes personal sub acoperirea persoanei juridice sau au tinut o contabilitate fictiva, facând sa dispara documente ale societatii.
Pentru angajarea raspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite mai multe conditii: savârsirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenta prejudiciului, existenta legaturii de cauzalitate între fapta si prejudiciu si vinovatia persoanei care raspunde. Probarea acestor patru conditii revine lichidatorului judiciar, titular al actiunii, conform art. 1169 C.civ.
Totodata, potrivit Legii nr. 82/1991, administratorul unei societati comerciale are obligatia de a conduce contabilitatea si de a întocmi situatiile financiare anuale, iar deturnarea sau ascunderea unei parti din activul unei persoane juridice ori marirea în mod fictiv a pasivului acesteia consta în schimbarea destinatiei unor bunuri ce apartin acesteia, dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale sau consemnarea unor datorii fictive sau sume nedatorate în evidentele fiscale ale acesteia.
Instanta constata astfel ca refuzul pârâtului de prezentare a tuturor documentelor solicitate de catre lichidator, precum si faptul nedepunerii situatiilor financiare anuale la organele fiscale, fapt confirmat de catre înscrisurile eliberate de acestea, precum si refuzul de prezentare înaintea instantei, reprezinta indicii ale tinerii unei contabilitati deficitare, fapta ilicita prevazuta de art. 138 lit. d) si care a produs un prejudiciu societatii, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de catre debitoare.
De asemenea, evidentierea în contabilitatea falitei a unor bunuri, coroborat cu faptul ca la aceasta data ele nu se mai regasesc fizic, precum si omisiunea membrilor organelor de conducere, de a initia demersurile necesare în vederea recuperarii creantelor pe care debitorul persoana juridica le are fata de anumiti parteneri contractuali reprezinta indicii ale unei deturnari a bunurilor societatii, precum si ale unei mariri fictive ale pasivului debitorului persoana juridica, fapte ce au produs un prejudiciu societatii, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de catre debitoare.
Se apreciaza totodata ca starea de insolventa a debitoarei a fost determinata si accentuata de faptele pârâtului, care, refuzând sa predea documentele contabile solicitate conform art. 28 Legea 85/2006, sau bunurile evidentiate în patrimoniul societatii, a creat aparenta folosirii în interes propriu a bunurilor debitoarei, a ascunderii acestora si a marit în mod fictiv pasivul acesteia, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind astfel dovedita.
Cu privire la ultima conditie a angajarii raspunderii pârâtei, instanta considera ca refuzul acesteia de a se prezenta înaintea instantei, demonstreaza caracterul intentional al savârsirii acestei fapte ilicite.
În consecinta, constatând ca în prezenta cauza s-a facut dovada îndeplinirii conditiilor angajarii raspunderii civile delictuale a pârâtului, conform art. 138 si urm. Legea 85/2006, instanta urmeaza sa admita prezenta cerere si sa oblige pârâtul la plata catre societatea debitoare a sumei de 160.699,35 lei, reprezentând pasiv neacoperit.
Odata cu începerea lichidarii, administratorii sociali nu mai au obligatia sa tina evidenta contabila.
Fiind reprezentant al debitoarei, lichidatorul este cel care trebuie sa depuna actele si informatiile prev. de art. 28, imposibilitatea îndeplinirii acestei obligatii neputând fi invocata în conditiile în care a stat în pasivitate pâna în anul 2011, când s-a formulat cererea de deschidere a procedurii.
Asadar, nu se poate retine în sarcina pârâtilor, fosti administratori sociali, ca nu au tinut contabilitatea conform legii dupa intrarea societatii în lichidare, în conditiile în care aceasta obligatie nu cade în sarcina lor, iar pe perioada anterioara lichidarii fapta este prescrisa.
Asadar, nu se poate retine în sarcina pârâtilor, fosti administratori sociali, ca nu au tinut contabilitatea conform legii dupa intrarea societatii în lichidare, în conditiile în care aceasta obligatie nu cade în sarcina lor, iar pe perioada anterioara lichidarii fapta este prescrisa.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 17562/63/2011/a2, sentinta nr. 672/03.05.2012
Constata ca la data de 07.12.2011 lichidatorul judiciar I. 2007 SPRL, desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC G. I. SRL, a formulat cerere de extindere a raspunderii personale formulata în contradictoriu cu pârâtii G. C. si C. M., în calitate de administratorii al societatii falite, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor la plata sumei de 63.809 lei, reprezentând pasivul societatii debitoare, plus cheltuielile aferente lichidarii.
În motivare, lichidatorul judiciar a aratat ca desi a depus mai multe demersuri în vederea intrarii în posesia documentelor financiar contabile ale societatii falite, administratorii acesteia se sustrag obligatiei legale de a i le pune la dispozitie, fapt rezultat din dezinteresul acestora pentru starea firmei si onorarea obligatiilor fata de creditori.
