Potrivit încheierii din 12 septembrie 2011, în cauza a fost introdus, în calitate de parat si SPITALUL ORASENESC T.
Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecata, acesta a fost clarificat si în sedinta din 10 octombrie 2011, cand s-a aratat ca reclamanta întelege sa cheme în judecata cei doi parteneri din contractul de asociere în participatiune si, în contradictoriu cu acestia, sa solicite anularea hotararii nr.51 din 28 iunie 2011, prin care paratul Consiliul local a revocat hotararea nr.45 din 17 mai 2011, plata de catre parat a daunelor materiale în suma de 5.000.000lei si a daunelor morale ridicate la aceeasi suma, precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
În motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca, potrivit hotararii nr.45 din 17 mai 2011, Consiliul local a decis asocierea în participatiune a Unitatii Administrativ Teritoriale , Spitalul Orasenesc si societatea reclamanta pentru desfasurarea în comun de servicii medicale spitalicesti si alte servicii medicale .
Pe baza acestei hotarari, s-a încheiat contractul de asociere în participatiune, unde reclamanta avea calitatea de asociat administrator, iar Unitatea Administrativ Teritoriala, asociat participant, calitate în care reclamanta a preluat bunurile mobile si imobile ce au apartinut spitalului orasenesc si, potrivit structurii de personal si a regulamentului de functionare, a angajat personal medical, fiind obstructionat în desfasurarea activitatii de fostul manager al spitalului .
Pe de alta parte, paratul Consiliul local al orasului T nu si-a îndeplinit obligatiile pe care le avea, ca detinator al managementului asistentei medicale a unitatii spitalicesti a orasului , de a demara procedurile legale de desfiintare în conditiile Legii nr.95/2006 a unitatii sanitare, precum si pentru înfiintarea unitatii sanitare private, asa cum s e obligase prin acordurile încheiate cu reclamanta .
Mai mult decat atat, paratul Consiliul local în mod cu totul nelegal si cu încalcarea tuturor întelegerilor cu reclamanta a procedat la data de 28 iunie 2011, prin hotararea nr.51 la revocarea hotararii nr.45 din 17 mai 2011, cu consecinta încetarii contractului de asociere în participatiune .
Procedand astfel, arata reclamanta, parata nu a respectat întelegerea intervenita între parti, producand totodata si daune materiale reclamantei prin interdictia accesului angajatilor la locul de munca, refuzul de a pune la dispozitie baza materiala si implicit împiedicarea realizarii actului medical spitalicesc, precum si daune morale prin afectarea prestigiului societatii reclamante, a pierderii încrederii altor persoane în aceasta societate .
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea sa pe dispozitiile Legii nr.554/2004, Codul civil si Codul de procedura civila .
Cererea a fost legal timbrata, potrivit înscrisurilor de la pag.12 si 132, anulate la dosar .
Prin întampinare, paratul Consiliul Local T a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiata .
S-a sustinut în aparare ca prin hotararea revocata s-a aprobat în mod nelegal încheierea unui contract de asociere în participatiune cu reclamanta, potrivit art.251 si 252 Cod comercial, în conditiile în care Orasul T nu are calitate de comerciant, potrivit art.8 din Codul comercial, iar punerea la dispozitia reclamantei a unor bunuri ce apartin Spitalului Orasenesc si fac parte din domeniul public sau privat al localitatii s-a facut cu titlu gratuit, încalcandu-se art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001, si fara aprobarea Ministerului Sanatatii, potrivit art.1 alin.2 din O.U.G. nr.70/2002 .
La randul sau, paratul Spitalul orasenesc considera neîntemeiata actiunea reclamantei si corecta masura de revocare a hotararii nr.45 din 17 mai 2011, întrucat aprobarea încheierii unui contract de asociere în participatiune în baza acestei hotarari s-a facut fara ca în prealabil sa existe si acordul Spitalului .
Mai mult, sustine paratul, asocierea între institutiile publice si societatile comerciale nu se poate face în modalitatea aleasa de autoritatea locala, întrucat patrimoniul public nu poate fi pus la dispozitia unei societati comerciale în mod gratuit, solutia legala pentru astfel de asocieri fiind cea înscrisa în Legea nr.178/2010, privind parteneriatul public – privat .
