Legea nr. 31/1990, art. 236 alin. (1)
Dacă în urma dizolvării societăţii nu a operat de drept transmisiunea universală a patrimoniului social, asociatul unic nu are calitatea de succesor în drepturi al societăţii şi deci este lipsit de calitate procesuală activă pentru promovarea unei acţiuni în numele societătii.
C.A. Cluj, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 517/2009 din 5 februarie 2009,
Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 6 iunie 2008 Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P.J., în calitate de succesor al SC G. SRL, au fost respinse excepţiile inadmi-sibilităţii, a prescripţiei extinctive şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor. Pe fond a fost respinsă acţiunea reclamantei P.J., împotriva pârâţilor Administraţia Finanţelor Publice C.N., N.E., E.J. şi E.M.
Recursurile reclamantei şi a pârâtei Administraţia Finanţelor Publice C.N. au fost admise prin decizia nr. 2816 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărârea primei instanţe fiind casată în întregime, Curtea reţinând cauza spre rejudecare, reţinând că nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare.
La rejudecarea cauzei după casare cu reţinere, Curtea a procedat la analizarea cererii reclamantei prin raportare, cu precădere la excepţiile procesuale ridicate în speţă. Curtea a reţinut că reclamanta a solicitat prin acţiunea promovată în faţa Tribunalului Cluj anularea deciziei nr. 34691 din 13 noiembrie 2007, obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 46.847 lei, cu dobânzi şi cheltuieli de judecată.
Această solicitare s-a arătat că reclamanta a efectuat-o în calitate de succesoare a SC H. SRL, societate dizolvată fară lichidare şi radiată din registrul comerţului, reclamanta dobândind potrivit susţinerilor sale – toate drepturile şi obligaţiile cuprinse de raportul juridic născut prin înregistrarea de către societate a decontului nr. 54103 din 11 ianuarie 2007 prin care a solicitat rambursarea sumei negative de TVA de 46.847 lei.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice C.N. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, precum şi excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune. De asemenea,
pârâţii persoane fizice au ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Analizând cu prioritate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive invocate în litigiu, Curtea a reţinut următoarele:
Pentru a statua asupra calităţii procesuale active a reclamantei P.J., instanţa trebuie să stabilească existenţa unei identităţi între persoana reclamantei şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei de casare, trebuie făcută o distincţie între raportul juridic de drept material, fiscal şi care cuprinde drepturile şi obligaţiile născute din depunerea de către SC H. SRL a cererii de rambursare negativă a TVA şi raportul juridic de drept procesual, care cuprinde drepturile şi obligaţiile născute din depunerea de către reclamantă a contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C. proc. fisc. şi care o îndreptăţeşte să atace pe calea acţiunii în contencios administrativ actul reprezentat de decizia emisă în urma soluţionării contestaţiei, în măsura în care aceasta nu îi este favorabilă.
Din acest punct de vedere, calitatea procesuală activă a reclamantei nu poate fi contestată, chiar dacă îi este contestată calitatea de subiect în primul raport juridic. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul
legitim poate fi atât privat, cât şi public”. In consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a fost respinsă.
Cu privire la calitatea procesuală a pârâţilor N.E., E.J. şi E.M. s-a reţinut că aceasta lipseşte în prezenta cauză, urmând ca excepţia invocată de pârâţi în acest sens să fie admisă, pentru următoarele considerente:
Prin înregistrarea de către reclamantă a cererii pentru rambursarea soldului sumei negative a TVA, în calitate de subiect activ ea a reclamat existenţa unui raport de drept material fiscal între reclamantă şi Administraţia Finanţelor Publice C.N., transformat ulterior într-unul de drept procesual fiscal, prin introducerea contestaţiei nr. 31.052 din 22 octombrie 2007, urmare a refuzului Administraţiei Finanţelor Publice C.N. de a admite existenţa primului raport.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acesta „reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor
datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”.