Lichidatorul judiciar a sustinut ca a convocat Adunarea Generala a Asociatilor, pentru data de 04.11.2011 în vederea numirii administratorului special al debitoarei, la data convocarii prezentându-se domnul G. C. si C. M. iar în urma declaratiilor pe proprie raspundere a fost numit în calitatea de administratori special G. D. C.. În legatura cu cel de-al treilea administrator social, N. I., s-a mentionat faptul ca acesta este decedat din data de 01.08.2011, conform adresei APCEP Craiova nr. 131364/23.11.2011.
S-a sustinut faptul ca debitoarea a depus ultimul bilant aferent datei de 31.12.2001.
Referitor la obligatiile reprezentantilor legali ai debitoarei de a preda actele si informatiile solicitate, lichidatorul judiciar a precizat ca acesta nu a depus actele financiar – contabile si nici bunurile detinute de catre debitoare la data deschiderii procedurii de insolventa.
Astfel, s-a precizat ca administratorii sociali ai debitoarei nu au întocmit balante de verificare lunare, declaratii de venituri, deconturi de TVA lunare, ultimul bilant contabil este aferent datei de 31.12.2005, pe care avea obligatia sa le depuna lunar, respectiv semestrial, la organul fiscal teritorial si din care sa rezulte atât obligatiile fiscale si nefiscale cât si situatia bunurilor detinute de catre debitoare la data deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar a considerat ca administratorul societatii falite nu a tinut contabilitatea în conformitate cu dispozitiile legii, fapt ce l-a determinat sa nu puna la dispozitie toate documentele solicitate.
Prin netinerea contabilitatii conform legii, administratorul social a prejudiciat creditorii societatii care, la aceasta data, se afla în imposibilitatea de a-si mai recupera creantele, mentionându-se ca prin nepredarea documentelor financiar contabile ale debitoarei nu au putut fi notificati creditorii din contabilitatea societatii debitoare.
S-a sustinut ca prin neprezentarea documentelor financiar-contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitate de a identifica eventualele bunuri în patrimoniul societatii falite, aspect de a prejudicia creditorii falitei.
În aceste conditii, lichidatorul judiciar a considerat ca în cazul debitoarei SC G. I. SRL exista prezumtia netinerii unei contabilitati conform legii, lipsa evidentei contabile a debitoarei indicând o administrare frauduloasa a averii societatii falite, aceasta împrejurare constituind o premisa pentru aplicarea art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.
S-a sustinut ca fapta a fost comisa de catre administratorul societatii falite si se încadreaza în mod evident în conditiile legii, cu privire la prejudiciu considerând ca nu exista echivoc, societatea debitoare fiind prejudiciata cu suma de 63.809 lei, reprezentând totalul sumelor cu care creditorii societatii s-au înscris la masa credala. Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu rezulta ca urmare a faptei comise de catre administratorul societatii debitoare în sensul ca prin neorganizarea si conducerea unei contabilitati în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 82/1991 rep. a generat un prejudiciu al debitoarei în suma de 63.809 lei, care reprezinta totalul creantelor admise la masa credala a debitoarei.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus citarea pârâtilor la interogatoriu.
La data de 18.01.2012, pârâtul C. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind netemeinica si lipsit de un suport juridic real. S-a mai solicitat introducerea în cauza a mostenitorilor legali al administratorului social N. I., decedat la 31.07.2008.
La data de 26.01.2012 pârâtii G. C. si C. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
În motivare, au aratat ca la sfârsitul anului 2001 si începutul anului 2002, de comun acord cei trei actionari/administratori ai societatii debitoare s-a stabilit încetarea activitatii si stabilindu-se în sarcina directorului economic N. I. (acesta fiind singurul cu studii economice, decedat în anul 2011) achitarea debitelor societatii si lichidarea acesteia
Astfel, toate actele societatii, precum si stampila au ramas în posesia sa, în prezent, desi s-au facut demersuri dupa convocarea adunarii generale de catre lichidator, de a intra în posesia acestora, mostenitorii sai nu au cunostinta de existenta lor.
Pârâtii au considerat ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile cauzei care a generat starea de insolventa , a existentei unei legaturi de cauzalitate între cauza si prejudiciu, dar si cea a vinovatiei, a culpei pârâtilor.
Astfel, cu privire la prima conditie reclamantul nu face nici un fel de dovada ca simplul fapt al administratorilor de a nu tine contabilitatea debitoarei a condus în mod direct la crearea starii de insolvabilitate.
