Hotărârea recurată a fost pronunţată în administrativ cu încălcarea competenţei speciale în civil, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. pr. civ. motiv pentru care se va admite recursul, urmând să caseze sentinţa şi să trimită dosarul spre competentă soluţionare tribunalului.
Prin cererea formulată la 9.05.2002 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. dosar 1030/11.06.2002, recurentele-reclamante Ş.M., S.C.O., M.V., P.R. şi Companiile Aeriene “A.U. ” şi “O.A. “, au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 209 F/14.03.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ în dosarul nr. 868/CA/ 2001, în contradictoriu cu intimaţii: intimata-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti – prin Primarul general şi intimatele-interveniente M.F.Z., E.M.B., R.J.A.G., I.A.L. şi Asociaţia de – Str. A.S. nr. 6, sector 1, Bucureşti, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, iar pe fond admiterea cererii, anularea dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 38/10.07.2001 ca nelegală şi respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de beneficiarele acestui act ca inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 209/F din 14.03.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ în dosarul nr. 868/CA/2001, a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.F.Z., E.M.B., R.J.A.G. şi I.A.L., a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de proprietari – Str. A.S. nr. 6, sector 1, Bucureşti si a fost respinsă acţiunea reclamantelor S.M., S.C.O., P.R.D.M., M.V. şi Companiile aeriene “A.U. ” şi “O.A.
Pentru a se pronunţa astfel, faţă de obiectul acţiunii reclamantelor privind anularea dispoziţiei Primarului general al Municipiului Bucureşti nr. 38 din 19.07.2001 prin care, în baza art. 20, 21 din Legea nr. 10/2001 şi urmare a Notificării 3059/2001, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. A.S. nr. 6, sector 1, Bucureşti, în cotele arătate în dispoziţie, respectiv a apartamentelor pe care reclamantele le ocupă în calitate de chiriaşi, respectiv restituirea în proprietatea titularelor dispoziţiei, M.F.Z., E.M.B., R.J.A.G. şi I.A.L., ca şi faţă de cererile de intervenţie în interes propriu formulate de M.F.Z., E.M.B., R.J.A.G., I.A.L. (titularele dispoziţiei nr. 38/2001), ca şi de I.M.E.A. şi M.Z., cât şi faţă de cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de proprietari – Str. A.S. nr. 6, sector 1, Bucureşti, tribunalul, analizând materialul probator administrat în cauză a constatat că acţiunea reclamantelor este nefondată, reţinând că dispoziţia nr. 38/19.07.2001 (actul în litigiu) a fost emisă în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ca urmare a Notificării formulate în condiţiile legii speciale – Legea nr. 10/2001 – de urmaşii proprietarilor imobilului, în speţă intervenienţii titulari ai dispoziţiei nr. 38/2001, cum rezultă din dovezile de ia dosar, reclamantelor, care au fost şi rămân chiriaşi în imobilul respectiv, nefiindu-le vătămat prin actul în litigiu, dispoziţia nr. 38/ 19.07.2001, vreun drept recunoscut de lege în sensul art. 1 Legea nr. 29/ 1990 – situaţie în care tribunalul a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de titularele dispoziţiei nr. 38/19.07.2001 şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de proprietari – Str. A.S. nr. 6, sector 1, Bucureşti, ca lipsită de interes faţă de obiectul cauzei.
împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, au declarat recurs reclamantele recurente, invocând netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei recurate, în drept invocând art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. pr. civ.
Recurentele au criticat sentinţa tribunalului, arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât prin acţiune au solicitat analizarea legalităţii dispoziţiei nr. 38/19.07.2001 în lumina Legii nr. 10/2001, dar instanţa a analizat-o doar prin prisma art. 1, Legea nr. 29/1990 şi art. 1, Legea nr. 10/2001 fără a avea In vedere temeiul juridic invocat de reclamantele-recurente, respectiv art. 4, art. 5, art. 16, art. 18 şi art. 20 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 cu privire la nelegalitatea dispoziţiei nr. 38/2001.
O altă critică priveşte aplicarea greşită a legii, respectiv Legea nr. 10/ 2001 de către instanţă, art. 18 şi art. 4 alin. 1, ca şi aspectul că nu s-a analizat motivarea dispoziţiei nr. 38/2001 în raport de Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. 3.
Recurentele-reclamante au criticat sentinţa şi faţă de faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă, unei dovezi administrate, în speţă Raportul de la Proiect Bucureşti, faţă de prevederile Legii nr. 10/2001 art. 18 alin. 1 lit. “b”.
La dosar, intimatele-interveniente M.F.Z., E.M.B., R.J.A.G. şi I.A.L. prin avocat, au formulat şi depus întâmpinare în condiţiile art. 308 alin. 2 C. pr. civ. modificat şi completat, solicitând respingerea recursului.
Curtea, în baza art. 306 alin. (2) C. pr. civ. a pus în discuţie, faţă de obiectul pricinii, cu privire la care s-a pronunţat hotărârea recurată, temeiul juridic invocat, cererile formulate şi motivarea în fapt şi în drept a acestora, ca şi actele dosarului şi natura actului dedus judecăţii, dispoziţia nr. 38/ 2001 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, emisă în baza unei legi speciale, Legea nr. 10/2001, ca urmare a Notificării formulate în baza acesteia, cât şi faţă de faptul că legea specială, Legea nr. 10/2001, prevede la cap. 3 “Proceduri de restituiri”, art. 24 alin. 8 o competenţă specială aparţinând Secţiei civile a Tribunalului, această competenţă specială prevalând celei din legea organică nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, actul dedus judecăţii încadrându-se în categoria actelor administrative exceptate controlului judecătoresc administrativ faţă de dispoziţiile art. 2 lit. “c”, Legea nr. 29/1990, întrucât în raport de legea specială Legea nr. 10/ 2001, pentru desfiinţarea sau modificarea acestuia se prevede o altă procedură judiciară, situaţie în care competenţa specială de soluţionare a pricinii aparţine Secţiei civile a Tribunalului, şi nu în Contencios administrativ.
Curtea are în vedere şi aspectul că temeiul de drept invocat de reclamante, şi în sensul Legii nr. 29/1990, nu leagă instanţa care, potrivit art. 84 C. pr. civ., poate să califice acţiunea în funcţie de obiectul său real şi de instituţia de drept în care se încadrează, cu atât mai mult cu cât s-au invocat şi prevederile legii speciale – Legea nr. 10/2001 – care stabileste o competenţă anume, specială.
Prin urmare, Curtea reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată în contencios administrativ cu încălcarea competenţei speciale în civil, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. pr. civ. şi va admite recursul, în baza art. 312 alin. (3) teza a ll-a, va casa sentinţa civilă nr. 209/14.03.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. 868/CÂ/2001 şi în baza art. 312 alin. (6) C. pr. civ. modificat şi completat, va trimite dosarul pricinii spre competentă soluţionare uneia din secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti. (Judecator Georgeta Leti)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 295/2002)
