Prin decizia civilă nr. 30/A/2001, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1294/C/2000, pronunţată de Tribunalul Sibiu, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul respingerii acţiunii.
Instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâta-societate comercială la plata sumelor de 6.798.993 lei, cu titlu de dividende şi 5.575.156 lei, daune interese moratorii, reclamantul având calitatea de acţionat al societăţii pârâte.
Pârâta a făcut dovada achitării dividendelor, pentru pretenţiile principale litigiul rămânând fără obiect.
Cu privire la daunele interese moratorii, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada stabilirii scadenţei de plată a dividendelor prin hotărâre A.G.A. şi acest aspect nu a făcut obiectul vreunei reglementări legale pentru perioada în litigiu, astfel încât, pornind de la principiul potrivit căruia, în raporturilor comerciale, plata este cherabilă, data scadenţei este aceea la care creditoarea a cerut debitorului să efectueze plata.
întrucât la dosar nu s-a depus o notificare în acest sens, data scadenţei este data cererii de chemare în judecată.
în principiu, de la data stabilirii cuantumului şi a scadenţei plăţii, dividendele devin drepturi de creanţă certe, lichide şi exigibile, care produc dobânzi legale, în conformitate cu dispoziţiile art. 1088 din Codul civil şi 43 din Codul comercial.
în speţă, reclamanta a solicitat şi beneficiul nerealizat calculat la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depQzitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an, dar aceste dobânzi bancare nu pot fi acordate reclamantei, faţă de dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 80/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, potrivit cărora instituţiile publice implicate în privatizare varsă fondurile obţinute din vânzarea activelor şi din dividendele la bugetul statului.
Reclamanta a fost în anul 1996 acţionar majoritar la societatea pârâtă, astfel încât, prin reprezentanţii săi în organele de conducere putea determina plata dividendelor de la momentul stabilirii lor, însă nu a acţionat în acest sens (decizia civilă nr. 30/A/2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia).