Întrucât din informatiile detinute, debitul initial înregistrat la directia de finante este în perioada 2002-2003 la care s-au adaugat pâna în prezent penalitati si majorari de întârziere, ajungându-se la prejudiciul reclamant ca, în conditiile se vor putea verifica, se va face chiar dovada contrara.
S-a sustinut ca predarea înscrisurilor prevazute de art. 28 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii catre lichidatorul judiciar este o obligatie a debitoarei ulterioara datei la care a fost deschisa procedura de insolventa, astfel ca neîndeplinirea acestei obligatii nu ar fi putut cauza starea de insolventa.
Cu privire la conditia existentei unei legaturi de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu , pârâtii au sustinut faptul ca reclamantul nu face în nici un fel dovada acestor sustineri doar sa mentioneze ca neorganizarea si conducerea unei contabilitati în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 82/1991 a generat un prejudiciu debitoarei.
În ceea ce priveste conditia existentei unei culpe, au aratat ca aceasta culpa nu este prezumata ca în cazul raspunderii civile contractuale ci si aceasta trebuie dovedita întrucât este vorba despre un caz special de raspundere civila delictuala.
În ceea ce priveste mentionarea ca fiind culpabila fapta pârâtilor de a nu depune bilantul , obligatie prevazuta de dispozitiile Legii nr. 31/1990, pârâtii au aratat ca o astfel de precizare nu are nicio relevanta în prezenta cauza, întrucât aceasta obligatie are în vedere raspunderea generala a administratorilor fata de societate, pe când dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementeaza o raspundere speciala cu caracter patrimonial, derogatorie de la dreptul comun în materie.
Astfel, conditiile prevazute de Legea speciala este de stricta interpretare si aplicare si neputând fi extinse la alte situatii prevazute în legi generale.
Pârâtii au mai precizat faptul ca asa cum rezulta din certificatul de informatii emis de ONRC, ultimul bilant este depus pentru anul 2003 si nu 2001 cum s-a sustinut în cererea introductiva.
La data de 01 martie 2012 lichidatorul judiciar I. 2007 SPRL a formulat note de sedinta. A aratat ca între cei trei administratori sociali nu a existat nicio conventie sau delegare a atributiilor de administrare sau executie catre cel de-al treilea administrator, N. I., care între timp a decedat. În consecinta, obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii a firmei revine în conformitate cu dispozitiile Legii contabilitatii administratorilor sociali si conducerii exclusive a debitoarei iar raspunderea materiala apartine acelorasi persoane. S-a mai sustinut ca în ultimul bilant contabil al firmei aferent anului fiscal 2001 debitoarea detinea în proprietate active astfel: active imobilizate constând în cladiri terenuri sau masini si echipamente în suma de 127.872 ron si active circulante în suma de 565.181 ron, pe care reclamantul constata ca au fost valorificate cu nerespectarea dispozitiilor legale si fara ca veniturile obtinute sa fie înregistrate în contabilitatea firmei, precizându-se ca aceste obligatii fiscale nu sunt cuprinse în declaratia de creanta a AFPM Craiova.
Se retine ca la data de 06.10.2011 Tribunalul Dolj a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei.
În cauza, nu s-au depus actele prev. de art.28 din Lg. nr.85/2006, respectiv bilantul si copii ale registrelor contabile; lista completa a tuturor bunurilor debitoarei; lista creditorilor si adresele acestora; lista platilor si transferurilor efectuate în cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive; contul de profit si pierderi.
Instanta retine ca la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006. Printre acestea fapte sunt mentionate tinerea unei contabilitati fictive sau netinerea acesteia în conformitate cu legea, ca si ascunderea unor documente contabile (art.138 lit. d).
Potrivit art. 139, actiunea prev. de art. 138 se prescrie în termen de 3 ani, termen ce curge de la data la care a fost cunoscuta sau trebuie cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa.
In speta, calitatea de administrator social a fost detinuta de pârâti, însa instanta constata ca societatea debitoare a fost dizolvata, lichidatorul fiind numit în anul 2006. Instanta mai retine ca odata cu începerea lichidarii, administratorii sociali nu mai aveau obligatia sa tina evidenta contabila. Pe de alta parte, potrivit art.27 alin.5 din Legea nr.82/91, faza lichidarii constituie un singur exercitiu financiar, nefiind necesar ca an de an sa se întocmeasca bilant contabil si alte situatii financiare, ca în perioada desfasurarii normale a activitatii.
Fiind reprezentant al debitoarei, lichidatorul era cel care trebuia sa depuna actele si informatiile prev. de art. 28, imposibilitatea îndeplinirii acestei obligatii neputând fi invocata în conditiile în care a stat în pasivitate pâna în anul 2011, când s-a formulat cererea de deschidere a procedurii. În plus, creanta AFP în suma de 63809 lei se compune din debit provenit din perioada în care societatea îsi desfasura activitatea (1234 lei) si din accesoriile calculate pâna la data deschiderii procedurii insolventei.
