Din moment ce debitoarea şi-a manifestat intenţia de reorganizare, nu se poate decide intrarea în faliment în baza art. 107 lit. a) pct. b din Legea nr. 85/2006, republicată, deoarece, textul art. 107 lit. b), reglementează situaţia în care debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare sau dacă l-a propus nu a fost acceptat şi confirmat.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 65 din 21 ianuarie 2011
Prin sentința nr. 2970/06.10.2010, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr. 2161/1371/2008, în temeiul prevederilor art. 107 lit. a) pct. b din republicată a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC E.G. SRL Târgu-Mureș, desemnându-l în calitate de lichidator judiciar pe C. I.P.U.R.L. Târgu-Mureș.
Judecătorul sindic a reținut că în cadrul procedurii de insolvență deschisă împotriva debitoarei, aceasta nu a propus un plan de reorganizare.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de debitoarea SC E.G. SRL Târgu-Mureș care a solicitat modificarea sentinței ca fiind nelegală și nefondată, repunerea debitoarei în termenul legal de depunere a planului de reorganizare având în vedere că la data de 18 octombrie 2010 a depus la grefa Tribunalului Comercial Mureș planul de reorganizare pentru continuarea activității.
Recurenta a precizat că și-a manifestat intenția de reorganizare, contrar celor reținute de judecătorul sindic, prin urmare situația alegată, cu referiri la textul legal invocat de judecătorul sindic, nu corespunde celor reținute în considerente.
S-a mai arătat în motivarea recursului că s-a dispus deschiderea procedurii falimentului fără să fi existat vreo cerere în acest sens formulată de participanții la procedură, subliniindu-se că la termenul de judecată din 6 octombrie 2010, administratorul judiciar nu a depus raport de activitate și nici un alt act de procedură, respectiv cerere de faliment. Chiar și în situația în care judecătorul sindic s-ar fi sesizat din oficiu cu privire la intrarea în procedura falimentului, trebuia pusă în discuția părților, recurenta precizând că termenul din 6 octombrie 2010 a fost un termen simplu de procedură, fiind încălcat dreptul la apărare al debitoarei.
Unul dintre creditori, și anume SC I.T. SRL Cluj Napoca a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041 C.proc.civ., instanța constată că recursul debitoarei este fondat.
Judecătorul sindic a dispus intrarea în procedura falimentului a debitoarei SC E.G. SRL, în temeiul art. 107 lit. a) pct. b din Legea insolvenței, motivând doar că, în cadrul procedurii debitoarea nu a propus un plan de reorganizare.
Actele dosarului contrazic însă susținerea judecătorului sindic, potrivit căreia debitoarea nu și-a manifestat intenția de reorganizare, deoarece în raportul lunar se precizează la pct. 3 că în urma discuției cu administratorul special, debitoarea va depune un plan de reorganizare, în termen de 30 de zile de la data afișării tabelului preliminar de obligații. Raportul a fost depus pentru termenul din 8 septembrie 2010.
La termenul din 8 septembrie 2010, potrivit celor consemnate în încheiere, s-a dispus amânarea cauzei și stabilirea unui nou termen la 22 septembrie 2010 pentru continuarea demersurilor în procedură și depunerea planului de reorganizare la fel procedându-se și la termenul din 22 septembrie 2010.
La acest termen s-a dispus chiar să instanța se pună în vedere reprezentantului debitoarei să depună la dosar planul de reorganizare anterior termenului de judecată din 6 octombrie 2010.
La termenul din 6 octombrie 2010, în partea introductivă a încheierii de ședință se reține că administratorul judiciar nu a întocmit și depus la dosar raportul de activitate și, cu toate că a acordat termen pentru depunerea planului de reorganizare, ceea ce înseamnă că a avut în vedere manifestarea de voință a debitoarei de a propune un plan de reorganizare, nu a ținut cont de dispozițiile anterioare, ci a făcut pur și simplu aplicarea prevederilor art. 107 lit. a) pct. b din Legea insolvenței.
S-a omis însă a se analiza aspectele legate de termenele procedurale în care se propune un plan de reorganizare, deoarece, în raportul lunar de activitate depus la termenul din 8 septembrie 2010 administratorul judiciar precizează că s-au soluționat contestațiile împotriva tabelului preliminar de obligații iar la 12 august 2010 s-a depus tabelul definitiv, tabel care a fost notificat potrivit actelor de la filele 88-90 dosar, vol.III la 20 august 2010. Practic, prin încheierile de ședință deja menționate, judecătorul sindic a acceptat prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare iar la termenul din 6 octombrie 2010, fără a constata că debitoarea a fost decăzută din termenul de a depune planul de reorganizare, deși la termenul din 22 septembrie 2010 s-a menționat că instanța va pune în vedere reprezentantului debitoarei să depună planul de reorganizare, s-a pronunțat asupra „cererii de deschidere a procedurii falimentului”, cerere formulată oral de administratorul judiciar la același termen de judecată.
Se verifică astfel neregularitățile procedurale invocate de recurentă sub aspectul modului în care judecătorul sindic s-a pronunțat asupra unei cereri de intrare în faliment formulată oral, după ce s-a consemnat că administratorul judiciar nu a întocmit și depus raport de activitate și după ce s-a consemnat intenția de reorganizare. într-adevăr, cererea de repunere în termen de depunere a planului de reorganizare s-a formulat după ce s-a pronunțat sentința recurată, dar, în cauză se justifică admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, în respectarea dispozițiilor procedurale privind condițiile de intrare în faliment în contextul în care debitoarea și-a manifestat intenția de reorganizare și față de cererea de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare, să se pronunțe dacă debitoarea este sau nu decăzută din acest drept, în raport de termenele procedurale și dispozițiile anterioare ale judecătorului sindic .
Temeiul legal în baza căruia judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment prevede situații în care debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare, or, debitoarea din prezenta cauză și-a declarat intenția, dar nu a depus planul, cel puțin la data pronunțării sentinței recurate. Judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii, dispunând deschiderea procedurii falimentului pe un alt text legal decât cel care ar corespunde împrejurării că debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus planul de reorganizare, această din urmă situație urmând a fi analizată în rejudecare.
Cererea de suspendare a executării sentinței recurate va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
