Drept civil. Răspunderea civilă contractuală.
Neînserarea clauzei care conduce obligaţia vânzătorului de a monta instalaţia solară nu îndreptăţeşte pe cumpărător să pretindă reducerea preţului.
Decizia comercială nr. 26/2010
Prin sentinţa civilă nr. 4023/2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu a fost admisă acţiunea formulată de şi precizată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul P.D.V.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2894 lei reprezentând diferenţa neachitată a contravalorii instalaţiei solare achiziţionată de la reclamantă.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 737 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu apărător ales).
A respins cererea reconvenţională formulată de pârât.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, La data de 09.08.2008 între reclamanta SC A. SRL şi pârâtul P.D.V. a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea unei instalaţii solare pentru producerea apei calde şi menajere, preţul total fiind stabilit la suma de 7500 lei cu TVA:
Conform art. 5 din acest contract, plata urma să se facă în trei tranşe: 500 lei la data de 09.08.2008, 2000 lei la 12.08.2008, iar diferenţa de preţ (5000 lei) la punerea în funcţiune a instalaţiei, până în prezent pârâtul achitând suma de 4606 lei (din totalul de 7500 lei) .
Instanţa constată că suma de 500 lei a devenit exigibilă din următoarele considerente; interpretarea contractului presupune determinarea şi calificarea acestuia, a clauzelor sale în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor părţilor, dacă voinţa părţilor este clar exprimată, nu se pune problema interpretării, care este necesară doar în situaţia în care există discrepanţe între voinţa reală şi voinţa declarată de părţi, când clauzele sunt echivoce , confuze sau contradicţii ori când contractul este incomplet .
Or, aşa cum s-a stabilit în art. 5 din contract, diferenţa de preţ se va achita la punerea în funcţiune a instalaţiei cumpărate , nu numai că a fost montată de pârât dar şi a fost testată de acesta, de vreme ce a ajuns la concluzia că nu funcţionează la parametrii normali .
Un alt aspect al intenţiei de păstrare a sistemului achiziţionat de către pârât este acela al achitării unei părţi din diferenţa rămasă, respectiv suma de 2100 lei, la data de 23.09.2009.
Conform pct. 5 din contract, plata se face în 20 de zile de la livrare, iar în caz contrar, dacă existau deficienţe să returneze instalaţia.
Deşi pârâtul invocată faptul că nu s-a procedat la încheierea procesului verbal de punere în funcţiune , instanţa apreciază că atât timp cât acesta a montat singur instalaţia , obligaţia încheierii acestui act nu incumbă reclamantei.
De altfel, conform pct. 2.2 din contract, instalarea şi punerea în funcţiune nu constituie obiectul actului sus menţionat, motiv pentru care nu se poate reţine culpa reclamantei în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, mai mult nici nu se poate lua în discuţie , sub acest aspect , neîndeplinirea obligaţilor de către reclamantă .
Deşi pârâtul precizează că nu a primit certificatul de garanţie instanţa, reţinând din probele administrate că acesta a cumpărat instalarea treptat, pe piese componente, apreciază că certificatul de garanţie privind funcţionarea nu putea fi eliberat de reclamantă ci de firma specializată în montaj, reclamanta fiind obligată să-i înmâneze doar certificatul de garanţie al pieselor furnizate, respectiv al pieselor componente, lucru pe care l-a îndeplinit .
Cu privire la locul şi termenul de livrare instanţa reţine din răspunsul la interogatoriu şi declaraţia martorului O.D. că pârâtul a primit toate elementele până la data de 25.08.2008, acestea nefiind livrate la domiciliu deoarece au fost solicitate pe rând, primind şi manualul cu instrucţiunile de montaj şi utilizare.
Mai susţine pârâtul că reclamanta i-a vândut o instalaţie incompletă, aceasta fiind nefuncţională la parametrii, daţi de producători, susţinere întărită şi de adresa nr. 3101/12.09.2009 a SC E. SA (furnizorul SC A. SRL) în care se precizează că pentru un rezervor de 200 l ar fi necesare 2 panouri de 24 tuburi.
Analizând acest aspect, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 3311/2008 emisă de acelaşi furnizor se precizează că un debit de 24 de tuburi se poate folosi pentru încălzirea apei dintr-un rezervor de stocare cu capacitate de 200, iar prin adresa 3042/05.09.2009 confirmă că elementele componente ale instalaţiei solare cuprind doar 24 de tuburi .
Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi pe cale de consecinţă a respins cererea reconvenţională formulată de pârât.
Conform art. 274 C pr civ, partea care cade în pretenţii, a fost obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Singurele cheltuieli pentru care există dovezi la dosar sunt taxa judiciară de timbru , timbru judiciar şi onorariile apărătorului ales în sumă totală de 737 lei.
Împotriva sentinţei civile nr. 4023/12.06.2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu a declarat recurs recurentul-pârât P.D.V., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, acesta a arătat că, la data de 09.08.2008, intre mine si SC A. SRL a fost Încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea unei instalaţii solare pentru producerea apei calde menajere. Preţul total al contractului a fost stabilit la suma de 7500 lei cu TVA.
S-a mai stabilit la art. 3.2 din contractul de vânzare-cumpărare un preţ al manoperei de 500 lei pentru care se va încheia alt contract. Potrivit art. 5 din contractul de vânzare-cumpărare din data de 09.08.2008, plata urma sa se facă in 3 transe: 5001ei la 09.08.2008, 2000 lei la 12.08.2008 iar diferenţa de preţ (50001ei) la punerea in funcţiune a instalaţiei cumpărate. Pana la aceasta data a achitat suma totala de 47001ei din totalul de 75001ei, conform contractului.