În raport de aceste considerente cererea de antrenare urmeaza sa fie respinsa.
157 procedura civila
Prin invocarea exceptiei lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei, coroborat cu neacordarea termenului prevazut de art. 161 alin 1 C.proc.civ. instanta a încalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 C.proc.civ., afectând dreptul la aparare al recurentei- reclamante.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 14383/215/2011, sentinta nr. 305/07.05.2012
Prin actiunea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 16.05.2011, reclamanta SC M. G. T. SRL a chemat în judecata pe pârâta SC J/V P. SA – Sucursala Craiova, solicitând instantei ca, prin sentinta ce o va pronunta, sa fie obligata pârâta la plata sumei de 4837 lei reprezentând dobânda legala calculata pentru factura fiscala nr. 4836573/31.07.2007, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca în baza contractului de prestari servicii nr. 3/19.01.2007 între parti s-au desfasurat relatii comerciale, pentru care a fost emisa factura fiscala nr. 4836573/31.07.2007, factura achitata cu întârziere.
Deoarece plata acestei facturi a fost efectuata cu întârziere, dupa 2 ani de zile, reclamanta a calculat dobânda legala pentru debitul neachitat din septembrie 2007 pâna în septembrie 2009 în valoare de 4837 lei.
In drept au fost invocate disp. art. 998-999 si urm.C.CIV., art. 10 C.P.CIV., art. 720 ind. 1 C.P.CIV.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosar copii de pe contractul de prestari servicii nr. 3/2007, modul de calcul al dobânzii legale, factura fiscala nr. 4836573/31.07.2007.
Desi legal citata, pârâta nu s-a prezentat în fata instantei si nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinta nr. 19083/07.12.2011 Judecatoria Craiova a anulat cererea formulata de reclamanta SC M. G. T. SRL, împotriva pârâtei SC J/V P. SA – Sucursala Craiova.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca reprezentantul partii reclamante nu a facut dovada calitatii sale ,desi prin încheierea din data de 15.06.2011 a pus în vedere acesteia sa depuna la dosar cererea de chemare în judecata semnata si stampilata din partea societatii întrucât nu s-a prezentat la dosar dovada mandatului dat avocatului pentru redactarea si semnarea actiunii.
Nefiind îndeplinita aceasta cerinta, la data de 7.12.2011, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei urmând ca, în conditiile art.161 alin.2 c.pr.civ. sa anuleze cererea.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC M. G. T. SRL, solicitând admiterea si modificarea în tot a sentintei.
În motivare recurenta arata ca sentinta instantei de fond este netemeinica si nelegala, instanta anulând actiunea fara nici un temei legal si fara a lua în calcul înscrisurile depuse la dosar.
A aratat ca prin Încheierea din 15.06.2011 instanta a pus în vedere reclamantei sa depuna la dosar cererea de chemare în judecata, semnata si stampilata. La data de 15.09.2011 reclamanta a înaintat o cerere de repunere pe rol în cuprinsul careia se mentiona clar solicitarea de a se face aplicarea art. 242 alin 2 C.proc.civ. si deoarece la termenele de judecata din 15.06.2011,14.09.2011, 02.11.2011 reclamanta nu a fost prezenta, judecata tinându-se în lipsa sa, instanta trebuia sa o citeze cu mentiunea de a depune la dosar cererea de chemare în judecata semnata si stampilata. Reclamanta nu a fost înstiintata despre aceasta obligatie, astfel ca nu a putut sa o aduca la îndeplinire.
În drept au fost invocate disp. art. 304/1 , 304 pct.5 si art. 304 pct.9 Cod procedura civila, solicitându-se si judecarea cauzei în lipsa.
La dispozitia instantei recursul a fost timbrat cu 4 lei taxa judiciara de timbru si 0,30 lei timbru judiciar.
Desi legal citata, intimata – pârâta nu a depus întâmpinare.
Recursul este fondat.
Astfel, tribunalul retine ca prin Încheierea de sedinta din 15.06.2011 instanta a citat reclamanta cu mentiunea de a depune factura fiscala nr. 4836573/2007 si cererea semnata si stampilata din partea socitatii, întrucât nu s-a depus dovada mandatului dat avocatului pentru redactarea si semnarea actiunii.
Prin Încheierea de sedinta din 14.09.2011 instanta a suspendat judecata cauzei în temeiul disp. art. 155 ind 1 C.proc.civ., retinând ca reclamanta nu a adus la îndeplinire dispozitia instantei.
Prin cererea formulata în data de 21.09.2011- prin aparator ales – reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol si a atasat factura fiscala nrt. 4836573/31.07.2007.
