Din interpretarea textelor invocate drept temei juridic al cererii, instanta a concluzionat că rezultă că aceste texte privesc numai societătile cu răspundere nelimitată, fiind sanctionată fapta asociatului care, profitând de dreptul de control asupra gestiunii, drept care implică accesul nelimitat la toate informatiile importante pentru societate, foloseşte aceste informatii ca asociat în alte societăti cu răspundere nelimitată.
Aflându-ne însă în prezenta unei prohibitii restrictive, rezultă că obligatia impusă asociatilor de art.82 nu poate fi extinsă şi administratorilor unei societăti cu răspundere limitată, aflat în raporturi de concurentă cu o altă societate tot cu răspundere limitată, restrictiile fiind de strictă interpretare.
Aflându-ne însă în prezenta unei prohibitii restrictive, rezultă că obligatia impusă asociatilor de art.82 nu poate fi extinsă şi administratorilor unei societăti cu răspundere limitată, aflat în raporturi de concurentă cu o altă societate tot cu răspundere limitată, restrictiile fiind de strictă interpretare.
În spetă, instanta a apreciat că ar fi aplicabile dispozitiile art. 197 din acelaşi act normativ potrivit căruia „Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociatilor, mandatul de administrator în alte societăti concurente, sau având acelaşi obiect de activitate nici să facă acelaşi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocării şi răspunderii pentru daune”.
În spetă, instanta a apreciat că ar fi aplicabile dispozitiile art. 197 din acelaşi act normativ potrivit căruia „Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociatilor, mandatul de administrator în alte societăti concurente, sau având acelaşi obiect de activitate nici să facă acelaşi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocării şi răspunderii pentru daune”.
Evident dacă abaterile administratorului de la aceste reguli constituie şi o fraudă în dauna societătii, atunci el va putea să fie şi exclus din societate, conform art.222 alin.1) lit.d) din Legea nr.31/1990.
Evident dacă abaterile administratorului de la aceste reguli constituie şi o fraudă în dauna societătii, atunci el va putea să fie şi exclus din societate, conform art.222 alin.1) lit.d) din Legea nr.31/1990.
Cum acest text de lege nu a fost invocat ca temei juridic al actiunii, cererea de excludere a pârâtei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cum acest text de lege nu a fost invocat ca temei juridic al actiunii, cererea de excludere a pârâtei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sentinta nr. 1253 din 30 Iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea-Sectia Comercială
La data de 8.01.2010 reclamanta DC a solicitat dizolvarea societătii SC FC SRL Rm.Vâlcea, potrivit dispozitiilor art.227 alin.1 lit.e) din Legea nr.31/1990.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este actionar cu 70% din capitalul social al societătii, iar celălalt asociat detine 30% din capital, iar din cauza neîntelegerilor grave dintre asociati, activitatea societătii a fost împiedicată-fila 10 dosar.
Astfel, s-a mentionat că actionarul minoritar, prin acte frauduloase(reclamatii la Garda Financiară, la Administratia Finantelor Publice ?i Politie) ?i printr-o purtare agresivă ?i defăimătoare fată de reclamantă ?i colaboratorii acesteia, a încercat excluderea reclamantei din cadrul societătii.
În concret, s-a arătat că din documentele anexate cererii rezultă intentia vădită a actionarului minoritar de a prelua societatea, de a înceta în general activitatea acesteia ?i în final de a falimenta societatea.
Prin urmare, se solicită dizolvarea societătii.
Prin Încheierea din ?edinta publică din data de 9 iunie 2010, instanta a dispus conexarea dosarului nr.136/90/2010, potrivit dispozitiilor art.164 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte dosarul conexat, s-a retinut că acesta are ca obiect cererea formulată de reclamanta SC FC SRL, prin administrator DF, prin care s-a solicitat excluderea pârâtei DC din cadrul societătii, întrucât aceasta ?i-a încălcat obligatiile ce-i revin ca asociat, prin săvâr?irea infractiunii de concurentă neloială, întrucât a detinut calitatea de administrator şi în altă societate, cu acela?i obiect de activitate, societate care s-a numit SC P SRL, actuala SC SC 09 SRL.
În concret s-a arătat că pârâtă a încheiat contracte de consultantă cu aceia?i beneficiari, sens în care s-a formulat plângere penală pentru săvâr?irea infractiunilor de fals ?i uz de fals, delapidare ?i concurentă neloială.
Prin urmare, s-a solicitat excluderea pârâtei, stabilirea structurii capitalului social ?i obligarea pârâtei de a restitui către SC FC SRL beneficiile obtinute de la înfiintarea societătii până în prezent.
Cu privire la cererea principală, reclamanta şi-a precizat temeiul juridic al actiunii, fiind invocate dispozitiile art.222 lit.c) din Legea nr.31/1990, în cadrul şedintei publice din data de 9 iunie 2010.
Din actele dosarului, instanta a retinut următoarea situatie de fapt:
Societatea SC FC SRL a fost înfiintată în data de 5.07.2007, având ca asociati şi administratori pe reclamanta DC şi pe D F.