Din actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
Potrivit hotararii nr.45 din 17 mai 2011, emisa de Consiliul local al orasului T s-a aprobat asocierea în participatiune a Unitatii Administrativ – Teritoriale si a Spitalului Orasenesc, în calitate de asociati participanti, cu S.C. „H” S.R.L. , în calitate de asociat administrator, pentru punerea în functiune a Spitalului Orasenesc , prin desfasurarea în comun de servicii medicale spitalicesti si alte servicii medicale, încheindu-se în acest sens contractul de asociere în participatiune din aceeasi data, înregistrat la S.C. „H.” S.R.L. sub nr.102/17 mai 2011, la Unitatea Administrativ Teritoriala T sub nr.5805/17 mai 2011 si la Spitalul Orasenesc T sub nr.1215/17 mai 2011 .
Anterior acestei hotarari, Consiliul local T a emis hotararile nr.34 si 35 din 24 ianuarie 2011, potrivit cu care Unitatea Administrativ Teritoriala T nu adera la Programul de interes national „DEZVOLTAREA RETELEI DE CAMINE PENTRU PERSOANE VARSTNICE” instituit potrivit H.G. nr.212/2011 si ca nu este de acord cu reorganizarea Spitalului Orasenesc în camin pentru persoane varstnice, dispunandu-se totodata încetarea temporara a activitatii Spitalului Orasenesc si luarea unor masuri de conservare a patrimoniului acesteia .
De remarcat ca dupa încheierea contractului de asociere în participatiune Unitatea Administrativ Teritoriala încheie si contractul de comodat nr.5465/17 mai 2011, avand la baza tot hotararea nr.45/17 mai 2011, prin care acorda dreptul de folosinta reclamantei pentru imobilul reprezentand obiectivul „Spitalul Orasenesc T” compus din teren si cladiri, conform anexei care face parte integranta din contract, contract încheiat pe o perioada de 20 de ani, începand cu data de 17 mai 2011 si a carui durata putea fi prelungita, cu acordul partilor, prin act aditional.
În acelasi mod si la aceeasi data intervine si contractul de comodat nr.1223 din 17 mai 2011, între Spitalul Orasenesc T si reclamanta, prin care se acorda drept de folosinta acesteia asupra echipamentelor, constand în aparatura de laborator si mobilier complet pentru desfasurarea activitatii laboratorului de analize medicale si alte servicii medicale, contract încheiat pe o durata de 20 de ani, începand cu data de 17 mai 2011, durata ce poate fi prelungita prin acordul scris al partilor, consemnat într-un act aditional.
Ulterior, urmare exercitarii controlului de legalitate de catre Prefectul Judetului asupra hotararii nr.45/2011 si a notificarii acestuia nr. 9936/22 iunie 2011, paratul Consiliul local a emis hotararea nr.51/28 iunie 2011, prin care a revocat hotararea nr.45 din 17 mai 2011 .
Pentru a proceda astfel, paratul Consiliul local a avut în vedere observatiile facute de Institutia Prefectului, potrivit cu care încheierea contractului de asociere în participatiune care are la baza hotararea nr.45/2011 s-a facut fara respectarea conditiilor legale, ignorandu-se faptul ca Unitatea Administrativ Teritoriala nu are calitate de comerciant, potrivit art.8 din Codul comercial si ca bunurile apartinand Spitalului Orasenesc, care fac parte din domeniul public si privat al unitatii administrativ teritoriale, nu puteau fi date în folosinta societatii reclamante cu titlu gratuit fara a se încalca dispozitiile art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001 .
În solutionarea prezentei cauze, din oficiu, în sedinta de judecata din 10 octombrie 2011 s-a pus în discutia partilor legalitatea posibilitatii paratului Consiliul de a-si mai revoca hotararea nr.45/2011, facandu-se trimitere la dispozitiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, acordandu-se termen partilor pentru a-si formula opinii cu privire la aceasta problema de drept .
Referitor la problema de drept ridicata din oficiu, tribunalul retine urmatoarele :
Potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, rezulta ca :
”autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat întrucat a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice”.
Potrivit doctrinei juridice, revocarea actelor juridice poate fi privita din doua perspective :
Într-o prima perspectiva, revocarea este o modalitate de încetare a efectelor juridice sau mai concret o modalitate de desfiintare a actelor administrative .