Prin Încheierea de sedinta din data de 02.11.2011- desi nu s-a pronuntat expres cu privire la cererea de repunere pe rol – instanta a admis cererea de probatorii formulata de reclamanta si a dispus citarea pârâtei cu copie interogatoriu propus de reclamanta si mentiunea de a depune raspunsul la dosar.
La termenul de judecata din 07.12.2011, în absenta partilor care nu s-au prezentat la strigarea cauzei, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii de exercitiu privind pe reclamanta SC M. G. T. SRL si a retinut cauza spre solutionare pe exceptie, anulând cererea în temeiul disp. art. 161 alin 2 C.proc.civ.
Conform disp. art.161 alin 1 C.proc.civ. când instanta constata lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale a partii sau când reprezentantul partii nu face dovada calitatii sale, se poate da termen pentru împlinirea acestor lipsuri iar conform alin 2 daca lipsurile nu se împlinesc, instanta va anula cererea.
Tribunalul constata ca la termenul de judecata din data de 07.12.2011 instanta de fond a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei, fara a da termen pentru ca reclamanta sa ia cunostinta de exceptia invocata si sa împlineasca eventualele lipsuri precum si sa raspunda cu privire la aceasta, exceptie pe care a admis-o cu consecinta anularii cererii.
În ceea ce priveste motivarea solutiei tribunalul constata ca aceasta nu vizeaza exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei.
Prin invocarea unei exceptii – cea a lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei – coroborat cu neacordarea termenului prevazut de art. 161 alin1 C.proc.civ. instanta a încalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 C.proc.civ., afectând dreptul la aparare al recurentei- reclamante, astfel ca în temeiul disp. art. 304 pct. 5 C.proc.civ, raportat la disp.art. 312 pct 5 C.proc.civ., recursul va fi admis, va fi casata Sent. nr. 19083/07.12.2011 si va fi trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
52 Contestatia in anulare
Potrivit art. 318 al.1 C.pr.civ., hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l doar în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Potrivit art. 318 al.1 C.pr.civ., hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l doar în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Art. 318 al. 1 C.p.civ. are în vedere numai erori materiale evidente în legatura cu aspectele formale ale recursului,cum ar fi greseli evidente de ordin procedural, respectiv respingerea gresita a unui recurs ca fiind tardiv, anularea gresita ca netimbrat, sau când recursul este facut de un mandatar fara calitate si altele asemanatoare, dispozitiile legale mai sus citate neavând în vedere greseli de judecata, adica de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispozitii legale.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 933/63/2012, sentinta nr. 263/09.04.2012
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 16.04.2010, sub nr. 11650/215/2010, reclamanta SC R A SRL a chemat in judecata pe pârâtele G A SA Cluj Napoca si AGENTIA G Craiova, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta, sa oblige pârâtele la plata sumei de 23465,91 lei, precum si penalitati de intârziere de 1% pe zi de intârziere incepând cu data de 01.02.2010, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca la data de 25.11.2009, a avut loc un accident in care a fost implicat autoturismul marca BMW 318, cu nr. DJ-78-ALL, asigurat la G prin Agentia Craiova, in urma caruia a fost deschis dosarul de dauna nr. AA/2744/2009.
Se mai arata ca dupa mai multe discutii, ca urmare a prezentarii devizului de reparatii din data de 05.01.2010, partile au convenit ca din suma de 23465,91 lei sa fie despagubita reclamanta cu suma de 20045 lei.
Arata reclamanta ca la data de 14.01.2010 a prezentat factura seria MOB nr. 00004 emisa de unitatea reparatoare SC O M SRL, care prevede penalitati de 1% pe zi de intârziere.
Se arata ca la data de 08.04.2010, prin adresa nr. E 4064, pârâta i-a adus la cunostinta reclamantei ca nu poate sa acorde despagubirea, întrucât nu exista legatura de cauzalitate intre dinamica producerii accidentului si avariile înregistrate de autoturism.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 9 din L 136/1995 si art. 43 C.com.
În dovedire, la dosarul cauzei au fost depuse: polita de asigurare, adresa nr. 4064/2010, factura seria MOB nr.00004/14.01.2010, deviz nr. 4/05.01.2010.
Prin întâmpinarea formulata la data de 07.05.2010, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiata, invocând exceptia prematuritatii introducerii actiunii, aratând ca reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii directe, conform art. 720 ind 1 Cpc.
Arata pârâta ca dosarul de dauna a fost refuzat la plata având în vedere faptul ca nu exista legatura de cauzalitate între dinamica producerii accidentului si avariile înregistrate. În ceea ce priveste penalitatile de întârziere pârâta arata ca reclamanta nu are temei pentru plata de penalitati de întârziere întrucât acestea trebuie sa izvorasca ori dintr-un contract între parti ori prin efectul legii.