Mai arară recurentul faptul că, instanţa de fond face confuzie intre certificatul de calitate aferent unei alte facturi decât cea care a fost emisa pentru instalaţia achiziţionată de acesta.
De altfel, acest certificate de calitate se refera la componente ale unei instalaţii, oricare, si nu respecta prescripţiile privind. certificatul de conformitate (lucru semnalat si de OJPC si neluat in seama de instanţa), nu prezintă elemente de identificare,nu se specifica durata medie de funcţionare, nu se specifica termenul de garanţie al instalaţiei.
În mod eronat instanţa considera ca instalaţia vânduta este completa, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare din data 09.08.2008, a cumpărat de la reclamanta o instalaţie solara de producere a apei calde menajere, conţinând printre altele un boiler de 2001itri si un panou de 24 de tuburi, fără ca aceasta sa-i pună la dispoziţie documentaţia tehnica necesara in vederea alegerii optime a componentelor. După montaj, negăsind înţelegere la firma A., reclamantul a solicitat lămuriri la firma E. (furnizorul firmei A.), care prin adresa 3101/12.09/2008 precizează ca instalaţia este subdimensionata, punând la dispoziţie si pliantul (neluat in seama de instanţa) care spune ca “pentru un boiler de 200 litri sunt necesare 2 panouri de 24 de tuburi pentru ca aceasta sa funcţioneze in mod eficient.
Acest lucru este detaliat si in adresa 3311/2008 a aceleiaşi firme din care instanţa nu retine decât ca”un panou de 24 de tuburi se poate folosi pentru încălzirea apei dintr-un rezervor de stocare cu capacitatea de 200 litri.
În mod greşit instanţa a considerat că SC A. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale ce-i reveneau, iar suma solicitata este exigibila/scadenta.
Transa de 5000 lei urma sa se achite la data punerii in funcţiune a instalaţiei.
Se face confuzie între lucrările de montaj ale instalaţiei si punerea in funcţiune propriu zisa. In contract nu este stipulat in mod expres cine face acest lucru(art.3.2 precizează ca:”lucrările de instalare si de punere in funcţiune vor constituii obiectul unui alt contract..”). S-a considerat astfel, in mod eronat, de către instanţa ca, datorita faptului ca instalaţia s-a montat in regie proprie, recurentul, ca si persoana fizica îl pot substitui firmei care pune in funcţiune instalaţia.
Firma SC A. SRL nu a fost împiedicată in nici un fel sa pună instalaţia in funcţiune sau sa constate ca montajul a fost necorespunzător, conform uzanţelor in materie de instalaţii, punerea in funcţiune reprezintă analiza parametrilor de funcţionare comparaţi cu cei cuprinşi in documentaţia livrata de producător si înregistrarea acestora intr-un document ce poarta denumirea de “proces verbal de punere in funcţiune” si care se semnează de către furnizor, montator si beneficiar.
Obligaţia încheierii acestui document revenea furnizorului (SC A. SRL) prin faptul ca este singurul care deţine documentaţia producătorului. Or, acest proces verbal de punere in funcţiune nu a fost încheiat
Mai a arătat recurentul faptul că prin necompararea acestor parametri (neavând procesul verbal) instanţa de fond a fost indusa in eroare considerând ca apa calda menajera furnizata de instalaţia solara este la parametri normali(fapt ce putea fi, totuşi, sesizat din adresele furnizorului E.).
De altfel, instanţa de fond nu a luat în considerare ca in contractul din 09.08.2008 nu se prezintă modalităţile de a garanţiei (întreţinere, reparare, înlocuire) si nu este precizata unitatea condiţii de insolaţie puternica, mai ales vara, acest sistem (cel in cauza) poate face fata unei cerinţe medii de apa calda menajera pentru doua maxim trei persoane insolaţia puternica presupunând temperaturi de peste 35 grade Celsius si lipsa formaţiunilor noroase.
Ca urmare a sesizării făcute către OJPC Giurgiu, aceasta instituţie i-a comunicat, prin adresa nr.6040/03.10.2008 faptul ca produsul cumpărat de recurent este neconform si ca beneficiază de dreptul de a i se aduce instalaţia la conformitate, fără plată, prin completarea instalaţiei sau prin reducerea corespunzătoare a preţului (adresa neluata in calcul de instanţa), instanţa de fond a considerat ca plătind doar o parte din suma restanta as 11 avut intenţia de păstrare a instalaţiei, nesesizând ca de fapt s-a conformat deciziei OJPC.
Precizează recurentul, ca ulterior sentinţei, a completat instalaţia cu un panou solar, instalaţia funcţionând corespunzător.
Recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, bazată pe o apreciere corectă a probelor din dosar şi a textelor de lege incidente în cauză.
Recurentul – pârât nu a dovedit că reclamanta – intimată nu a predat toate componentele instalaţiei aşa cum s-au înţeles căci s-a încheiat contractul şi s-a stabilit preţul.
Dacă s-ar accepta că instalaţia nu funcţionează corect, înseamnă că aceasta nu a fost pusă în funcţiune, şi în această situaţie, diferenţa de preţ nu ar mai putea fi niciodată cerută.
Pe de altă parte, excepţia de neexecutare nu poate fi primită de către Tribunal deoarece reclamanta nu s-a obligat şi la instalarea respectivei instalaţii.
Deşi pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională la instanţa de fond, acesta nu critică hotărârea recurată sub acest aspect.
De altfel, instanţa de fond s-a pronunţat implicit şi pe cererea reconvenţională atunci când a motivat acţiunea principală.
Faţă de cele arătate mai sus, în baza art. 312 Cod proc. civ., Tribunalul a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât P.D.V. împotriva sentinţei civile nr. 4023/12.06.2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A. SRL.
