C. civ., art. 1391 şi urm.
La data de 25 august 2006, pârâta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care se obliga, în calitate de vânzător, să livreze SC G GMBH, în calitate de cumpărător, o cantitate de 1000 mc buşteni de plop.
Deşi cumpărătorul i-a achitat în avans suma de 23.300 euro, conform facturii pro-formă şi dovezii privind efectuarea plăţii electronice din 22 septembrie 2006, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de livrare a mărfii, motiv pentru care. la data de 12 martie 2007, părţile au semnat un acord prin care pârâta se angaja să restituie suma încasată cu titlu de preţ până la 30 mai 2007. în patru tranşe egale.
Până la data scadenţei, SC L. SRL Calafat a achitat numai o parte din datorie, prin livrarea către SC G GMBH a unor cantităţi de lemne pentru celuloză, rămânând neachitată o diferenţă de preţ şi TVA.
in baza contractului de cesiune de creanţă din 20 august 2008. SC G GMBH a cedat această creanţă SC GI.V. & C. (G) SA Bucureşti.
Deşi contractul de cesiune de creanţă menţionat a fost semnat Iară rezerve de către pârâtă. în calitate de debitor cedat, aceasta a refuzat să îşi achite obligaţiile asumate faţă de noul creditor, demersurile repetate (notificările şi deplasările la sediul pârâtei) întreprinse de reclamantă pentru recuperarea debitului rămânând fără rezultat.
Potrivit art. 1391 şi urm. C. civ., cesiunea de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor, care se concretizează într-un acord de voinţă contractual, în virtutea căruia creditorul, numit cedent, transmite voluntar dreptul său de creanţă în beneficiul altei persoane. numită cesionar, carc devine astfel creditor în locul lui, dobândind astfel dreptul de a încasa creanţa cedată de la debitorul cedat.
Orice creanţă, indiferent de obiectul său, poate fi transmisă prin cesiunea de creanţă, aceasta producându-şi efectele din momentul realizării acordului de voinţă.
După notificare ori acceptarea cesiunii, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensaţia pc care era în măsură să o opună cedentului pentru o creanţă născută împotriva acestuia.
în speţă, prin contractul de cesiune de creanţă încheiat cu SC G GMBH la 20 august 2008, reclamanta a devenit creditor în locul acesteia, dobândind dreptul de a încasa diferenţa de preţ şi TVA de la debitorul cedat SC L. SRL Calafat.
La rândul său, pârâta, semnând contractul respectiv, a acceptat să achite necondiţionat această sumă noului creditor.
Deoarece pârâta în cauză a refuzat în mod nejustificat să restituie reclamantei suma datorată cu titlu de diferenţă plus TVA, încălcându-şi astfel obligaţiile asumate atât prin acordul încheiat cu SC G GMBH la 12 martie 2007, cât şi prin contractul de cesiune de creanţă încheiat între acesta din urmă, în calitate de cedent, şi SC GI.V. & C. (Ci) SA Bucureşti, în calitate de cesionar, acţiunea formulată în cauză, fiind întemeiată, a fost
admisă. în consecinţă, pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantei suma reprezentând diferenţa de preţ şi TVA (contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii).
Sentinţa arbitrală nr. 303 din 11 decembrie 2009
