Dizolvarea societăţii pe acţiuni. Transmiterea patrimoniului către acţionarul unic. Consecinţe. Lipsa capacităţii de folosinţă a societătii


Decretul nr. 31/1954, art. 40

Transmiterea patrimoniului către acţionarul unic operează ope legis, ea nu mai trebuie să fie constată de instanţă. De altfel, după dizolvare, societatea nu mai are capacitate de folosinţă şi deci este lipsită de calitate procesuală pasivă. Prin urmare, o astfel de acţiune este lipsită pe de o parte de interes, iar pe de altă parte, nu poate fi admisă în contradictoriu cu pârâţi lipsiţi de calitate procesuală pasivă.

C.A. laşi, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 406 din 14 octombrie 2009, www.jurisprudenţă.org

Prin sentinţa civilă nr. 14701 din 12 decembrie 2007 Judecătoria Iaşi a admis excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a SC M.C. 231 M. SA, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei M.N. şi a lipsei calităţii procesuale pasive a ORC Iaşi şi a respins acţiunea formulată de reclamantul E.G.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, reclamantul E.G. a solicitat instanţei să constate că spaţiul din (…), 750 parter în suprafaţă construită de 93 mp îi aparţine lui după

dizolvarea societăţii SC M.C. 231 M. S.A. In fapt, precizează reclamantul că a achiziţionat de la F.P.S. pe data de 27 noiembrie 1998 acţiuni la societatea comercială SC M.C. 231 M. S.A., acţiuni reprezentând 100% din capital.

Preţul plătit la licitaţie a fost de 82.200.000 lei.

Conform caietului de sarcini, unitatea deţinea terenul în suprafaţă de 9,21 mp teren aflat sub construcţie, în indiviziune cu ceilalţi locatari şi suprafaţa construită de 93 mp. Prin adjudecarea acţiunilor,

F.P.S. a făcut adresa către administratorul M.N. prin care i se comunica faptul că acţiunile au fost cumpărate şi că trebuie să elibereze spaţiul. Ca urmare a adresei, aceasta i-a predat reclamantului spaţiului

şi s-a întocmit un proces-vcrbal de predare. Ulterior societatea a fot radiată din registrul comerţului.

Reclamantul a anexat certificat constatator nr. 3254 din 31 ianuarie 2005 emis de ORC I., adresă a FPS Direcţia Teritorială I. din 27 noiembrie 1998, contract de vânzare-cumpărare acţiuni, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, proces-verbal de control A.N.A.F., certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, certificat de urbanism, proces-verbal de predare a spaţiului, rezoluţia nr. 15774 a ORC

La termenul din 2 noiembrie 2006 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâţii M.N., ORC şi lichidatorul numit de acesta.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a SC M.C. 231 M. SA, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui M.N. şi a ORC Analizând excepţiile invocate instanţa a reţinut că, reclamantul a solicitat ca instanţa să constate că este unic proprietar al spaţiului din (…), 750 parter în suprafaţă construită de 93 mp, după dizolvarea societăţii SC M.C. 231 M. SA în contradictoriu cu pârâţii SC M.C. 231 M. SA, M.N. fost administrator al SC M.C. 231 M. SA şi cu ORC de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Reţine instanţa din înscrisurile depuse la dosar, că SC MC 231 M. SA a fost dizolvată şi radiată din la 31 martie 2006. Conform dispoziţiilor art. 40 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare. Aşadar, instanţa a reţinut că raportat la data introducerii acţiunii, 5 septembrie 2006, reclamantul a promovat acţiunea în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.

In ce priveşte pârâţii M.N. şi ORC I. instanţa a apreciat că aceştia nu au calitate procesuală pasivă în cauză pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii. M.N., a fost administrator la SC M.C. 231 M. SRL din 1996 până în 1999. Ulterior aceasta a fost înlocuită de reclamant care a preluat funcţia de administrator din 1999. M.N. nu mai are nicio atribuţie cu privire la societatea a cărui administrator a fost până în 1999 şi nu îi poate opune reclamantului vreun drept sau vreo pretenţie proprie cu privire la aceasta. Mai mult aceasta a predat spaţiul în litigiu reclamantului care l-a preluat în calitate de unic asociat al societăţii.

In ce priveşte Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi, apreciază instanţa că în condiţiile în care reclamantul nu a

indicat pretenţii pe care le-ar opune acestuia şi nici faptul că dreptul său îi este contestat de către acesta, nu are calitate procesuală pasivă. Oficiul Registrului Comerţului este un organism care asigură cu privire la societăţile comerciale. Radierea societăţii ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 359/2004 nu îi conferă acestuia calitate procesuală în prezenta cauză.

Mai mult, ca efect al legii, în urma dizolvării societăţii, patrimoniul acesteia revine asociaţilor, în speţă reclamantului ca unic acţionar.

Apelul declarat de reclamantul E.G. împotriva sentinţei civile nr. 14701 din 12 decembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost respins prin decizia civilă nr. 180 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:

Chiar din declaraţia de apel rezultă că apelantul consideră că instanţa de fond a soluţionat corect cauza dar nu a făcut menţiunea clară că spaţiul în litigiu îi aparţine. Instanţa de fond nu avea posibilitatea de a reţine că reclamantul (apelantul) a devenit proprietar al spaţiului atât timp cât au fost chemate în judecată persoane fizice/juridice ce nu au calitate/capacitate procesuală.

Prin acţiunea promovată reclamantul cheamă în judecată persoanele (fizice/juridice) titulare ale unui raport juridic. Cu alte cuvinte, prin acţiunea în constatare reclamantul titular al unui drept, opune

acest drept altor persoane ce l-ar putea contesta. In acţiunea de faţă, persoanele chemate în judecată nu sunt titulare ale raportului juridic de drept substanţial, raport juridic ce implică pe reclamant şi pârâţii indicaţi. Prin urmare, în mod corect instanţa a soluţionat cererea reclamantului constatând această situaţie.

La termenul din 3 iunie 2009 instanţa din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de aceea că cele arătate de recurent în cererea formulată, nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. (1) – (9) C. proc. civ.

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul trebuie motivat prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

în sensul art. 303 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că fiecare motiv de recurs va fi arătat şi dezvoltat separat, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei,

raportat la motivul de recurs arătat, regulă care se aplică fiecărui motiv în parte.

Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la modificarea ori la casarea hotărârii recurate.

Deoarece recurentul a formulat drept dezvoltare a motivelor de recurs doar generalităţi cu privire la situaţia de fapt – istoricul conflictului dintre părţi – criticile nu sunt susceptibile de încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute expres de art. 304 pct. (1) – (9) C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nefiind motivat, aşa cum o cer dispoziţiile înscrise în art. 303 alin. (2) C. proc. civ., se va constata nulitatea lui, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.