Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (1) lit. c)
Neîndeplinirea obligaţiei de înregistrare a menţiunii privind schimbarea sediului social la este sancţionată prin dizolvarea judiciară a societăţii comerciale. împrejurarea că Registrul Comerţului a fost anunţat printr-o adresă de schimbarea sediului nu are relevanţă juridică, deoarece în acest caz
există un regim juridic special, reglementat de Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerţului. în acest sens, recurenta trebuia să parcurgă procedura de înscriere menţiuni în faţa jude-cătorului-delegat de la Oficiul Registrului Comerţului, pentru opozabilitate fată de tertii comercianţi.
C.A. Ploieşti, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1058 din 22 iulie 2009, Jurindex
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 22 iunie 2009 contestatoarea SC E.&J.T. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 857 din data de 20 iunie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
în motivarea contestaţiei în anulare s-au invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinându-se că instanţa a omis să cerceteze motivul de casare privind creanţa bugetară a societăţii constând în impozitul pe profit.
Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, radierea este nulă de drept în toate cauzele privitoare la societăţile comerciale cu datorii. Se arată că societatea contestatoare datorează sume către bugetul de stat, respectiv impozit pe profit, ca urmare a încasării unei creanţe de la SC D. SRL. Se apreciază că pentru corecta soluţionare a cauzei se impune ca instanţa să solicite informaţii de la A.F.P. C., iar pe baza acestora să se admită contestaţia în anulare, anularea tuturor hotărârilor judecătoreşti privind dizolvarea, radierea şi intrarea în lichidare a societăţii.
Examinând contestaţia în anulare formulată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce urmează: Prin decizia nr. 857 din data de 20 iunie 2008 Curtea de Apel Ploieşti i-a respins ca nefondat recursul declarat de SC
E.&J.T. împotriva încheierilor nr. 12899 din 24 martie 2005 şi 17384 din 14 iunie 2006 pronunţate de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, instanţa de recurs reţinând că măsura dizolvării, iar ulterior, cea a radierii, au fost corecte şi legale, deoarece recurenta avea obligaţia de a înregistra menţiunea schimbării sediului la ORC.
Se poate observa că dintr-o adresa aflată la dosarul Curţii de Apel Constanţa, rezultă că recurenta a înştiinţat instituţia amintită despre schimbarea sediului de la o adresă la alta în municipiul C., dar „a uitat să facă înscrierea de menţiuni la registrul comerţului”, fiind vorba despre o culpă a sa ce are ca efect inopozabilitatea faţă de terţii comercianţi a presupusei schimbări de sediu.
In cauză, în raport de conţinutul contestaţiei în anulare şi ţinând cont de motivarea instanţei de recurs, rezultă că nu sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece instanţa de recurs nu a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Recursul a privit 2 încheieri ale judecătorului-delegat, respectiv încheierile nr. 12899 din 24 martie 2005 şi nr. 17384 din 14 iunie 2006, care vizau înscrierea menţiunilor de dizolvare şi radiere din registrul comerţului a SC E.&J.T.
Dosarul a fost strămutat de pe rolul Curţii de Apel Constanţa la Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea nr. 1108 din 18 martie 2008
pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa de recurs a analizat în ansamblu motivele de recurs formulate de recurentă, prin administratorul său statutar.
Schimbarea sediului unei nu este opozabilă terţilor comercianţi prin anunţarea ORC, printr-o adresă ce nu are relevanţă juridică, deoarece în acest caz există un regim juridic special, reglementat de Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul corner-
ţului. In acest sens, recurenta trebuia să parcurgă procedura de înscriere menţiuni în faţa judecătorului-delegat de la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru opozabilitate faţă de terţii comercianţi.
Instanţa de recurs a stabilit în mod corect că neînregistrarea acestei menţiuni, privind schimbarea sediului, este o culpă a recurentei, prin reprezentanţii săi, iar aceasta nu îşi poate invoca propria culpă pentru recunoaşterea unor drepturi subiective. Reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC E.&J.T. împotriva deciziei nr. 857 din data de 20 iunie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