La termenul din data de 16.06.2010 reclamanta a depus la dosarul cauzei Notificare-somatie.
La data de 23.06.2010, reclamanta a formulat precizare la actiune, in sensul ca solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 20045 lei reprezentând debit si 15033,75 lei reprezentând penalitati de intârziere.
La termenul din data de 15.09.2010, aparatorul pârâtei a depus copie de pe dosarul de dauna.
Prin încheierea din 23.06.2010, instanta a respins exceptia prematuritatii invocata de catre pârâta prin întâmpinare.
In cauza au fost administrate proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica specialitatea auto, raportul de expertiza fiind întocmit de catre expert B G si depus la dosar la data de 11.11.2010.
Reclamanta a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, raspunsul la obiectiuni fiind depus la data de 17.02.2011.
Prin sentinta nr. 4600/09.03.2011 pronuntata în dosar nr. 11650/215/2010 Judecatoria Craiova a respins actiunea formulata de reclamanta SC R A SRL, împotriva pârâtelor G A SA Cluj Napoca. si AGENTIA G Craiova.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca la data de 25.11.2009, a avut loc un accident in care a fost implicat autoturismul marca BMW 318, cu nr. DJ-78-ALL, asigurat la G prin Agentia Craiova, in urma caruia a fost deschis dosarul de dauna nr. AA/2744/2009.
Asa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza, între dinamica descrisa privind producerea accidentului si piesele avariate nu exista legatura de cauzalitate.
Instanta nu poate retine concluzia contrara la care a ajuns expertiza extrajudiciara, depusa de catre reclamant la dosarul cauzei la data de 19.01.2011, prin suplimentul la raportul de expertiza, expertul numit explicând pe larg motivele pentru care a apreciat ca nu exista corespondenta între avariile celor doua autovehicule, explicatii pe care instanta le apreciaza ca fiind pertinente.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamant SC R A SRL solicitând admiterea, modificarea sentintei în sensul admiterii cererii precizate obligând reclamantele la plata sumei de 20045 lei reprezentând despagubire si 15033,75 lei penalitati de întârziere calculate pâna la data introducerii cererii cu cheltuieli de judecata.
În motivare recurenta arata ca instanta de fond în mod gresit considera raportul de expertiza efectuat în cauza ca fiind corect,cu toate ca prin raspunsul la obiectiuni expertul se contrazice, raportul efectuat în cauza nu are nici o legatura cu dinamica accidentului si cu rezultatul acesteia,fiind facut în regim static prin simetria variilor.
Expertul recunoaste în raspunsul la obiectiuni ca nu poate sa faca o expertiza corecta ca autoturismele au fost reparate.
La obiectiunea 5 expertul trage concluzii contradictorii cu foto 4 din raport si spune ca deformatiile mari ar trebui sa fie pe partea stânga a autoturismului si nu spre centru,iar din fotografii se poate observa c a avarierea mare a autoturismului este pe partea stânga nu spre centru.
În drept au fost invocate dispoz., art. 304 pct.7 si Cod procedura civila si art.304/1 Cod procedura civila.
La data de 19 septembrie 2011 intimat G A SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat si nelegal.
În motivare intimata arata ca raportul de expertiza întocmit în cauza a stabilit ca nu exista corespondenta din punct de vedere al amprentelor reciproce, survenite în urma impactului declarat,întarind înca o data solutia adoptata de intimata. Avariile suferite de autoturismul BMW cu nr.DJ78 ALL, nu au fost consecinta evenimentului din data de 25.22.2009.
Raportul de expertiza întocmit în cauza a reusit sa lamureasca sub toate aspectele faptul ca dinamica declarata de conducatorii auto,nu corespunde masuratorilor si avariilor existente, constatate pe cele doua autovehicule.
În mod corect instanta de fond a apreciat ca nu poate retine concluzia contrara la care a ajuns expertiza extrajudiciara ,deoarece prin suplimentul la raportul de expertiza , expertul a raspuns pe larg care sunt motivele pentru care a apreciat ca nu exista corespondenta între avariile celor doua autovehicule, explicatii pe care instanta le-a apreciat ca fiind pertinente.
Cum în cauza s-a dovedit ca cererea de despagubire are la baza declaratii false deoarece dinamica declarata de cei doi conducatori auto nu a putut fi confirmata de raportul de expertiza dispus de instanta,motiv pentru care hotarârea instantei de fond este legala si temeinica.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea penalitatilor de 1% pentru fiecare zi de întârziere, solicita sa se constate faptul ca reclamanta nu are temei pentru a solicita plata penalitatilor de întârziere întrucât acestea trebuie sa izvorasca ori dintr-un contract încheiat între parti ori în virtutea legii., solicitând respingerea capatului de cerere privind acordarea penalitatilor de întârziere ca neîntemeiat.
