Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună numirea unui lichidator, în vederea efectuării operaţiunilor de lichidare şi radiere a societăţii.
Prin aceeaşi cerere, reclamantul a solicitat să se dispună obligarea asociatului-administrator să pună la dispoziţia lichidatorului actele contabile, actele originale ale societăţii (certificatul de înmatriculare, codul fiscal în original, statutul şi contractul, precum şi ştampila societăţii).
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtului la daune cominatorii pentru întârziere în depunerea actelor indicate, respectiv de 1.000.000 lei/zi de întârziere în executarea obligaţiei.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa nr. 810 din 12.07.2000 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a admis cererea de dizolvare a societăţii comerciale, fără a se numi lichidator, hotărârea fiind defintivă şi irevocabilă prin decizia nr. 4634 din 20.07.2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
De asemenea, a mai arătat reclamantul, se impune numirea unui lichidator de către instanţa de judecată, deoarece pârâtul P.M., în calitate de asociat, refuză ca lichidarea să se facă pe cale amiabilă şi refuză totodată să pună la dispoziţia lichidatorului actele societăţii.
Urmarea probelor administrate, Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 1749 din 13.11.2001, a respins ca prematur formulată cererea reclamantului.
împotriva soluţiei a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a formulat-o.
în susţinerea recursului, reclamantul a arătat că în mod greşit instanţa de fond i-a respins cererea ca prematur introdusă, din moment ce hotărârea de dizolvare a societăţii este definitivă şi irevocabilă.
Totodată, acesta a arătat că a făcut dovada publicării hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial, iar numirea unui lichidator prin înţelegere cu celălalt asociat – intimatul din prezenta cauză – nu este posibilă din cauza stării conflictuale dintre ei.
Recurentul a depus la dosarul cauzei extrasul din Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 1944/12.11.2001, în care este publicată sentinţa civilă nr. 810 din 12.07.2000 pronunţată de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus dizolvarea societăţii.
Curtea, analizând sentinţa pronunţată de instanţa de fond, prin prisma criticilor formulate de recurent, având în vedere actele şi lucrările dosarului, a constatat că recursul este întemeiat, şi 1-a admis, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. 4 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 256 din Legea nr. 31/1990, numirea lichidatorilor în societăţile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, va fi făcută de toţi asociaţii, dacă în contractul de societate nu se prevede altfel.
Dacă nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanţă, la cererea oricărui asociat ori administrator, cu ascultarea tuturor asociaţilor şi administratorilor.
în speţă, atâta timp cât s-a făcut dovada că societatea a fost dizolvată, dar că din cauza conflictului existent între cei doi asociaţi nu se poate numi, prin înţelegere, un lichidator, atunci instanţa este cea care poate aprecia şi numi un lichidator, la cererea oricăruia dintre asociaţi.
Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 4 C. proc. civ., a fost casată hotărârea instanţei de fond, deoarece cauza a fost soluţionată pe excepţie, fiind respinsă ca prematur introdusă, şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care urmează a se aprecia asupra fondului acţiunii dedusă judecăţii cu privire la numirea unui lichidator.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 217 din 11.02.2002
