Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva pârâtei societate comercială pe acţiuni, care a fost obligată să plătească suma de 16.044.965 lei, cu titlu de dividende aferente exerciţiului financiar al anului 1997.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 9.086.952 lei, reprezentând daune-interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
în motivarea soluţiei, s-au reţinut următoarele.
în urma recursului formulat de către reclamantă, Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 1025/R/8.11.2001, a stabilit că este instanţa competentă pentru judecarea cauzei în primă instanţă, dispunând reînregistrarea ei în acest sens.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Harghita la data de 10.01.2002.
Din precizările aflate la dosarul nr. 490/2001 al Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc rezultă că pârâta solicită respingerea acţiunii, întrucât, în conformitate cu art. 3 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 788/1999, RRS. este îndreptăţit numai să gestioneze acţiunile statului, şi nu să le comercializeze. Dividendele rezultate trebuie virate la bugetul statului ca sursă de venituri. Potrivit art. 8 C. com., statul nu poate avea calitatea de comerciant, astfel încât reclamanta nu este îndreptăţită la încasarea sumelor pretinse. Pârâta mai arată că s-a aprobat de către A.G.A. reînvestirea dividendelor pentru retehnologizare, astfel că acţiunea reclamantei este rămasă fără obiect.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele.
Dreptul reclamantei de a primi dividende decurge din calitatea de acţionar a fostului RP.S. Conform art. 67 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, dividendele se plătesc acţionarilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, iar potrivit art. 122 alin. 3 din acelaşi act normativ, acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividendele sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă. De asemenea, din cuprinsul art. 111 lit. a din Legea nr. 31/1990 rezultă că dividendele se stabilesc de A.G.A., o dată cu aprobarea bilanţului contabil.
Faţă de aceste dispoziţii legale s-a reţinut că rezultă temeinicia primului capăt de cerere al acţiunii, cu atât mai mult cu cât din actele depuse reiese că dividendele cuvenite F.P.S.-ului sunt în valoare brută de 21.375.061 lei şi valoare netă de 16.044.965 lei, rezultată după scăderea impozitului aferent şi a sumelor cuvenite reprezentanţilor F.P.S. în A.G.A.
Susţinerea pârâtei, conform căreia dividendele au fost reînvestite pentru retehnologizare, nu poate fi luată în considerare atâta timp cât acest lucru nu se reflectă în procesul-verbal încheiat de A.G.A. la 8.04.1998.
în concluzie, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 16.044.965 lei, cu titlu de dividende aferente exerciţiului financiar al anului 1997.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, tribunalul a considerat că O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti este de imediată aplicare, fiind incidenţă inclusiv în ceea ce priveşte raporturile juridice care au luat naştere înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ. în aceste condiţii, un creditor nu poate solicita alt fel de daune decât cele de natura şi nivelul stabilite printr-o dispoziţie legală specială.
Deşi instanţa a pus în vedere reclamantei să prezinte un calcul al dobânzilor potrivit O.G. nr. 9/2000, aceasta a precizat că în continuare solicită daune-interese la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen de 1 an.
Având în vedere cele arătate, tribunalul a respins acordarea sumei de 9.086.952 lei, cu titlu de daune-interese calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice.
Trib. Harghita, sentinţa civilă nr. 593 din 29.04.2002
Notă: Prin decizia nr. 581/R/10.10.2002, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială şi de administrativ a admis recursul formulat de reclamanta A.P.A.P.S. şi a obligat pârâta la plata sumei de 7.059.944 lei, dobânzi calculate pentru perioada 16.04.1998 – 4.02.2000.
Instanţa de control judiciar a reţinut că obligaţia de plată a pârâtei constă într-o sumă de bani precis determinată care, de la data de 16.04.1998 este exigibilă şi, deci, purtătoare de dobânzi, conform art. 43 C. com.
Aceste dobânzi au fost stabilite de practica judecătorească după abrogarea, la 11.01.1998, a Decretului nr. 311/1954, la nivelul taxei oficiale a scontului, care, potrivit comunicărilor făcute de B.N.R., pentru perioada 16.04.1998 – 31.07.1998 au fost de 40% şi de la 1.08.1998 până la 31.01.2002 de 35%.