Cum raportul juridic dedus judecăţii în prezenta speţă este unul procedural fiscal devin incidente prevederile Codului de proccdură fiscală mai sus enunţate.
Pe de altă parte există dispoziţiile art. 227 C. proc. fisc.: „Dispo-
ziţiile privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale: (1) In exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii. (2) Statul şi unităţile administrativ-teri-toriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu. (3) Răspunderea statului şi a unităţilor admi-nistrativ-teritoriale nu înlătură răspunderea din cadrul organelor fiscale în exercitarea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a atribuţiilor de serviciu.”
Conform acestor dispoziţii este instituită cu titlu general ideea că funcţionarii publici nu pot fi introduşi în orice cauză în care se contestă un act administrativ-fiscal, având „imunitate” conferită de lege, ci doar cu titlu de excepţii, când prin cererea de chemare în judecată se invocă şi se justifică existenţa relei-credinţe sau o gravă neglijenţă din partea funcţionarului public.
In speţă, din această perspectivă s-a reţinut că pârâţii persoane fizice nu au calitate procesuală pasivă.
înainte ca instanţa să se poată pronunţa asupra celorlalte excepţii ridicate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice C.N., având în vedere că reclamanta P.J. a menţionat în cererea introductivă că a acţionat în calitate de succesoare a unei societăţi comerciale, instanţa este datoare să verifice calitatea reclamantei şi sub acest aspect.
Reclamanta P.J. a avut calitatea de asociat al SC H. SRL, societate a cărei activitate a fost suspendată temporar la cererea reclamantei, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 mai 2004, potrivit încheierii nr. 6839 din 18 mai 2004.
Prin actul adiţional înregistrat sub nr. 1453 din 30 noiembrie 2006 asociatul P.J. a hotărât reluarea activităţii suspendate la 1 mai 2004 şi dizolvarea societăţii, începând cu data actului adiţional.
Prin încheierea nr. 29 .876 din 7 decembrie 2006 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj s-a admis cererea formulată de petenta P.J. şi, drept consecinţă, SC H. SA a fost dizolvată, începând cu 30 noiembrie 2006, data actului adiţional, iar prin încheierea nr. 19.610 din 19 iulie 2007, societatea a fost radiată.
Art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în forma sa anterioară datei de 7 decembrie 2006 când s-a pronunţat încheierea în cauză, dispunea că: „Dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată, cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, Iară lichidare”.
însă, la acea dată, 7 decembrie 2006, prevederea legală în discuţie era abrogată prin Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006, ceea ce înseamnă că patrimoniul societăţii comerciale nu s-a transmis reclamantei şi că aceasta trebuia să uzeze de procedura lichidării judiciare pentru a dobândi dreptul la patrimoniul acesteia.
Oricum, sub imperiul dispoziţiilor art. 236 din Legea nr. 31/1990 anterioare abrogării, transmiterea patrimoniului şi încetarea existenţei societăţii aveau loc la date ulterioare datei dizolvării, respectiv: a) dacă nu s-a făcut opoziţie, pe data expirării termenului de introducere a opoziţiei, şi b) dacă s-a făcut opoziţie, pe data la care a devenit irevocabilă hotărârea de respingere a opoziţiei sau, după caz, hotărârea prin care se constată că societatea sau asociatul unic a plătit datoriile ori a oferit garanţii acceptate de creditori sau a convenit cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor.
In consecinţă, şi raportat la expirarea datelor mai sus menţionate, art. 236 din Legea societăţilor comerciale în baza căruia putea opera transmisiunea universală a patrimoniului societăţii comerciale dizolvate nu mai era în vigoare. Aşa fiind, întrucât patrimoniul societăţii nu s-a transmis reclamantei, aceasta neavând calitatea de succesoare a persoanei juridice dizolvată pentru considerentele expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 acţiunea acesteia a fost respinsă, şi drept consecinţă, soluţionarea celorlalte excepţii ridicate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului C.N, respectiv excepţia inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune nemaifiind necesară şi posibilă, instanţa le-a respins pe acest considerent.
