Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava – Secţia comercială şi de administrativ, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SA, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.911.945 lei cu titlu de daune-interese moratorii, reprezentând dobânda legală pentru achitarea, cu întârziere, a dividendelor aferente anului 1998.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a achitat dividendele cuvenite pentru anul 1998 la data de 30.07.1999, deci cu o întârziere de 3 luni faţă de data scadenţei, respectiv 16.04.1999, când a avut loc adunarea generală a acţionarilor, prin care s-a aprobat bilanţul pentru exerciţiul financiar al anului 1998.
în dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar acte.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat pe cale de excepţie prescripţia dreptului la acţiune iar, în subsidiar, pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamanta a cesionat întreg pachetul de acţiuni societăţii de investiţii financiare.
Prin sentinţa nr. 948 din 22.08.2002, Tribunalul Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, obligând pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1.911.945 lei cu titlu de daune moratorii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este întemeiată, şi că cesionarea de către reclamantă a acţiunilor către societatea de investiţii financiare nu are relevanţă întrucât această operaţiune s-a concretizat la data de 7.04.1999, iar dobânzile pretinse în prezenta cauză vizează dividendele aferente anului 1998.
Totodată, în pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut în vedere plata cu întârziere, către reclamantă a dividendelor datorate pentru 1998, în raport cu data validării lor de către A.G.A. din 15.04.1999.
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta.
în motivare, recurenta a arătat că sentinţa este nelegală întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile O.G. nr. 26/1995 din care rezultă că dividendele puteau fi achitate până la 31.12.1999, că art. 43 C. com. nu este aplicabil în speţă, întrucât, potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990 republicată, aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi şi că reclamanta a cesionat întreg pachetul de acţiuni S.I.F.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., Curtea a constatat că este nefondat.
Primul motiv de recurs nu poate fi primit, întrucât textul invocat de recurentă, respectiv art. 3 din O.G. nr. 26/1995 se referă la plata impozitului pe dividende al cărui termen este data de 31 decembrie a anului respectiv, şi nicidecum la exigibilitatea plăţii dividendelor care, potrivit art. 111 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată, este data încheierii bilanţului contabil anual, în speţă aceasta fiind 16.04.1999.
Neîntemeiat apare şi cel de-al doilea motiv de recurs, conform căruia, potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990, aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi, întrucât recurenta este în eroare, dividendele neconstituind aport la capitalul social, ci beneficiul legal datorat, exigibil la data încheierii bilanţului contabil anual, astfel că această datorie produce dobânda de drept, potrivit art. 43 C. com.
Nici ultimul motiv de recurs privind cesiunea acţiunilor survenită între reclamantă şi societatea de investiţii financiare nu poate fi reţinut, întrucât, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, această operaţiune comercială a survenit la data de 7.04.1999, or dobânzile pretinse vizează anul 1998, când reclamanta avea calitatea de acţionar.
în acest context, cum sentinţa atacată apare ca fiind legală, criticile recurentei nefiind justificate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
C.A. Suceava, decizia nr. 689 din 14.11.2002
