Dobânda legală. Reactualizarea creanţei în raport cu rata inflaţiei. Problema cumulului


C. com., art. 43 C. civ., art. 981, art. 1082, art. 1084

Daunele-interese moratorii pe care le solicită acţionarul unei societăţi comerciale, sub forma dobânzii comerciale, au ca scop să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plăţii dividendelor, prejudiciu care a fost deja acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflaţiei. Scopul acoperirii prejudiciului creat prin întârzierea plăţii dividendelor a fost atins prin plata dividendelor actualizate şi, deşi dobânda comercială are altă „calificare juridică”, privită din punctul de vedere al reglementării, nu se poate trece peste scopul acordării unei astfel de sume, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la o dublă reparaţie.

I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 934 din 10 martie 2004

Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 288 din 12 martie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei S.I.F. T. SA şi a obligat-o pe pârâta SC S.F. SA la plata daunelor constând în actualizarea dividendelor aferente anului 1998. Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială, care, prin decizia nr. 448 din 5 iulie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în fond, obligarea pârâtei la plata dobânzii comerciale. în argumentarea motivului de recurs invocat, reclamanta a susţinut că actualizarea dividendelor şi dobânda comercială au „calificări juridice diferite”, primele fiind daune-interese compensatorii, iar secundele, daune-interese moratorii. A mai invocat art. 43 C. com. şi art. 1088 C. civ., cu motivarea că dobânda i se cuvine, Iară să fie ţinută să facă vreo dovadă, iar rata acesteia este prevăzută de O.G. nr. 9/2000.

Recursul este nefondat.

Soluţiile pronunţate în cauză, criticate de reclamantă, au avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 C. civ., potrivit căruia „daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit (…)”. Suma rezultată din actualizarea dividendelor, în raport cu rata inflaţiei, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plăţii şi astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului. Acordând suma actualizată, instanţele au dat efecte şi clauzei de impreviziune, iar prin aplicarea art. 981 C. civ., au urmărit

ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naţionale să fie acoperită.

Daunele-interese moratorii pe care le solicită reclamanta, sub forma dobânzii comerciale, au acelaşi scop, şi anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plăţii dividendelor, prejudiciu care a fost deja acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflaţiei. Scopul acoperirii prejudiciului creat prin întârzierea plăţii dividendelor a fost atins prin plata dividendelor actualizate şi, deşi dobânda comercială are altă „calificare juridică”, privită din punctul de vedere al reglementării, nu se poate trece peste scopul acordării unei astfel de sume, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la o dublă reparaţie.

Mai trebuie reţinut că, în cauză, nu s-a pus problema neexecutării în natură a obligaţiei de plată a dividendelor, ci a întârzierii la plată, astfel că nu există elemente care să ducă la concluzia potrivit căreia suma acordată constituie daună compensatorie. Nu este mai puţin adevărat că, în materie comercială, dobânda prevăzută de art. 43 C. com. curge de drept, atunci când datoria priveşte o sumă de bani, dar în măsura în care reparaţia s-a realizat prin plata debitului actualizat, problema acoperirii beneficiului nerealizat nu poate fi pusă decât în conformitate cu art. 1082 C. civ.

Cu alte cuvinte, pretenţiile reclamantei se justificau numai dacă creditorul ar fi dovedit că reparaţia obţinută prin actualizare nu a acoperit prejudiciul creat prin întârziere, dar atât în cazul actualizării sumei datorate, cât şi al acordării dobânzilor comerciale, scopul constă în „rentabilitatea capitalului”.