Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (7)
în pasivitatea reprezentantului legal, iniţiativa numirii lichidatorului aparţine persoanelor interesate prin formularea unei cereri în faţa judecătorului delegat în termen la 3 luni de la data expirării termenului prevăzut în alin. (7) al art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Nu se poate astfel considera că legiuitorul dă preeminenţă sancţiunii dizolvării si radierii societătii în condiţiile acestei legi
lăsând fără protecţie drepturile terţilor legate de persoanele juridice aflate în această situaţie, câtă vreme a creat pârghiile necesare pentru ca terţii interesaţi să aibă iniţiativa declanşării operaţiunilor de lichidare în vederea îndestulării corespunzătoare a drepturilor lor.
In condiţiile în care creditorul nu a formulat o cerere, al cărei obiect să îl reprezinte desemnarea lichidatorului în condiţiile art. 237 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, nu se poate recunoaşte recursului suportul de temeinicie care să justifice infirmarea legalităţii hotărârii judecătorului delegat.
C.A Bucureşti, Secţia a VI- a comercială, decizia comercială nr. 67 din 18 ianuarie 2011, nepublicată
Prin sentinţa comerciala nr. 487 din 19 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman a fost admisă cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi s-a dispus radierea din a persoanei juridice SC S. SRL, dispunându-se totodată şi efectuarea menţiunii de radiere, comunicarea şi efectuarea procedurilor de publicitate legală a hotărârii în condiţiile art. 237 alin. (9) din Legea nr. 31/1990. *
Pentru a dispune în acest fel, judecătorul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind formalităţile de înregistrare la registrul comerţului a menţiunilor de dizolvare a societăţii, întrucât judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nicio cerere de numire a lichidatorului în condiţiile prevăzute de această lege, persoanele juridice dizolvate se radiază din oficiu din registrul comerţului şi, a dispus in consecinţă.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de către Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).
In motivarea recursului său, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman a arătat că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând totodată că, recursul fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu se atacă cu apel, acesta nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
A arătat recurcnta că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman are calitatea de creditor faţă de SC S. SRL, această măsură a judecătorului delegat având ca efect dispariţia acesteia ca subiect de drept, împrejurare care conduce implicit la imposibilitatea recurentei, instituţie bugetară căreia îi revine sarcina colectării creanţelor bugetare, de a recupera creanţa de 543 lei.
Totodată, recurenta a arătat că nu a fost înştiinţată cu privita la existenţa procesului de dizolvare şi ulterior, a celui de radiere, pentru a putea formula o cerere de intervenţie principală.
In drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi redate în considerentele următoare:
Potrivit art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a încheierii de dizolvare reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului, acelaşi articol stabilind în teza următoare că dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut, la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în , remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Din interpretarea textelor de lege arătate rezultă cu evidenţă că dispoziţia legală reglementează pe de-o parte obligaţia legală a societăţii dizolvate, prin reprezentantul său legal la desemnarea lichidatorului, iar pe de altă parte, asigură terţilor interesaţi protecţia juridică adecvată stabilind că, în pasivitatea reprezentatului legal, iniţiativa numirii lichidatorului aparţine persoanelor interesate prin formularea unei cereri în faţa judecătorului delegat în termen la 3 luni de la data expirării termenului prevăzut în alin. (7) al art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Nu se poate astfel considera că legiuitorul dă preeminenţă sancţiunii dizolvării şi radierii societăţii în condiţiile acestei legi lăsând fară protecţie drepturile terţilor legate de persoanele juridice aflate în această situaţie, câtă vreme a creat pârghiile necesare pentru ca terţii interesaţi să aibă iniţiativa declanşării operaţiunilor de lichidare în vederea îndestulării corespunzătoare a drepturilor lor.
In lipsa unei cereri aparţinând Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman, al cărei obiect să îl reprezinte desemnarea lichi
datorului în condiţiile art. 237 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, nu se poate recunoaşte recursului suportul de temeinicie care să justifice infirmarea legalităţii hotărârii judecătorului delegat.
Curtea mai arată şi că nicio obligaţie legală nu incumbă instanţei sau altei autorităţi, de a înştiinţa potenţialii creditori asupra existenţei pe rol a proceselor întemeiate pe Legea nr. 31/1990 acolo unde nu au calitatea de părţi pentru ca aceştia să poată interveni în procedura de judecată a cauzelor, modalitatea de înştiinţare a terţilor interesaţi fiind asigurată prin hotărârilor judecătoreşti.
In condiţiile cauzei, judecătorul delegat a făcut o corectă apreciere a situaţiei de fapt şi astfel, în lipsa oricărei sesizări care să aibă ca obiect desemnarea lichidatorului a aplicat legea dispunând radierea societăţii dizolvate la cererea ONRC.
In baza acestor considerente, Curtea a apreciat recursul promovat nefondat şi respingându-1, în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
