Neplata taxei legale de menţinere în vigoare a brevetului se sancţionează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, sancţiune care se înregistrează în Registrul Naţional al Brevetelor de Invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, titularul având la dispoziţie un termen de 6 luni de la data publicării decăderii, pentru a formula la OSIM cerere pentru revalidarea brevetului. Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, este totală şi produce efecte, doar pentru viitor, cu începere de la data publicării în BOPI.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 477 din 14 decembrie 2010
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 103/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. au solicitat obligarea pârâtei S.N.L. SA Tg. Jiu, la plata drepturilor de a invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat” aferente perioadei 1.07.2007 – 22.01.2009, actualizate cu coeficientul de inflație, precum și plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii, până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată. în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt autorii invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat”, pentru care s-a emis brevetul de invenție nr. 102593/30.06.1992 întreprinderii Miniere Rovinari. S-a mai arătat că prin hotărârea nr. 11/28.11.1999 consiliul de administrație al C.N.L.O. a aprobat plata drepturilor de autor pentru invenția „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat”, menționând că S.C. SA obținuse dreptul de a fabrica și comercializa dispozitivul în temeiul contractului de licență voluntară încheiat cu E.M., contract înregistrat cu nr. 17107/17.07.1998 la E.M. și cu nr. 513/1998 la S.C. SA. Reclamanții au mai susținut că prin H.G. nr. 103/2004 s-a înființat S.N.L.O. SA în componența căreia a intrat E.M., E.M., E.M.C., iar pârâta S.N.L.O. a preluat toate drepturile și și-a asumat toate obligațiile pentru exploatările miniere intrate în componența sa. Reclamanții au precizat de asemenea că, celelalte exploatări miniere au plătit din proprie inițiativă drepturile ce se cuveneau pentru folosirea invenției. Au susținut că eficiența economică obținută de către pârâtă prin folosirea invenției, dar și cota de 20% cuvenită autorilor invenției, trebuie calculată printr-o expertiză tehnică minieră și contabilă, urmând ca suma datorată să se distribuie conform înțelegerii dintre aceștia.
în apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că invenția denumită „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat” nu este folosită de S.N.L.O., ci se folosesc dispozitive asemănătoare denumite convertizoare statice rotrice tip CSR 63P, achiziționate de la S.C. SRL Craiova care produce CSR-200-100 KW după o documentație proprie și că reclamanții nu au contribuit cu nimic la realizarea acestui produs. A solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a E.M.C. pe considerentul că această subunitate are mandat din partea S.N.L.O. pentru a sta în nume propriu în fața instanței de judecată. A mai invocat că nu este succesoarea în drepturi a E.M. Pentru ipoteza în care instanța va aprecia că E.M.C. folosește invenția „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat”, a invocat că această invenție nu mai este protejată, ca urmare a decăderii din drepturi a titularului brevetului de invenție.
Pârâta S.N.L.O. a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. SA, solicitând instanței ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată la plata acestor despăgubiri.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de S.N.L.O. SA, arătând că se opun introducerii în cauză a pârâtei E.M.C., deoarece pârâta S.N.L.O. nu are un temei legal pentru a solicita introducerea în cauză a altei pârâte.
Chemata în garanție S.C. SRL Craiova a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că motivarea cererii de către pârâtă este contradictorie, invocând totodată puterea de lucru judecat cu privire la obligația de a plăti drepturile către autorii invenției pentru pârâta S.N.L.O. SA, respectiv faptul că prin hotărâri judecătorești anterioare, cererea de chemare în garanție a fost respinsă, reținându-se că drepturile derivate din invenție se plătesc de unitatea care utilizează invenția și realizează eficiența economică din exploatarea invenției.
Prin încheierea din 1.04.2010 s-a respins cererea pentru citarea în calitate de pârâtă a E.M.C. și, referitor la această soluție, se impune precizarea că reclamanții au chemat în judecată doar pe S.N.L.O. SA, societate cu personalitate juridică, iar din motivarea cererii de introducere în cauză a E.M.C. a rezultat, practic, că acesteia i se conferă mandat în vederea reprezentării interesului S.N.L.O., reprezentare care nu poate fi legală, întrucât o unitate cu personalitate juridică nu poate acorda mandat de reprezentare unei subunități care nu se bucură de personalitate juridică.
Prin sentința civilă nr. 211/01.07.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. 103/95/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. împotriva pârâtei S.N.L.O. SA. A fost obligată pârâta S.N.L.O. la 545.130 lei despăgubiri civile pentru reclamantul B.N., la 227.135 lei pentru reclamantul Ș.C. și 136.282 lei pentru reclamantul D.G., despăgubiri reprezentând drept de autor pentru perioada 1.07.2007 – 22.01.2009, actualizate la data plății. A fost obligată aceeași pârâtă la plata dobânzilor legale pentru daunele datorate, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de S.N.L.O. față de SC C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în raport de concluziile rapoartelor de expertiză tehnică și contabilă și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că pârâta folosește obiectul invenției reclamanților și obține eficiență economică, astfel că, având în vedere contractul de cesiune nr. 3999/2000 încheiat între părți și convenția încheiată între reclamanți privind distribuirea drepturilor bănești rezultate din folosirea invenției, s-a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor de autor actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale, făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.proc.civ.
împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel pârâta S.N.L.O., criticând-o pentru nelegalitate. A susținut că prima instanță nu a ținut cont de faptul că brevetul este decăzut din drepturi pentru neplata taxelor, astfel că titularul de brevet a pierdut toate drepturile și obligațiile care decurg din acesta. O altă critică s-a referit la faptul că instanța a încălcat prevederile art. 73 din Legea nr. 64/1991 și art. 8 din H.G. nr. 1585/2002, deoarece nu a luat în considerare doar elementul comun, respectiv principiul de funcționare. S-a arătat că, deși produsele se aseamănă, sunt totuși diferite, convertizoarele statice realizează pornirea motorului cu pierdere de energie, iar dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat realizează pornirea motoarelor fără pierdere de energie. Apelanta-pârâtă a mai arătat că nu a avut posibilitatea să observe conținutul expertizelor depuse la dosar, astfel că nu a putut să formuleze obiecțiuni sau să solicite o contraexpertiză, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, conform art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
La data de 25.10.2010, intimatul reclamant B.N. a formulat cerere de aderare la apel, potrivit art. 293 C.proc.civ., în sensul schimbării în parte a sentinței civile și a obligării pârâtei la plata sumei de 34.903 lei cheltuieli de judecată, având în vedere criteriile prevăzute de art. 274 C.proc.civ. și cotele procentuale convenite între autorii invenției cu privire la acordarea drepturilor de autor, cote care trebuiau aplicate și referitor la cheltuielile de judecată.
Apelul și cererea de aderare la apel sunt nefondate și se vor respinge, potrivit art. 293 și 296 C.proc.civ., pentru următoarele considerente: Conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia. Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenție titularul are obligația de a plăti taxele de menținere în vigoare a brevetului, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 republicată, beneficiind de un termen de grație, potrivit art. 5bis alin. (1) al Convenției de la Paris privind protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Conferința de la Haga din 1925.
Neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, sancțiune care se înregistrează în Registrul Național al Brevetelor de Invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, titularul având la dispoziție un termen de 6 luni de la data publicării decăderii pentru a formula la OSIM cerere pentru revalidarea brevetului. Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, este totală și produce efecte doar pentru viitor, cu începere de la data publicării în BOPI. Odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet și nu a intervenit o revalidare a acestuia, invenția poate fi exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia. în speță, decăderea nu a fost publicată în BOPI, astfel că nicio terță persoană nu poate exploata liber invenția.
De altfel, pârâta S.N.L.O. nu are calitatea de terț față de reclamanți, între părți fiind încheiat anterior contractul de cesiune nr. 3999/14.03.2000, cu valabilitate până la 22.01.2009, în temeiul căruia exploatările miniere care aparțineau de C.N.L.O. au utilizat invenția s-au obligat să achite autorilor invenției 30% din eficiența economică obținută în primul an de exploatare și 20% pentru următorii 19 ani. Ca atare, răspunderea juridică a pârâtei este una contractuală, întemeiată pe prevederile art. 969 C.civ., convenția părților fiind izvorul obligațiilor asumate de pârâtă.
Susținerea apelantei pârâte potrivit căreia folosește convertizoare statice rotorice tip SCR 63, achiziționate de la chemata în garanție, distincte de cele care au făcut obiectul invenției, nu poate fi reținută, fiind contrazisă de concluziile expertizei tehnice întocmite de expertul tehnic I.M., precum și de contractul de licență voluntară nr. 7107/1998, prin care societatea chemată în garanție obținea dreptul de comercializare a obiectului brevetului nr. 102593/1989.
De altfel, acest aspect a fost reținut și prin sentința nr. 320/2006 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, stabilindu-se că convertizoarele comercializate de SC SA sunt dispozitive de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat, ce fac obiectul invenției reclamanților, constatările făcute impunându-se cu putere de lucru judecat, potrivit art. 1200 pct. 4 C.civ.
Este nefondată critica vizând nerespectarea dreptului la un proces echitabil, potrivit art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 21 alin. (3) din Constituție. Rapoartele de expertiză tehnică și contabilă dispuse de prima instanță au fost depuse la dosar în termenul procedural prevăzut de art. 209 C.proc.civ., astfel că părțile au avut posibilitatea să-l observe și să formuleze eventuale obiecțiuni, aceasta fiind și rațiunea instituirii acestui termen.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., se reține că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea alin. (3) din acest articol și a redus onorariul de apărător în raport de complexitatea cauzei. Modalitatea convenită de autorii invenției cu privire la repartizarea procentuală a drepturilor bănești rezultate din exploatarea invenției, concretizată în înscrisul intitulat „înțelegere între autori” nu poate fi extinsă și la acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul demarat pentru valorificarea acestora.
Pentru considerentele care preced, apelul declarat de pârâtă și cererea de aderare la apel se vor respinge ca nefondate.
(Judecător Stela Popa)
