Dizolvarea societăţii comerciale prin hotărârea tribunalului. Dispariţia affectio societatis ca motiv de dizolvare


Legea nr. 31/1990, art. 227 alin. (1) lit. (e)

Condiţia cumulativ prevăzută de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, ca neînţelegerile ivite între asociaţi să împiedice funcţionarea societătii se referă, evident, la o funcţionare a societăţii în scopul comun, şi nicidecum la funcţionarea prin efortul şi în interesul exclusiv al unuia dintre asociaţi. Indiferent cărui asociat îi revine culpa, dispariţia affectio societatis constituie motiv de dizolvare a societătii.

C.A. Craiova, secţia comercială, decizia nr. 38/Camera de consiliu

din 2 martie 2010, Jurindex

Prin sentinţa nr. 243 din 14 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia comercială s-a respins acţiunea formulată de reclamanta E.E. împotriva pârâţilor H.D. şi SC D.C. SRL.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că SC D.C. SRL s-a înfiinţat în 1993, avându-i ca asociaţi pe H.D. şi E.E., cei doi fiind şi administratori.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3028, la data de 23 august 1994, SC D.C. SRL a cumpărat terenul în supra

faţă de 280,5 mp. situat în B., în anul 1994 fiindu-i eliberată autorizaţia de construire pentru a edifica un spaţiu de producţie panificaţie.

Conform adeverinţei nr. 4334 eliberată de Primăria B şi încheierii nr. 18235 a O.C.P.I. D., pe terenul situat în B., (…), pârâtul H.D. a construit o locuinţă, fiindu-i intabulat dreptul de proprietate.

Ulterior, atât terenul proprietatea SC D.C. SRL, cât şi construcţia proprietatea pârâtului au fost închiriate societăţii comerciale SC

C.G.H. SRL, al cărui administrator este fiul pârâtului, chiria pentru terenul proprietatea societăţii fiind de 100 lei/lună.

Din răspunsurile reclamantei la interogatoriu, instanţa a reţinut că neînţelegerile dintre părţi vizează ieşirea din indiviziune cu privire la terenul situat în B.,(…), teren care nu face parte din patrimoniul societăţii, iar conform răspunsurilor pârâtului H. D. la interogatoriu, pe terenul în suprafaţă de 280,5 mp. situat în B.,(…), cumpărat de SC D.C. SRL, cei doi asociaţi au hotărât edificarea unei construcţii în vederea desfăşurării activităţii comerciale, însă societatea nu a mai avut banii necesari pentru aceasta, în prezent societatea desfaşurându-şi activitatea în spaţiul proprietatea pârâtului.

Observând facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi bilanţul contabil, s-a constatat că SC D.C. SRL a desfaşurat în permanenţă activitate în perioada 2006 – 2008, a încheiat contracte şi a realizat profit, chiar reclamanta recunoscând cu ocazia interogatoriului că în prezent societatea are activitate.

Coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că deşi cei doi asociaţi sunt şi administratori ai SC D.C. SRL, de administrarea societăţii se ocupă pârâtul H.D. care, conform contractului de muncă înregistrat la data de 30 iunie 1999, are şi funcţia de director al SC D.C. SRL.

Aşa cum recunosc şi părţile la interogatoriu, neînţelegerile dintre asociaţi au fost generate de ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte terenul situat în B., (…), care nu face parte din patrimoniul societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.

în cauza dedusă judecăţii, neînţelegerile dintre asociaţi nu au legătură cu funcţionarea societăţii, iar divergenţele dintre aceştia nu au împiedicat societatea să funcţioneze, astfel încât instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiată acţiunea.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta E.E., care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia şi a susţinut că instanţa de fond a

apreciat în mod greşit că neînţelegerile dintre cei doi asociaţi au apărut cu privire la partajul lor succesoral, dar nu au legătură cu societatea,

care funcţionează. In realitate, neînţelegerile s-au datorat faptului că interesul social este neglijat în favoarea intereselor personale ale pârâtului. Interesul comun era funcţionarea unei unităţi de panificaţie pe terenul din B.,(…). Acest proiect nu se mai poate realiza deoarece pe acest teren pârâtul susţine că a construit o clădire pe care a intabulat-o pe numele său şi a închiriat-o ulterior unei firme aparţinând fiului său. Societatea funcţionează, dar din bilanţuri rezultă profit zero. Pârâtul nu poate fi înlăturat prin vot, deoarece deţine 60% din capital. Ca urmare, deoarece nu se mai poate vorbi de o voinţă comună a asociaţilor pentru realizarea obiectului de activitate şi împărţirea profitului, se impune dizolvarea.

La data de 7 iulie 2009, intimatul pârât H.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi a susţinut că art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 prevede îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru dizolvarea unei societăţi: neînţelegeri grave şi imposibilitatea de funcţionare corespunzătoare ca urmare a acestor neînţelegeri. Or, neînţelegerile dintre asociaţii SC D.C. SRL nu au legătură cu administrarea şi desfăşurarea activităţii acestei societăţi. Contrar susţinerilor recurentei, societatea a avut profit 5.000 lei în 2006 şi 5.975 lei în 2007, adică ulterior apariţiei neînţelegerilor.

