DOMENIUL PUBLIC Şl PRIVAT. DREPT DE ADMINISTRARE


Hotărâre de Guvern privind transmiterea unei părţi dintr-un imobil din administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti în administrarea Ministerului de Interne. Contract de închiriere. Locaţiune continuată. Calitate procesuală activă în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Drept de dispoziţie al proprietarului – statul român.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ, sub nr. 917/27.06.1996, reclamanta X a chemat în judecată Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi Ministerul de Interne, solicitând anularea Hotărârii Guvernului României nr. 381/24.05.1996.

în motivarea acţiunii formulată în temeiul prevederilor art. 1, Legea nr. 29/ 1990, reclamanta a arătat că prin H.G.R. nr. 381/24.05.1996 (actul dedus judecăţii), s-a dispus transmiterea unei părţi din imobilul situat în Municipiul Bucureşti, Cal. R. nr. 2, sector 5, în suprafaţă de 579,97 m.p. din administrarea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, în administrarea Ministerului de Interne, apreciind că actul în cauză a fost dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 119 şi art. 135 din României şi art. 21 lit. “g” şi art. 76 din Legea 69/1991, întrucât numai Consiliul Local are dreptul de administrare a domeniului public şi privat al Municipiului Bucureşti.

Reclamanta a arătat că transmiterea imobiliară reprezintă o înstrăinare cu titlu gratuit a unei părţi din patrimoniul administrat de Consiliul Local şi putea fi dispusă numai printr-o hotărâre a respectivului Consiliu Local, luată cu respectarea prevederilor legale, privind adoptarea acestor hotărâri, dar în speţă nu s-a adoptat o astfel de hotărâre de Consiliu Local, iar actul în cauză H.G.R. nr. 381/24.05.1996, a fost doar contrasemnat de Primarul General al Municipiului Bucureşti, care nu avea dreptul să hotărască în sfera de atribuţii a Consiliului Local, ci doar să execute hotărârile acestuia.

Reclamanta este o Societate comercială înfiinţată prin Decizie a Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 1141/1990, în baza Legii 15/1990, funcţionând sub autoritatea C.L.M.B., în baza art. 115, Legea 69/1991 şi H.G.R. nr. 113/ 1992, desfăşurându-şi activitatea în respectivul imobil.

Pârâta Ministerul de Interne a invocat excepţai lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, menţionând că aceasta ocupă, în calitate de chiriaş, suprafaţa de 373,35 mp, din partea de imobil trecută în administrarea Ministerului de Interne prin H.G.R. 381/24.05.1996 – actul dedus judecăţii, pe baza contractului de închiriere nr. 2945/10.08.1991, încheiat pe timp de 1 an cu SC “Centrul Istoric” SA, care avea în administrare întreaga suprafaţă de 579,97 mp, iar la data de 10.08.1992, contractul de închiriere a expirat, însă locaţiunea a continuat în baza art. 1437 cod civil, subliniindu-se că reclamanta avea deci doar un drept de folosinţă, iar proprietarul imobilului -statul român, şi-a exercitat dreptul de dispoziţie, prin actul dedus judecăţii.

S-a mai arătat că reclamanta nu a reclamat vreo nerespectare a drepturilor ce decurg din contractul de închiriere până la expirarea acestuia sau, până la momentul arătat de art. 1436 cod civil, de către noul administrator, ci a criticat doar modul în care s-a realizat transmiterea dreptului de administrare, deci reclamanta nu poate invoca vătămarea unui drept recunoscut de lege, prin actul dedus judecăţii, întrucât respectivul act normativ a fost adoptat în exercitarea dreptului de dispoziţie al proprietarului – statul român, transmiterea în administrarea Ministerului de Interne efectuându-se cu respectarea prevederilor în materie, Decretul 409/1955, art. 9, privind transmiterea bunurilor proprietatea statului, respectiv, bunul în cauză aflat în proprietatea publică a statului a fost administrat de C.L.M.B. şi apoi s-a transmis în administrare Ministerului de Interne, fără a se încălca prevederile art. 76, Legea 69/1991 care reglementează alte situaţii decât transmiterea bunurilor proprietatea publică a statului.