Prin decizia nr. 456/2011 a Tribunalului Dolj a fost admis recursul declarat de recurenta reclamanta SC R A SRL CRAIOVA împotriva sentintei nr. 4600/09.03.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova în dosar nr. 11650/215/2010 în contradictoriu cu intimati pârâti G A SA CLUJ NAPOCA, si AGENTIA G CRAIOVA. A fost modificata sentinta nr. 4600/2011 a Judecatoriei Craiova, în sensul ca a fost admisa actiunea precizata si obliga pârâta intimata la plata sumei de 35078,75 lei reprezentând despagubiri. A fost obligata pârâta intimata la plata sumei de 2875 lei cheltuieli de judecata la fond si în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate,instanta de recurs a apreciat ca este fondat pentru urmatoarele considerente.
Fata de situatia de fapt, respectiv dinamica producerii accidentului, recurentul critica solutia instantei întrucât se bazeaza pe un raport de expertiza contradictoriu.
Analizând probele de la fond, instanta a retinut ca la dosar se afla un raport de expertiza întocmit de N I fila 45, raport judiciar întocmit de B G – fila 96 – si un raport întocmit de R R si un supliment la raportul de expertiza întocmit de B G.
Din analiza coroborata a celor patru opinii ale specialistilor instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt.
La momentul accidentului autoutilitara DAF era stationata pe partea stânga a drumului public iar conducatorul BMW-ului încercând sa evite un pieton care traversa strada a intrat în coliziune cu partea din spate a utilitarei.
Dupa analizarea planselor foto instanta a retinut ca avariile autoturismelor sunt evidente la BMW pe partea stânga fata iar la autoutilitara pe partea dreapta spate, iar opiniile celor 3 experti sunt unanime în acest sens.
Opiniile diferite ale expertilor intervin la pozitionarea acestor avarii în raport de înaltimea diferita a celor doua autoturisme implicate în coliziune.
Este evident faptul ca autoturismul BMW circula cu viteza mare atâta timp cât soferul nu a putut frâna în conditii de siguranta pentru a evita impactul. Totodata la raspunsul la obiectivul nr.5, expertul judiciar precizeaza ca la frânarea în raport de viteza autoturismului partea din fata a autoturismului scade în înaltime astfel încât avariile sunt deplasate fata de pozitia unde ar fi trebuit sa fie la masuratoarea statica.,
Din analiza plansei foto de la fila 134 isntanta constata ca autoturismul BMW prezinta o avarie pronuntata în zona farului din partea stânga fata unde autoturismul a lovit cârligul si parte din dreapta spate din scara autoutilarei, deformarea capotei,dislocarea tamponului de protectie.
Existenta impactului între cele doua autovehicule este dovedita totodata si de plansele foto aflate la dosar, efectuate chiar de societatea de asigurari în diverse etape.
Însusi expertul judiciar accepta modalitatea de producere a accidentului cea retinuta, mai sus, cu mentiunea ca anumite avarii nu concorda, fapt contrazis însa de probele existente.
De retinut este si faptul ca desi initial societatea de asigurari a fost de acord cu devizul prezentat de recurenta în suma de 20045, ulterior însa a trimis o notificare prin care comunica faptul ca nu este de acord sa acorde despagubiri întrucât nu exista legatura de cauzalitate între dinamica producerii accidentului si avariei.
Ca atare pentru cele retinute mai sus în raport de situatia de fapt si dispozitiile legale invocate instanta de recurs a apreciat ca la fond s-a facut o gresita apreciere a probelor administrate si în consecinta în temeiul art. 312 si 304/1 Cod procedura civila a admis recursul , a modificat sentinta în sensul ca a admis actiunea precizata si obligata pârâta la despagubiri si în temeiul art 247 Cod procedura civila la cheltuieli de judecata.
Prin nerespectarea art. 9.1 de catre intimati si potrivit art. 9.2 din contract instanta a obligat si la penalitati de întârziere pentru neplata la timp a despagubirilor de 1 % /zi asa cum rezulta din factura seria MOB nr. 00004(FILA 9).
Constata ca la data de 19 ianuarie 2012,contestatoarea SC G A SA Bucuresti a formulat contestatie în anulare împotriva deciziei nr. 456/21.11.2011 pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11650/215/2010 în contradictoriu cu intimata SC R A SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna admiterea contestatiei si rejudecarea cauzei,în sensul sa se dispuna respingerea actiunii formulata de SC R A SRL ca neîntemeiata.
