Dispoziţia unui primar prin care s-a dispus desfiinţarea unei construcţii edificată fără autorizaţie de construcţie, este legală deoarece art. 28 din Legea nr. 50/1991 a instituit un regim derogatoriu în sensul desfiinţării construcţiilor nelegal realizate de către autoritatea publică competentă.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 6.191/1997)
Prin cererea formulată la data de 7.10.1997, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia contencios administrativ, sub nr. 402/1997, reclamanta N.A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 544 din 19.08.1997, emisă de Primăria sectorului 4 Bucureşti.
în motivarea cererii, se arată că s-a dispus desfiinţarea construcţiei compusă din 11 încăperi, în suprafaţă totală de 313,97 mp, construcţie ce, pretinde intimata, a fost ridicată fără autorizaţie de construcţie, într-un imobil aflat în zona Lacului Văcăreşti.
Se mai arată că această construcţie nu este edificată de reclamantă şi că executarea silită, potrivit art. 372 Cod proc. civ., se poate urmări în virtutea unei hotărâri judecătoreşti, învestită cu formulă executorie.
Privitor la obligaţia de a face, prevăzută de art. 1075 – 1077 Cod civ., de asemeni, ar fi fost necesar ca intimata să obţină o hotărâre judecătorească.
Tribunalul, examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată că dispoziţia nr. 544 din 19.08.1997, emisă de Primăria sectorului 4
Bucureşti, este legală şi în consecinţă, va respinge acţiunea formulată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicată, s-a instituit un regim derogatoriu de la dispoziţiile dreptului comun în materia desfiinţării construcţiilor ridicate fără autorizaţie, deoarece acest fel de construcţii pot fi desfiinţate pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice competente.
Rezultă că nu este necesară obţinerea unei hotărâri judecătoreşti, învestită cu formulă executorie.
Reclamanta nu a făcut dovezi legate de faptul că imobilul nu a fost edificat de ea.
Pentru aceleaşi raţionamente, legate de aplicarea Legii nr. 50/1991, va constata că nici pe aspectul obligaţiei de a face nu este necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti, învestită cu formulă executorie.