S-a arătat că reclamanta a introdus pe rolul instanţei acţiunea la 26.06.1996, iar actul a cărui anulare a fost publicat la 29.05.1996 în Monitorul Oficial 109, invocându-se termenul de 30 zile, prevăzut de Legea 29/1990, de la data publicării/comunicării actului termen în care reclamanta trebuia să se adreseze emitentului şi că bunul ce a făcut obiectul actului dedus judecăţii, este proprietate publică, aflat în administrarea C.L.M.B. şi trecut în administrarea Ministerului de Interne, iar suprafaţa de 579.97 mp. a imobilului în cauză, reclamantei i-a fost închiriată pe timp de 1 an, din 10.05.1991, o parte în suprafaţă de 373,25 mp., situaţie în care aceasta nu are calitatea procesuală activă în cauză.

Faţă de excepţiile invocate de pârâţi, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei plângerii administrative prealabile invocată de pârâtul Guvernul României şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţii Guvernul României şi Ministerul de Interne.

Prin sentinţa civilă nr. 695/30.06.1997 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ în dosar nr. 971/1996, a fost respinsă acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinându-se că, actul administrativ în cauză priveşte transmiterea administrării unei părţi din imobilul proprietate publică a statului respectiv din administrarea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti în administrarea Ministerului de Interne, reclamanta deţinând spaţiul respectiv cu chirie.
S-a reţinut că modalitatea transmiterii dreptului de administrare prin actul în cauză nu a vătămat în vreun fel locaţiunea exercitarea de reclamantă, situaţie în care nu sunt întrunite condiţiile art. 1 Legea 29/1990.

împotriva sentintei civile nr. 693/30.06.1997, reclamanta a declarat recursul înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Contencios Administrativ sub nr. 2054/1997.

Prin decizia civilă nr. 2258/12.11.1998, a fost admis recursul, a fost casată sentinţa civilă nr. 897/1997 a C.A.B. – S.C.A. şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă în considerente reţinându-se că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâţi.

Pârâtul, Ministerul de Interne, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, învederându-se instanţei că la data adoptării actului dedus judecăţii, H.G.R. 381/24.05.1996, reclamanta avea calitatea de chiriaş, menţionându-se în acest sens contractul de închiriere încheiat de aceasta cu SC “Centrul Istric” SA; la 10.08.1991, pe timp de 1 an pentru suprafaţa de 373,35 mp din imobil, locaţiunea continuând după expirarea convenţiei respective, în baza prevederilor art. 1437 cod civil, când la data de 26.08.1997, când reclamanta a primit notificarea concediului locaţiunii (respectiv adresa M.l. nr. 322049/21.08.1997 – U.M. 0673 Bucureşti) formulată în condiţiile prevăzute de teza finală, art. 1437 şi art. 1436 al codului civil, precum şi aspectul că drepturile decurgând din calitatea de chiriaş, nu pot fi vătămate prin actul administrativ dedus judecăţii H.G.R. 381/1996, care are ca Obiect transmiterea dreptului de administrare asupra imobilului manifestarea de voinţă a proprietarului bunului – statul român, realizată în exercitarea dreptului său de dispoziţie prin intermediul organului prevăzut de lege în condiţiile prevăzute de art. 9, Decret 409/1955, în vigoare.

S-a mai arătat că faţă de prevederile art. 1, Legea 29/1990, calitatea procesuală activă este indispensabil legată de existenţa unui drept recunoscut de lege, iar reclamanta nu are drept de administrare sau de proprietate asupra imobilului care să-i fi fost vătămat prin H.G.R. 381/1996 – actul administrativ dedus judecăţii neavând deci calitatea să solicite anularea actului în cauză – pârâtul invocând în acest sens practica judiciară în materie, Decizia C.S.J. – S.C.A. 99/8.02.1995.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, imobilul în cauză fiind proprietatea publică a statului, iar transmiterea unei părţi a acestuia din administrarea C.G.M.B. în administrarea Ministerului de Interne, prin actul dedus judecăţii s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, art. 9, Decretul 409/1955 şi art. 135 alin. 5 din Constituţia României.

Reclamanta a depus pentru dovedirea calităţii sale procesuale active, adresa nr. 1813/30.09.1998 a Primăriei Municipiului Bucureşti, adresa reclamantei către Primăria Municipiului Bucureşti nr. 4947/21.09.1998 cu Anexele cuprinzând spaţiul închiriat de reclamantă de la C.L.M.B. (printre care şi cel în cauză), fişe de calcul chirie, factura fiscală (fila 23-29), reprezentând solicitări ale reclamantei formulate de Primăria Municipiului Bucureşti, pentru cumpărarea unor spaţii utilizator la data respectivă, aflate în administrarea C.L.M.B., cereri formulate conform H.G.R. nr. 505/1998, cât si actele normative în materie, cât si Hotărârea C.L.M.B. nr. 81/1993 -fila 36.