În motivare, contestatoarea a aratat ca , un raport de expertiza extrajudiciara nu poate avea rolul probant decât al unui înscris ( acest raport fiind efectuat dupa depunerea raportului de expertiza judiciara, iar SC G A SA nu a fost convocata la efectuarea expertizei extrajudiciare), instanta de recurs a dat eficienta maxima acestui raport.
Contestatoarea a considerat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 318, teza 1, Cod Pr. Civila, în sensul ca ,Decizia nr. 456/21.11.2011 este rezultatul unei greseli materiale, solicitând a se da eficienta maxima raportului de expertiza judiciara întocmit de catre expert B G, întrucât acesta este mijlocul de proba administrat în fata instantei de judecata, iar obiectivitatea acestuia nu poate fi pusa la îndoiala.
În ceea ce priveste obligarea de catre instanta de recurs a contestatoarei la plata penalitatilor de întârziere de 1% pe zi asa cum rezulta din factura seria MOB nr. 00004, a aratat ca factura sus mentionata este emisa de unitatea reparatoare a masinii pe numele cumparatorului SC R A SRL. Cum SC G A SA a comunicat asiguratei sale prin adresa scrisa, cu confirmare de primire ca nu poate acorda despagubirea solicitata, întrucât nu exista legatura de cauzalitate între dinamica declarata si avariile înregistrate de auto DJ 78 ALL, sarcina achitarii contravalorii facturii revenea chiar SC R A SRL. Mai mult decât atât, pe factura se mentioneaza faptul ca ” în cazul în care asiguratul nu va achita factura în termenul mentionat … proprietarul va primi o înstiintare si va prelua obligatia platii acesteia”. Motivul pentru care SC R A SRL nu a înteles sa plateasca, nu priveste societatea de asigurari si nici nu face obiectul prezentului proces.
S-a sustinut de catre contestatoare ca unitatea service SC O M SRL, cea care a reparat autoturismul avariat nu a fost parte în acest proces, prin urmare nu a solicitat penalitatile de întârziere de mai sus. Si chiar daca unitatea service era parte în proces, între aceasta si societatea de asigurari nu exista un contract prin care sa fie prevazute astfel de penalitati de întârziere. De asemenea, nici pe factura si nici pe un alt document nu apare faptul ca SC G A SA si-ar fi însusit aceste penalitati si ca ar trebui sa le plateasca asiguratului casco. Astfel, înscrierea în cuprinsul facturii a faptului ca ” achitarea cu întârziere atrage penalitati de 1 % pe zi de catre SC O M SRL, fara sa fie acceptat prin semnatura si stampila de catre contestatoare, reprezinta un act juridic unilateral ce nu poate naste obligatii în sarcina SC G A SA, prin urmare nu o poate obliga la plata.
A mai sustinut contestatoarea ca nicio clauza contractuala din conditiile de casco, parte integranta din contractul încheiat cu SC R A SRL nu prevede obligatia asiguratorului de a achita penalitati de întârziere de 1 % pe zi catre unitatea service , în cazul în care nu se despagubeste asiguratul într-un dosar de dauna.
Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
Prin decizia nr. 456/2011 , pronuntata de Tribunalul Dolj-sectia a II-a civila în dosarul nr. 11650/215/2010, a fost admis recursul declarat de recurenta reclamanta SC R A SRL CRAIOVA împotriva sentintei nr. 4600/09.03.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova, modificata sentinta, în sensul ca, s-a admis actiunea precizata si a fost obligata intimata la plata sumei de 35078,75 lei reprezentând despagubiri, precum si la cheltuielile de judecata în cuantum de 2875 lei catre reclamanta.
În ceea ce priveste existenta unei greseli materiale în solutionarea recursului, la care face referire contestatoarea în cuprinsul contestatiei formulate,tribunalul considera ca pentru admisibilitatea contestatiei în anulare, art. 318 al.1 C.p.civ. are în vedere numai erori materiale evidente în legatura cu aspectele formale ale recursului,cum ar fi greseli evidente de ordin procedural, respectiv respingerea gresita a unui recurs ca fiind tardiv, anularea gresita ca netimbrat, sau când recursul este facut de un mandatar fara calitate si altele asemanatoare, dar aceste dispozitii legale mai sus citate neavând în vedere greseli de judecata,adica de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispozitii legale.
În contextul acestor consideratii, se constata ca prin contestatia în anulare formulata, contestatoarea a criticat solutia instantei de recurs prin prisma unor eventuale greseli de judecata, respectiv eventuale greseli de interpretare a probelor si a dispozitiilor legale, care nu se încadreaza în ipoteza dispozitiilor art. 318 C.pr.civ., ori prin contestata în anulare formulata de contestatoare, tinzându-se la un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Fata de aceste considerente ,urmeaza a fi respinsa prezenta contestatie în anulare formulata de contestatoare.
