Legea nr. 31/1990, art. 237m Legea nr. 85/2006
în cazul unei dizolvări sancţiune a unei societăţi neoperaţionale, adică a societăţilor care nu au organe statutare, şi-au încetat activitatea sau şi-au suspendat această activitate, lichidarea societăţii nu eliberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii, în cadrul căreia creditorii pot să-şi valorifice pretenţiile.
C.A. laşi, Secţia comercială, decizia nr. 1036 din 1 iunie 2009,
www.jurisprudenţă. org
Prin încheierea nr. 240 din 4 februarie 2009 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost admisă cererea ONRC şi s-a dispus radierea din a persoanelor juridice înregistrate în Registrul Comerţului cu datele de identificare înscrise în lista anexă la prezenta cerere, de la poziţia nr. 1 la poziţia nr. 108.
S-a dispus înregistrarea menţiunii de radiere, comunicarea şi efectuarea publicităţii legale conform art. 237 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Administraţia Finanţelor Publice a municipiului V. criticând-o pentru nelegalitate şi nete-meinicie în ceea ce priveşte anularea radierii societăţii comerciale SC S. SRL menţionată în lista anexă la poziţia 8. Aceasta susţine că SC S. SRL datorează bugetului consolidat al statului o creanţă în cuantum de 1.961.240 lei şi cu toate acestea a fost radiată din oficiu, deşi pe rolul Tribunalului Vaslui este în curs de soluţionare dosarul având ca obiect cererea formulată de D.G.F.P. V. în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Soluţia pronunţată prin hotărârea atacată este nelegală întrucât scopul lichidării conform Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoarei aflate în , situaţie în care interesul principal urmărit şi protejat este acela al creditorilor societăţii, care participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor în timp ce, conform Legii nr. 31/1990, scopul lichidării este repartizarea patrimoniului social, în principal în interesul asociaţilor.
Legal citaţi intimaţii nu au depus întâmpinare în termenul prevăzut
de art. 308 alin. (2) C. proc. civ. In recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi a dispoziţiilor legale operante în cauză, Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile cuprinse în art. 237 din Legea nr. 31/1990 reglementează cazurile de dizolvare sancţiune ca măsuri punitive care pot fi luate de tribunal contra societăţilor neoperaţionale, adică a societăţilor care nu au organe statutare, nu au depus timp îndelungat documentele la Registrul Comerţului, şi-au încetat activitatea sau şi-au suspendat această activitate.
Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării, după cum prevăd dispoziţiile art. 233 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii.
Textele de lege trebuie privite şi corelate cu prevederile art. art. 1 alin. (2) lit. e) din care permit deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de societăţile comerciale dizolvate.
Pentru termenul de judecată din 1 iunie 2009 recurenta a depus adresa nr. 22574 din 29 mai 2009 prin care atestă că a fost notificată de lichidatorul judiciar SC S. SRL, T.T.V prin adresa nr. 15072 din 6 aprilie 2009 şi a depus declaraţia de creanţă nr. 18274 din 27 aprilie 2009 în conformitate cu prevederile art. 259 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Având în vedere aspectele anterior menţionate cât şi precizările formulate de recurentă, Curtea reţine că prin încheierea nr. 240 din 4 februarie 2009 pronunţată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Vaslui recurenta nu a fost obstrucţionată în dreptul său de a fi îndestulată în creanţa ce o are contra averii debitoarei.
Urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins recursul formulat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului V. împotriva încheierii nr. 240 din 4 februarie 2009 a
judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Vaslui, încheiere ce va fi menţinută ca legală şi temeinică.