S-a susţinut de reclamantă că actul dedus judecăţii este nelegal întrucât a fost contrasemnat de persoana care nu avea dreptul de a hotărî, în sfera de atribuţii a C.L.M.B.

Curtea, analizând susţinerile părţilor, actele depuse în ansamblul probator la dosar, având în vedere si obiectivele din decizia de casare, Decizia 2258/ 12.11.1998 dată de C.S.J. – S.C.A. în dosar nr. 2054/1997 (fila 50-51 dosar) şi criticile formulate în motivarea recursului formulat de reclamanta -recurentă (fila 3-5 dosar 2054/1997), va reţine că.

– reclamanta a încheiat cu SC “Centrul Istoric” SA Bucureşti, contractul de închiriere 2945/10.08.1991 pe timp de 1 an, care nu a mai fost reînnoit, locaţiunea continuând în baza art. 1437 – adresa 3170/15.09.1995 – fila 26 dosar 971/1996 a C.A.B. – S.C.A., din care rezultă că spaţiul în cauză de 373,35 mp este în administrarea C.L.M.B.;

– cu privire la spaţiile ocupate – utilizate pentru desfăşurarea activităţii, aflate în administrarea C.G.M.B., reclamanta a formulat cererea nr. 36867/ 22.09.1998, la Primăria Municipiului Bucureşti, pentru cumpărarea acestora în baza H.G. 505/1998 şi a Normelor Metodologice de aplicare, anexând şi lista spaţiilor respective, pe sectoarele Municipiului Bucureşti, în care la sector 5, nu este menţionat spaţiul din imobilul în cauză Cal. R. nr. 2, sector 5, cererea respectivă fiind luată în evidenţa P.M.B.;

– nu se poate susţine de reclamantă că drepturile decurgând din calitatea de chiriaş i-au fost vătămate prin actul administrativ dedus judecăţii H.G. 381/1998; întrucât actul în cauză are ca obiect transmiterea dreptului de administrare asupra imobilului respectiv de la C.G.M.B. la Ministerul de Interne, iar după expirarea convenţiei locaţiunea a continuat în condiţiile art. 1437 cod civil;

– prin actul administrativ dedus controlului judecătoresc în contencios administrativ, H.G. 381/24.05.1996, s-a transmis o parte din imobilul situat, în Municipiul Bucureşti, Cal. R. nr. 2, sector 5, proprietatea publică a statului, în suprafaţă construită de 579,97 mp, din administrarea C.L.M.B. în administrarea Ministerului de Interne, neputându-se reţine că prin schimbarea titularului dreptului de administrare s-a adus atingere locaţiunii exercitate, chiriaşul – în speţă reclamanta, neavând legitimare procesuală activă pentru a contesta în justiţie, actul translativ al dreptului de administrare a imobilului în cauză;

– la data adoptării actului administrativ dedus judecăţii, reclamanta avea calitatea de chiriaş având drepturile ce decurgeau din contractul de închiriere şi respectiv din locaţiunea continuată în condiţiile prevederilor art. 1437 cod civil, ori faţă de conţinutul actului în cuază, H.G. 381/1996, reclamanta neavând un drept de administrare asupra imobilului în cauză care să fi fost susceptibil a fi vătămat, aceasta nu poate invoca vătămarea unui drept recunoscut de lege în sensul art. 1, Legea 29/1990, neavând nici calitatea să solicite anularea actului respectiv;

– în sensul prevederilor Legii 29/1990, art. 1, invocată de reclamantă, calitatea procesuală activă este indispensabil legată de existenţa unui drept recunoscut de lege, ori în cauză reclamanta nu a făcut dovada unui astfel de drept, intenţia reclamantei de a cumpăra imobilul în cauză, fiind doar o vocaţie.

întrucât reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale procesuale active, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul Ministerul de Interne şi a respins acţiunea reclamantei, pentru lipsa calităţii procesuale active a acesteia.

Recursul a fost respins de CSJ – SCA ca nefondat. (Judecator Georgeta Leti)

(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 305/1999)