Prin refuzul nejustificat al autorităţii publice de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege a fost încălcat dreptul angajaţilor de a-şi manifesta legal nemulţumirile, drept prevăzut în art. 2 din Legea nr. 15/1991 astfel, că pentru repararea încălcării si ocrotirea dreptului acestora se impune obligarea autoritătii de a înregistra sesizarea conform art. 10 şi următoarele din Legea nr. 15/1991 ca fiind conflict de muncă, cu atât mai mult cu cât pârâta are atribuţii limitate la operaţiunea de înregistrare si convocare a factorilor de decizie.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 696 din 20 martie 1998.
Sindicatul liber “Finanţe” Alba a chemat în judecată Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale Alba pentru desfiinţarea deciziei nr. 12206 din 24 iunie 1996 emisă de aceasta şi pentru a fi obligată să înregistreze sesizarea privind conflictul colectiv de muncă şi să procedeze la continuarea concilierii conflictului, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 15/1991.
Curtea de Apel Alba lulia, prin sentinţa nr. 177 din 23 octombrie 1996, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să înregistreze sesizarea înaintată de câtre reclamant conform art. 10 şi următoarele din Legea nr. 15/1991, ca fiind conflict colectiv de muncă şi să procedeze în continuare concilierea acestui conflict în condiţiile prevăzute în textele citate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut refuzul nejustificat al pârâtei de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de textele enunţate prin care au fost încălcate drepturile angajaţilor de a-şi manifesta legal nemulţumirile.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs, susţinând că, se impune admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa fiind lipsită şi de rol activ.
Recursul nu este fondat.
în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ, sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
în speţă, între angajaţi, reprezentaţi de Sindicatul liber “Finanţe” şi conducerea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Alba, a intervenit un conflict, având ca sursă o serie de nemulţumiri ale angajaţilor concretizate în 8 puncte revendicative, cuprinse în Programul de revendicări.
Cum la nivelul unităţii nu s-a putut concilia acest conflict, sindicatul a considerat că se află în situaţia prevăzută de art. 9 din Legea nr. 15/1991 a conflictului colectiv de muncă şi s-a adresat cu sesizare scrisă pârâtei conform art. 10 din lege.
De la acesta a primit decizia nr. 12206 din 24 iunie 1996, prin care i se comunică că nu este conflict colectiv de muncă, întrucât pentru satisfacerea revendicărilor formulate este necesară adoptarea unor reglementări pe cale legislativă şi i s-a refuzat cererea pentru înregistrarea sesizării ca şi conflict şi nu s-a continuat concilierea.
Or, prin refuzul pârâtei de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de textele enunţate, a fost încălcat dreptul angajaţilor de a-şi manifesta legal nemulţumirile, drept prevăzut în art. 2 din Legea nr. 15/1991 astfel că, pentru repararea încălcării şi ocrotirea dreptului angajaţilor soluţia instanţei de admitere a acţiunii se justifică, cu atât mai mult cu cât pârâta are atribuţii limitate la operaţiunea de înregistrare şi convocare a factorilor de decizie, ea neavând competenţa de stabilire a naturii juridice a conflictului şi nici de soluţionare.
în cauză, instanţa şi-a exercitat rolul activ prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură civilă.
în consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi urmează a fi respins.
