Dreptul de optiune al utilizatorului în contractele de leasing reglementate de OG nr.51/1997. Leasing


– OG nr.51/1997

Art.1 delimiteaza sfera de aplicabilitate a OG nr.51/1997 si defineste operatiunile de leasing, în timp ce art.9 reglementeaza obligatiile locatorului/finantatorului, la lit.d) fiind prevazut faptul ca acesta se obliga sa respecte dreptul de optiune al locatorului/utilizatorului de a (…) ori de a înceta raporturile contractuale. Pe toata perioada derularii contractului utilizatorul are dreptul de optiune de încetare a raporturilor contractuale oricând si neconditionat.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,

DECIZIA COMERCIALA NR.193 A din 12.04.2011)

Deliberând constata ca, prin sentinta comerciala nr.6709 din 01.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr.17998/3/2009 au fost respinse ca neîntemeiate exceptia netimbrarii actiunii si exceptia inadmisibilitatii actiunii. De asemenea, s-a admis în parte actiunea formulata si precizata de reclamanta SC FL SRL Bucuresti în contradictoriu cu pârâta SC EFG L SA Bucuresti si s-a constatat reziliate în conditiile art.9 lit.d din OUG nr.51/1997, conventiile de leasing nr.1598 din 26.02.2007, 1886 din 12.04.2007, 2182 din 08.06.2007 la data de 01.01.2009 exclusiv si în ceea ce priveste echipamentele cap tractor DAF, cap tractor MAN si semiremorca NARKO precum si conventia de leasing nr.1886/12.04.2007 la data de 23.01.2009 exclusiv în ceea ce priveste echipamentul cap tractor MAN (sasiu WMA++05ZZ94G168902), respingându-se actiunea în rest.

Împotriva sentintei precitate a formulat apel pârâta care o critica pentru netemeinicie si nelegalitate aratând în esenta ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile legale prin necoroborarea art.9 lit.d) cu art.1 alin.(1) din OG nr.51/1997.

Dupa redarea prevederilor art.1 alin.1 din OG nr.51/1997, recurenta critica faptul ca instanta de fond nu a luat în considerare momentul în care intimata poate exercita dreptul de a înceta raporturile contractuale de recurenta, respectiv la sfârsitul perioadei de leasing si dupa achitarea tuturor obligatiilor de plata fata de recurenta.

Prin returnarea bunurilor de catre intimata, recurenta a fost prejudiciata întrucât a achitat integral bunurile ce au facut obiectul contractelor de leasing deosebit de celelalte obligatii. Altfel returnarea acestor bunuri nu are temei în dispozitiile OG nr.51/1997.

Recurenta mai arata ca intimata a încercat sa renunte în mod unilateral la rambursarea sumelor achitate de finantator ca si a altor obligatii contractuale si ca nu i-a returnat unul din bunurile aferente contractului de leasing creându-i prejudiciu si reducându-i valoarea prin cresterea uzurii.

În drept se invoca dispozitiile art.102(2), art.242, art.282 si urmatoarele Cod procedura civila.

Ca probe s-au propus înscrisuri si interogatoriu.

În baza art.242 Cod procedura civila recurenta a solicitat judecarea si în lipsa.

Cererea a fost timbrata cu 9,50 lei taxa judiciara de timbru si cu 5 lei timbru judiciar.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului considerând ca art.1 din OG nr.51/1997 nu este incident în speta ci, art.9 lit.d) din OG nr.51/1997, fiind redate cele doua texte. De altfel intimata sustine ca art.9 lit.d) completeaza, delimiteaza si defineste drepturile imperative ale utilizatorului, dreptul de optiune fiind esential. Cum a retinut si instanta de fond dreptul de optiune al utilizatorului de a înceta raporturile contractuale, este neconditionat si poate fi exercitat oricând pe perioada derularii contractului.

Intimata mai arata ca potrivit legii pentru bunurile primite în folosinta plateste rate de leasing si nu achitarea sumelor pe care finantatorul le-ar fi platit pentru achitarea bunurilor.

Ca probe s-au propus înscrisuri.

Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauza Curtea retine ca recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Critica apelantei ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile OG nr.51/1997 netinând seama de prevederile art.9 lit.d) apare nefondata întrucât cele doua articole de lege reglementeaza situatii distincte.

În concret, art.1 delimiteaza sfera de aplicabilitate a OG nr.51/1997 si defineste operatiunile de leasing în timp ce art.9 reglementeaza obligatiile locatorului/finantatorului, la lit.d) fiind prevazut faptul ca “Locatorul/finantatorul se obliga (…) d) sa respecte dreptul de optiune al locatorului/utilizatorului de a (…) ori de a înceta raporturile contractuale”.

Asadar pe perioada derularii contractului utilizatorul are dreptul de optiune de încetare a raporturilor contractuale oricând si neconditionat.

Faptul ca în speta sunt incidente dispozitiile OG nr.51/1997 rezulta din chiar art.1 din aceasta ordonanta astfel ca sustinerile apelantei în privinta returnarii bunurilor cât si a rambursarii sumelor achitate de finantator pentru achizitionarea bunurilor apar nefondate.

Aspectele privind nerestituirea unuia dintre bunuri si presupusul prejudiciu suferit de catre recurenta sunt neprobate.

Pentru aceste considerente Curtea în baza art.296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.