Dintr-o alta perspectiva, revocarea poate fi perceputa ca o operatiune juridica concreta, ca un act administrativ prin care Administratia îsi manifesta expres vointa de a desfiinta un alt act administrativ anterior .
Revocarea actelor administrative este o institutie care se afla la confluenta a doua mari principii ale dreptului, principiul legalitatii si principiul securitatii situatiilor juridice .
Principiul legalitatii cere ca activitatea autoritatilor administrative sa se desfasoare cu respectarea legii si tocmai de aceea se recunoaste o larga competenta Administratiei pentru desfiintarea acelor acte care încalca aceasta legalitate .
Dimpotriva, principiul securitatii juridice se opune unei asemenea prerogative, întrucat ea este o sursa de insecuritate li incertitudine pentru cei administrati. De aceea, recunoasterea unui drept de revocare al autoritatii administrative care sa-i permita acesteia sa-si îndrepte propriile erori comise este ponderata de existenta anumitor limite impuse acestei prerogative. Una dintre exceptiile de la principiul revocabilitatii actului administrativ unilateral, mult timp admisa doar de doctrina de drept administrativ si-a gasit si consacrarea legislativa în dispozitiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 si o reprezinta faptul nasterii pe baza actului administrativ a unor raporturi juridice apartinand altor ramuri de drept.
Cu alte cuvinte, rezulta din interpretarea dispozitiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 ca autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral poate sa-si revoce actul atat timp cat nu a intrat în circuitul civil si nu a produs efecte juridice, în caz contrar acel act poate fi doar anulat de catre instanta de administrativ, la cererea autoritatii emitente .
Asadar, un act administrativ poate fi revocat de regula numai pana-n momentul în care în temeiul lui s-a încheiat un alt act juridic.
Limitarea posibilitatii revocarii actului administrativ de catre organul emitent este consacrata si de jurisprudenta în materie .
Astfel, fosta Curte Suprema de Justitie – Sectia civila, prin decizia nr.131 din 21 octombrie 1991, retinea ca „Organizarea juridica a vietii sociale implica în mod necesar asigurarea unei stabilitati a raporturilor juridice instituite în baza normelor juridice.
În realizarea acestei stabilitati, principiul irevocabilitatii actelor administrative puse în sau a celor care au produs efecte în alte domenii, iesind astfel din sfera de reglementare exclusiva a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generala.
Prin consacrarea acestui principiu se limiteaza posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putandu-le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate numai pana în momentul în care actele administrative si-au produs efectele prin executarea sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice”.
Aceasta consacrare legislativa, sustinuta si explicata de doctrina juridica administrativa si aplicata în jurisprudenta o gasim prezenta si în cazul în speta .
Astfel, prin hotararea nr.45 din 17 mai 2011, paratul Consiliul local si-a exprimat consimtamantul în sensul aderarii Unitatii Administrativ Teritoriale si a Spitalului Orasenesc la o asociere în participatiune cu societatea reclamanta .
Expunerea acestui consimtamant s-a materializat prin încheierea contractului de asociere în participatiune între cei trei parteneri, cu nr.5804 din 17 mai 2011, contract încheiat în conditiile art.251-256 Cod comercial .
Cu alte cuvinte, actul administrativ unilateral, respectiv hotararea nr.45 din 17 mai 2011, pomenita în preambulul sus-numitului contract a fost urmata de încheierea unui act juridic trilateral de drept comercial, realizandu-se ceea ce reglementeaza art.1 alin.6 din legea nr.554/2004 si consacra doctrina juridica si jurisprudenta, intrarea în circuitul civil a respectivului act administrativ, întrucat în temeiul lui s-a încheiat un alt act juridic apartinand unei alte ramuri de drept .
Faptul ca potrivit art.32 din contractul de asociere în participatiune acesta urma sa-si produca efecte între parti la o data ulterioara nu are nicio importanta cu privire la aplicarea dispozitiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, atat timp cat contractul încheiat a devenit o realitate juridica în circuitul civil pentru care sau în legatura cu care pe plan local au luat nastere si alte raporturi juridice generate de încheierea altor acte juridice.