Obiectul principal de activitate l-a constituit desfăşurarea de activităti de consultantă pentru afaceri şi management, aşa cum s-a retinut prin Raportul de inspectie fiscală din 8.04.2010.
Din cuprinsul aceluiaşi înscris se retine faptul că cifra de afaceri în perioada 2007-2008 a fost cuprinsă între 157.078 lei şi 525.190 lei.
Cu privire la raporturile comerciale dintre societatea reclamantă şi SC SC SRL, s-a mentionat că aceasta din urmă este unul dintre principalii furnizori, care a emis facturi fiscale către SC FC SRL.
Din Actul constitutiv aflat în dosarul conexat, la fila 11, reiese că SC SC SRL, initial SC P SRL, a fost înfiintată în data de 28.03.2007, reclamanta DC având calitatea de asociat, initial cu un procent de 45%, procent majorat ulterior la 50%, prin Actul aditional din 3.10.2007.
Aceasta a dobândit calitatea de administrator al SC P SRL, prin actul aditional sus-mentionat.
Societate a avut ca obiect principal de activitate tot pe cea de consultantă pentru afaceri şi management.
Referitor la raporturile dintre cei doi asociati, s-a retinut că acestea au început să se deterioreze începând cu luna martie 2009, aşa cum rezultă din Sesizarea înaintată către DGFP VÂLCEA la data de 1.02.2010, act prin care reclamanta-pârâtă aduce la cunoştinta organului fiscal că DF a avut o atitudine agresivă fată de aceasta, cerându-i şi partea sa din dividendele societătii.
Prin sesizarea înaintată de reclamanta-pârâtă DC către Inspectoratul de Muncă, aceasta mentionează că, în luna iulie 2009, intervenientul a început obstructionarea activitătii SC FC SRL, creând tensiuni şi stări conflictuale în societate.
În continuare, reclamanta a arătat că obstructionarea activitătii societătii s-a finalizat cu închiderea birourilor şi nepermiterea celor cinci angajati de a desfăşura activitatea şi sarcinile de serviciu, începând cu data de 18.11.2009.
În plus, din plângerile penale, formulate în luna ianuarie 2010, de reclamantă împotriva lui DF, reiese că reclamanta l-a acuzat pe DF de un comportament violent fată de aceasta, prin încercarea de intimidare, cu scopul cedării fortate a tuturor părtilor sociale detinute de reclamantă în cadrul SC FC SRL.
Starea conflictuală dintre cei doi asociati a fost adâncită şi de împrejurarea că în cadrul societătii a fost angajată şi fiica lui DF- DG, între reclamanată şi aceasta din urmă existând, de asemenea, relatii conflictuale, în sensul acuzării reciproce de acte de violentă fizică una fată de cealaltă.
S-a retinut că în fapt,asociatul DF a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantei, la data de 14.01.2010, prin Decizia nr.1, având în vedere lovirea de către reclamantă a unui salariat al societătii, precum şi absentele nemotivate pe o perioadă de 4 zile.
Tot în cursul lunii ianuarie, reclamanta-pârâtă a sesizat şi DGFP Vâlcea cu privire la aspectul sustragerii de către celălalt asociat a actelor contabile ale societătii, pe perioada 2007-2009
Prin această sesizare, s-a mentionat că în fapt activitatea societătii reclamante a fost condusă numai de către petitionară, dovadă fiind contractele şi proiectele semnate cu primăriile judetului Vâlcea, precum şi procesele-verbale de predare a dosarelor de finantare şi a proiectelor depuse pentru obtinerea fondurilor structurale, în vederea finantării investitiilor promovate şi executate de societate.
După formularea acestor sesizări şi plângeri penale, reclamanta DC, la rândul său, a dispus prin Decizia nr.17/3.02.2010, desfacerea contractului de muncă al lui DF, precum şi a fiicei acestuia, prin Decizia nr.18 din aceeaşi dată.
S-a mai retinut că în cursul lunii ianuarie şi DF a sesizat organele penale cu privire la activitatea reclamantei în cadrul SC FC SRL, iar prin Rezolutia din 19.03.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infractiunea prevăzută de art.272 alin.1 pct.2) din Legea nr.31/1990, retinându-se că nu există indicii cu privire la folosirea cu rea-credintă de către DC a bunurilor societătii, într-un scop contrar intereselor societătii.
De asemenea, DF a arătat că reclamanta-pârâtă este cercetată penal pentru săvârşirea infractiunilor de fals şi uz de fals cu privire la încheierea unor contracte de consultantă cu Primăria comunei Măciuca.
Referitor la activitatea actuală a societătii, reclamanta-pârâtă a înteles să depună la dosar înscrisuri din rezultă existenta unor datorii fată de bugetul de stat şi către furnizori.
