Legea nr.544/2001 constituie cadrul general în materia accesului la informaţiile de interes public, iar art.59 din Legea nr.101/1998, privind statutul Băncii Naţionale a României reprezintă o normă specială. Atât timp cât o informaţie nu se regăseşte printre informaţiile enumerate limitativ în art.59 din Legea nr.101/1998, ea nu este publică, iar nu poate fi obligată să o dea publicităţii.
Prin sentinţa civilă nr.535/13.06.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ a respins ca nefondată acţiunea formulată e reclamantul S.V. împotriva pârâtei Banca Naţională a României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere, în esenţă, că Legea nr.544/2001 a intrat în vigoare la data de 23 februarie 2001 şi, ca atare, relaţiile solicitate de reclamant nu pot viza o perioadă anterioară, precum şi faptul că informaţiile ce se pot da publicităţi sunt cele prevăzute în art.59 din Legea nr.101/1998.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul. în susţinerea acestuia, recursul a arătat că invocarea principiului neretroactivităţii este în cazul da faţă inoperantă întrucât dreptul de acces public a fost instituit legal prin chiar României, intrată în vigoare la 8 decembrie 1991, ceea ce face ca interpretarea instanţei de fond să fie contrară nu numai art.49, ci şi art.31 alin.(1)-(3) din Constituţie.
Prin decizia nr.467/14 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că art.31 din Constituţie şi Legea nr.544/2001, consacră liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public. Legea fundamentală instituie, însă, în art.49 posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi dacă se impune, printre altele, pentru apărarea siguranţei naţionale şi a ordinii publice.
Obiectivul Băncii Naţionale a României este definit în art.2 din Legea nr.101/1998 şi constă în stabilitatea monedei naţionale pentru a contribui la stabilitatea preţurilor. Datorită acestui obiectiv, precum şi specificului întregii sale activităţii, Banca Naţională a României operează cu o serie de informaţii care, dacă ar fi făcute publice, ar fi de natură să pună în pericol obiectivul fundamental şi întreaga activitate a acestui organism şi, pe cale de consecinţă, ordinea publică şi chiar siguranţa naţională.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul, în conformitate cu dispoziţiile art.49 din Constituie, a restrâns exerciţiului dreptului la informare în ceea ce priveşte activitatea Băncii Naţionale a României şi a prevăzut în art.59 din Legea nr.101/1998, intitulat “comunicarea cu publicul”, care sunt categoriile de informaţii destinate publicului.
Legea nr. 544/2001 constituie cadrul general în materia accesului la informaţiile de interes public, iar art.59 din Legea nr.101/1998 reprezintă o normă specială. Potrivit principiilor generale ale dreptului, o normă generală nu este de natură să modifice o normă specială anterioară, dacă acest lucru nu este prevăzut expres.
în concluzie, atâta timp cât o informaţie nu se numără printre informaţiile enumerate limitativ în art.59 din Legea nr.101/1998, ea nu este publică, iar Banca Naţională a României nu o poate da publicităţii.
în ceea ce priveşte discuţia asupra neretroactivităţii Legii nr.544/2001, instanţa de recurs a reţinut că această apare ca lipsită de interes, din moment ce informaţiile solicitate nu sunt destinate publicităţii. (Judecator Simona Marcu)
(Sectia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 408/2002)