În acest sens, este necesar de observat ca dupa încheierea contractului de asociere în participatiune Unitatea Administrativ Teritoriala încheie contractul de comodat nr.5465/2011, avand la baza aceeasi hotarare nr.45/2011 (un alt moment cand acest act administrativ intra în circuitul civil) prin care se acorda reclamantei dreptul de folosinta pentru imobilul reprezentand obiectivul „Spitalul Orasenesc” compus din teren si cladiri, contract intrat în vigoare la data de 17 mai 2011, iar Spitalul Orasenesc sub nr.1223/17 mai 2011 încheie contractul de comodat prin care da în folosinta societatii reclamante echipamente medicale si mobilier complet pentru desfasurarea activitatii medicale, avand loc si operatiuni de predare – primire a acestor bunuri din patrimoniul public si privat al unitatii administrativ teritoriale .
Asadar, toate cele aratate mai sus reprezinta suficiente dovezi din care rezulta ca hotararea nr. 45/17 mai 2011 a intrat în circuitul civil, în temeiul ei încheindu-se mai multe acte juridice apartinand altor ramuri de drept, astfel încat potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 nu mai putea fi revocata de paratul emitent Consiliul local la data de 28 iunie 2011 prin hotararea nr.51 .
Pentru aceste considerente, paratul exercitandu-si aceasta prerogativa într-o perioada prohibita de lege, tribunalul considera ca hotararea de revocare nr.51/28 iunie 2011 este nelegala, astfel încat cererea de anulare a acesteia formulata de reclamanta cu S.C. „H” S.R.L. urmeaza a fi admisa .
Pe de alta parte însa, pretentiile materiale si morale pretinse de reclamanta, ca si cheltuielile de judecata solicitate de aceasta apar ca neîntemeiate, pentru considerentele de mai jos :
Este stiut ca, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, în cazul solutionarii cererii instanta de contencios va hotarâ si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate prin vatamarea celui în cauza ca urmare a actului administrativ anulat de instanta .
Pentru a functiona aceasta raspundere civila delictuala trebuie ca cel ce reclama sa dovedeasca faptul ca sunt îndeplinite cumulativ în persoana paratei conditiile acestei raspunderi asa cum ele sunt reglementate de art.99 si urmatoarele din fostul Cod civil, respectiv fapta paratei savarsita cu vinovatie, prejudiciul cauzat si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si ca vatamarea reclamantei îsi are izvorul în însasi actul administrativ anulat.
Obligatia producerii acestor dovezi de catre reclamanta se sprijina si pe dispozitiile art.1169 din fostul Cod civil, ramasa în vigoare potrivit art.230 lit.a din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009, privind Codul civil, potrivit cu care cine face o cerere în fata instantei trebuie sa o dovedeasca .
Ori, reclamantul atunci cand solicita despagubiri, cel putin cu privire la existenta prejudiciului si a întinderii acestuia se multumeste a ramane la stadiul unor afirmatii pur teoretice urmat de un calcul matematic ipotetic fara ca în spatele acestora sa existe probe doveditoare cat priveste pagubele materiale si cele morale suferite .
Mai mult decat atat, reclamantul nu dovedeste ca exista o legatura de cauzalitate între fapta revocarii actului administrativ si prejudiciul reclamat, instanta ramanand, în lipsa altor probe, la convingerea ca mai degraba eventualele prejudicii invocate de reclamanta, daca sunt dovedite îsi pot avea izvorul în nerespectarea actelor juridice nascute ulterior emiterii actului administrativ revocat .
Referitor la cheltuielile de judecata, acestea pot fi pretinse de reclamanta în conditiile art.274 alin.1 Cod procedura civila, daca sunt dovedite, sarcina pe care reclamanta nu a îndeplinit—o în totalitate.
Din probele aflate la dosarul cauzei, pag.12 si 132 dosar rezulta ca singurele cheltuieli de judecata dovedite de reclamanta sunt în suma de 43 lei, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar .
Asa fiind, pentru aceste considerente, urmeaza a admite în parte cererea formulata de reclamanta S.C. “H” S.R.L. împotriva paratilor CONSILIUL LOCAL T si SPITALUL ORASENESC T.
Urmeaza a dispune anularea hotararii nr.51 din 28 iunie 2011, emisa de paratul Consiliul local .
Va respinge capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata daunelor materiale si morale solicitate de reclamanta .
Urmeaza a admite în parte capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata si, în consecinta obliga paratii Consiliul local si Spitalul Orasenesc la plata sumei de 43 lei, cu titlu de taxa de timbru si timbru judiciar.