S-au depus şi acte referitoare la încetarea activitătii de consultantă, împrejurare confirmată şi de către intervenient în şedinta publică din 23 iunie 2010.Acesta a precizat că societatea nu mai are încheiat niciun contract valabil, însă crede că societatea ar putea să-şi continue activitatea.
Fată de cele expuse mai sus, instanta a constatat că actiunea reclamantei DC apare ca întemeiată, iar cea formulată de reclamanta SC FC SRL ca nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, s-a analizat cererea de excludere din SC FC SRL a reclamantei-pârâte DC.
Temeiul juridic al actiunii, aşa cum a fost precizat pe parcursul procesului, sunt dispozitiile art.222 alin.1) lit.c din Legea nr.31/1990 privind societătile comerciale-fila 164 dosar, conform cărora „ Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 şi 82”.
În concret cererea priveşte fapta pârâtei, care în calitate de administrator al societătii ar fi săvârşit fapte de concurentă neloială, în sensul că a detinut calitatea de administrator şi într-o altă societate cu răspundere limitată, respectiv SC P SRL( în prezent SC SC 09 SRL), societate care avea acelaşi obiect de activitate cu cel al SC FC SRL, încheind contracte de consultantă cu aceiaşi beneficiari.
Raportat la motivarea în fapt a cererii, în spetă se invocă incidenta dispozitiilor art.82 din lege, potrivit căruia asociatii unei societăti în nume colectiv „nu pot lua parte, ca asociati cu răspundere nelimitată, în alte societăti concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operatiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comert sau într-unul asemănător, fără consimtământul celorlalti asociati.Consimtământul se socoteşte dat dacă participarea sau operatiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalti asociati şi aceştia nu au interzis continuarea lor.În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă că acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri.”
S-a retinut că dispozitiile sus-citate au în vedere administrarea de probe referitoare la fapte de concurentă neloială desfăşurate fără consimtământul implicit sau explicit al celorlalti asociati, consimtământul socotindu-se ca fiind dat dacă participarea sau operatiunile, fiind anterioare actului constitutiv, au fost cunoscute de ceilalti asociati, iar aceştia nu au interzis continuarea lor.
Din interpretarea textelor invocate drept temei juridic al cererii, instanta a concluzionat că rezultă aceste texte privesc numai de societătile cu răspundere nelimitată, fiind sanctionată fapta asociatului care, profitând de dreptul de control asupra gestiunii, drept care implică accesul nelimitat la toate informatiile importante pentru societate, foloseşte aceste informatii ca asociat în alte societăti cu răspundere nelimitată.
Referitor la cererea de dizolvare a SC FC SRL, cerere formulată de DC, ea se întemeiază pe dispozitiile art.227 alin. (1) lit.e din Legea nr.31/1990, conform cărora „ Societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedică functionarea societătii”.
S-a retinut că dizolvarea societătii comerciale este o solutie exceptională şi se pronuntă numai în situatii fără ieşire în care societatea este împiedicată să functioneze, atunci deci când nu există alte solutii care să elimine criza, fără disparitia societătii, ipoteză care, în opinia instantei, s-a regăsit în speta de fată.
Astfel, societatea SC FC SRL a fost înfiintată în anul 2007, având ca obiect de activitate acordarea de consultantă financiară pentru accesare fonduri europene, activitate întreruptă din cauza disensiunilor dintre cei doi asociati, disensiuni care au apărut încă din luna iulie 2009.
Relatiile dintre cei doi s-au deteriorat în timp, aceştia acuzându-se reciproc de activităti neconforme cu interesul societar, aşa cum s-a retinut în expunerea situatiei de fapt.
Gravele neîntelegeri dintre cei doi asociati sunt concretizate în numărul mare de plângeri adresate atât organelor fiscale, cât şi organelor penale, care au condus în final la disparitia affectio societatis, respectiv a intentiei asociatilor de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.
S-a arătat că această concluzie se impune având în vedere şi atitudinea exprimată de cei doi asociati unul fată de celălalt prin desfacerea reciprocă a contractelor de muncă, fiecare dintre aceştia detinând şi calitatea de administrator al societătii.
De asemenea, s-a retinut că probatoriul administrat în cauză nu conduce la ideea că reclamanta este cea care a provocat aceste neîntelegeri, neîntelegeri care au condus la situatia actuală a societătii, şi anume aceea a încetării activitătii comerciale prevăzute de actul constitutiv.
Prin urmare, instanta a constatat că solutia dizolvării este cea care se impune în cauza de fată, având în vedere că, deşi celălalt asociat DF a arătat că doreşte continuarea activitătii societătii, prin schimbarea obiectului principal, din probele dosarului nu a rezultat împrejurarea că acesta a luat măsuri de redresare a situatiei financiare a societătii, care înregistrează la ora actuală datorii atât fată de stat, cât şi fată de furnizori, neocupându-se de administrarea societătii în perioada ianuarie-iunie 2010.
Fată de cele arătate. Cererea de excludere a DG a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cea de dizolvare a SC FC SRL a fost admisă, dispunându-se dizolvarea acesteia.