Imobilul din B., (…) a fost construit exclusiv de către intimat şi de

aceea nu apare înregistrat în contabilitatea societăţii. In consecinţă, nu există fapte ce îi pot fi imputate şi nici motive de dizolvare a societăţii, astfel încât recurenta reclamantă se poate retrage din societate. Faptul că aceasta nu se implică în societate este din vina ei.

Curtea a calificat calea de atac ca fiind apel, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de şedinţă de la data de 7 iulie 2009, iar în şedinţa din 22 septembrie 2009 a dispus, din oficiu, audierea a câte doi martori pentru apelanta E.E. şi intimatul H.D. S-au administrat, totodată, probe cu acte, precum şi proba cu interogatoriul luat intimatului pârât H.D. la cererea apelantei reclamante E.E.

Examinând actele şi lucrările cauzei, Curtea găseşte apelul fondat, pentru următoarele considerente:

Este necontestată în cauză ivirea unor neînţelegeri grave între asociaţii E.E. şi H.D., fraţi, cu privire la un partaj succesoral, precum şi faptul că neînţelegerile nu s-au terminat odată cu finalizarea procesului de ieşire din indiviziune.

Dimpotrivă, între părţi s-au mai purtat şi alte procese. Astfel, s-a depus la dosar sentinţa nr. 991 din 4 septembrie 2008 pronunţată de

Judecătoria Băileşti, referitoare la acţiunea promovată de reclamanta

E.E. împotriva pârâtului H.D. pentru a se constata nulitatea contractului de închiriere nr. 16148 din 28 februarie 2008 încheiat cu SC (…) H. SRL.

Prin sentinţa nr. 1804 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj s-a încuviinţat cererea reclamantei E.E. de efectuare a unei expertize contabile a SC D.C. SRL pentru verificarea realităţii şi legalităţii operaţiunilor contabile şi stabilirea valorii activului net, precum şi a părţilor.

Din sentinţa nr. 1099 din 10 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Băileşti (reiese că reclamanta E.E. a chemat în judecată pe pârâţii H.D. şi SC D.C. SRL şi pentru a se constata dreptul de proprietate indiviză asupra construcţiei în suprafaţă de 74 m.p. din B.,(…) şi radierii dreptului de proprietate intabulat de pârât asupra acestui imobil.

De altfel, intimatul pârât H.D. nu contestă faptul că asigură exclusiv atât activitatea, cât şi conducerea SC D.C. SRL, iar martorii audiaţi în cauză la propunerea apelantei reclamante, V.G. şi E.N., au relatat că aceasta s-a plâns că fratele său nu i-a permis să intre în spaţiul în care se desfăşoară activitatea şi nici să vadă evidenţele societăţii, martorul

E.N. declarând chiar că a asistat personal la o astfel de discuţie între părţi. Nu s-a contestat, în cauză, nici faptul că imobilul succesoral a fost împărţit de cei doi fraţi şi că apelanta E.E. a deschis o în partea sa de imobil, iar intimatul H.D. foloseşte partea sa de clădire pentru activitatea SC D.C. SRL, respectiv pentru închiriere către alte societăţi (una aparţinând fiului său). Este necontestat, de asemenea, că în prezent SC D.C. SRL funcţionează exclusiv cu activitate de consultanţă contabilă desfăşurată de către intimatul pârât H.D.

In consecinţă, indiferent care a fost cauza, dacă şi cine este vinovat de neînţelegerile ivite şi perpetuate între cei doi fraţi, este neîndoielnic faptul că aceste neînţelegeri sunt atât de grave, încât a dispărut affectio societatis, adică intenţia acestora de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.

Condiţia cumulativ prevăzută de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, ca neînţelegerile ivite între asociaţi să împiedice funcţionarea societăţii se referă, evident, la o funcţionare a societăţii în scopul comun, şi nicidecum la funcţionarea prin efortul şi în interesul exclusiv al unuia dintre asociaţi, aşa cum se întâmplă în speţă. Consultanţa contabilă la care se limitează în prezent activitatea SC D.C. SRL se desfăşoară prin efortul şi în interesul exclusiv al intimatului pârât H.D. şi poate fi, prin urmare, desfăşurată de acesta individual ori pe seama unei alte societăţi comerciale, neavând nimic comun cu preocupările ori interesul asociatei E.E.

In concluzie, fară a se analiza, pentru că nu are nicio relevanţă, vinovăţia unuia sau a celuilalt asociat pentru neînţelegerile grave şi dispariţia affectio societatis, Curtea constată că în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, deoarece SC D.C. SRL nu mai funcţionează prin contribuţia ambilor asociaţi şi nici nu mai urmăreşte atingerea unui scop comun.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis apelul şi, potrivit art. 296 C. proc. civ., a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea şi a dispus dizolvarea SC D.C. SRL.

Conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., intimatul pârât H.D. a fost obligat să plătească apelantei reclamante cheltuielile de judecată dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentând taxele de timbru achitate la fond şi în apel, în cuantum de 61,15 lei.