Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA, solicitând să fie obligată la plata sumei de 27.926.179 lei, reprezentând daune-interese moratorii calculate la nivelul taxei de scont a B.N.R., pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pentru anul 1998.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este acţionară în numele statului la societatea pârâtă, calitate în care trebuia să primească dividendele cuvenite până la data de 15.04.1999, termen pe care pârâta nu 1-a respectat, achitând cu întârziere banii.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că prin Hotărârea A.G.A. nr. 2/1999, la care a participat şi reprezentantul reclamantei, s-a stabilit ca limită de timp pentru achitarea dividendelor 30.06.1999, termen respectat întru totul.
în urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Dâmboviţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 487 din 26.03.2002, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în considerentele hotărârii că pârâta a plătit dividendele datorate până la data de 30.06.1999, termen fixat de hotărârea A.G.A.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, pentru faptul că reprezentantul F.P.S. a fost de acord cu distribuirea dividendelor pentru anul 1998 până la data de 30.06.1999, depăşindu-şi astfel mandatul acordat. Recurenta susţine că prin contractul de mandat reprezentantul F.P.S. era împuternicit să fixeze dividendele în raport de prevederile legale, şi nu să aprobe termenul limită de distribuire a acestora.
In ce priveşte termenul de plată al dividendelor, reclamanta pretinde că obligaţia de plată s-a născut la data aprobării bilanţului contabil, şi nu la data fixată de hotărârea A.G.A.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi pentru faptul că nu i-a acordat daunele-interese solicitate, care reprezintă modalitatea legală de reparare a prejudiciului suferit prin neplata la termen a dividendelor.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns motivelor de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea a constatat că recursul este nefondat, cu următoarea motivare.
Prima critică vizând depăşirea împuternicirii acordate reprezentantului F.P.S. este nefondată, întrucât din cuprinsul mandatului emis acestuia rezultă că acesta a primit un mandat general de reprezentare a intereselor recurentei şi, în exercitarea acestui mandat, a participat la adunarea generală a acţionarilor şi a votat pentru plata dividendelor până la data de 30.06.1999.
Recurenta nici nu a atacat hotărârea A.G.A. prin care s-a stabilit data plăţii dividendelor până la 30.06.1999, astfel că această hotărâre şi-a produs pe deplin efectul, după ce a fost publicată în Monitorul Oficial.
în ce priveşte critica vizând prejudiciul suferit de recurentă prin neplata dividendelor la 15.04.1999, critica este nefondată, întrucât pârâta-intimată a făcut dovada că a achitat în două tranşe, la 17 iunie şi, respectiv, la 22 iunie 1999 dividendele cuvenite reclamantei pentru exerciţiul financiar al anului 1998, încadrându-se astfel în termenul de plată stabilit prin hotărârea A.G.A.
în consecinţă, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 1520 din 7.06.2002
