Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, reclamantul P.M. a solicitat obligarea pârâtelor SC P.C. SRL şi SC P.C.94 SA la plata drepturilor patrimoniale ce i se cuvin după retragerea din cele două societăţi şi la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de membru asociat fondator în SC P.C. SRL şi acţionar la SC P.C.94 SA şi, prin sentinţa nr. 259/1997 a Tribunalului Buzău s-a admis cererea sa de retragere din cele două societăţi şi că a participat la formarea capitalului social în proporţie de 16,6% la SC P.C.94 SA şi
11,1% la SC P.C. SRL, astfel că cele două societăţi trebuie să-i restituie dividendele până la data retragerii, să-i restituie aportul la capitalul social şi să-i plătească drepturile cuvenite din beneficiile societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 791 din 15.10.2001, Tribunalul Buzău – Secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâta SC P.C. SRL la plata sumei de 299.811.298 lei, reprezentând drepturi băneşti ce i se cuvin în calitate de asociat şi la 16.964.530 lei cheltuieli de judecată, respingând ca neîntemeiată acţiunea faţă de pârâta SC P.C.94 SA şi, totodată, a obligat pârâta SC P.C. SRL la plata sumei de 4.500.000 lei onorariu expert către Biroul local de expertize din cadrul Tribunalului Buzău.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a avut calitatea de asociat la SC P.C. SRL şi a acţionar la SC P.C.94 SA şi că s-a retras din cele două societăţi conform sentinţei civile nr. 259/1997 a Tribunalului Buzău, rămas definitivă la data de 10.10.1997 prin decizia nr. 620/1997 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, şi că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că drepturile ce i se cuvin reclamantului de la SC P.C. SRL sunt în cuantum de 299.811.298 lei, în calitate de asociat la această societate, iar în ce priveşte pe pârâta SC P.C.94 SA, reclamantului nu i se cuvin nici un fel de drepturi, deoarece această societate a înregistrat pierderi.
împotriva senţinţei a declarat recurs pârâta SC P.C. SRL, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, între altele pentru următoarele motive de recurs.
Sentinţa Tribunalului Buzău este nelegală şi netemeinică întrucât nu respectă dispoziţiile Legii nr. 31/1990, deoarece, potrivit art. 219 din lege, dreptul asociatului retras se stabileşte în bani, acesta având un drept de creanţă asupra societăţii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de retragere – 10.10.1997, astfel că suma ce se cuvenea reclamantului trebuia stabilită la data de 10.10.1997, prin determinarea valorii din patrimoniul societăţii corespunzătoare cotei de participare la capitalul social al acesteia şi după ce se stabilea acest drept de creanţă urma să fie reevaluat la zi prin metode specifice de reevaluare a creanţelor exprimate în bani.
în schimb, a arătat recurentul, instanţa de fond a validat o expertiză prin care s-au reevaluat numai activele societăţii, pasivul acesteia rămânând la valoarea lui din 1997; or, acest mod de reevaluare o nedreptăţeşte pe recurentă, deoarece nu s-a făcut o corectă stabilire a valorii patrimoniale.
Suma la care a fost obligată prin sentinţa recurată are la bază o evaluare tehnică greşită, astfel încât se impune efectuarea unei expertize pentru evaluarea corectă a activului şi pasivului societăţii.
Reclamantul-intimat, a considerat recurenta, nu trebuia să primească nici o sumă de bani, deoarece, conform procesului-verbal din 2.02.1992, s-a obligat să nu facă concurenţă societăţii unde era asociat, sub sancţiunea stabilită în actul adiţional din 25.03.1994, de a fi exclus, fără pretenţii morale sau materiale şi intimatul a făcut concurenţă societăţii recurente în calitatea sa de asociat al SC C SA, ce are ca obiect de activitate activităţi similare cu cele ale recurentei.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor din recurs în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 221 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor, ori de un expert desemnat de aceştia, sau în caz de neînţelegere de tribunal.
în speţă, din probele administrate în cauză a rezultat că intimatul-reclamant a avut calitatea de asociat la SC P.C. SRL şi de acţionar la SC P.C.94 SA şi că s-a retras din cele două societăţi conform sentinţei civile nr. 259/1997 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă la data de 10.10.1997 prin decizia nr. 620/1997 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rezultând că sentinţa definitivă de retragere de Tribunalul Buzău a intimatului-reclamant din cele două societăţi a fost pronunţată la data de 10.09.1997, deci aceasta era data în raport de care trebuiau calculate drepturile ce i se cuveneau reclamantului din cele două societăţi, în raport de contribuţia sa la capitalul social, drepturi stabilite în raport de valoarea activelor aflate în patrimoniul societăţii din care trebuia scăzut pasivul societăţii, raportate la data retragerii, 10.09.1997, iar sumele respective trebuiau reactualizate la zi la data expertizării.
Suma de 299.811.298 lei la care prima instanţă a obligat-o pe recurenta-pârâtă către intimatul-reclamant a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat la data de 10.09.2001.
Din acest raport de expertiză rezultă că suma de 299.811.298 lei acordată prin sentinţa recurată a fost stabilită prin luarea în calcul a valorii activelor societăţii recurente, de 76.194.684 lei, evaluate la data de 30.09.1997, din care s-au scăzut suma de 3.809.667 lei şi 1.350 lei reprezentând impozitul pe profit şi impozitul pe dividende, datorate de societatea recurentă la data de 30.09.1997, stabilind astfel cota ce revenea intimatului-reclamant din activul net la suma de 72.410.667 lei, sumă la care s-a adăugat indicele de inflaţie pentru perioada septembrie 1997 – iulie 2001, de 41.403.157 lei, stabilindu-se astfel că intimatului i se cuvin drepturi băneşti în calitate de asociat la societatea recurentă în cuantum de 299.811.298 lei.
Rezultă, aşadar, din raportul de expertiză contabilă că expertul a reactualizat la zi doar partea din activul societăţii ce i se cuvenea intimatului, fără să reactualizeze la zi şi pasivul societăţii recurente, astfel că primul motiv de recurs invocat de recurentă este întemeiat.
Acordarea sumei de 299.811.298 lei pe baza unor calcule greşite făcute de expertul echivalează cu necercetarea fondului, şi cum în recurs nu se poate admite decât proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., se impune ca, în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 315 alin. 1 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, să se caseze sentinţa recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru ca să se dispună suplimentarea probelor cu expertiza contabilă, care să calculeze corect şi legal drepturile ce i se cuvin intimatului-reclamant potrivit contribuţiei sale la capitalul social şi valoarea activului şi pasivului societăţii în care a fost asociat, la data retragerii definitive din societate şi reactualizarea la zi a sumelor ce i se cuvin, respectiv a valorii activelor după scăderea valorii pasivului societăţii, la zi la data efectuării expertizei.
Cu ocazia rejudecării, s-au dat îndrumări instanţei de trimitere, în sensul de a avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de recurent cu privire la expertiza tehnică, dispunându-se ca expertul tehnic să răspundă şi la obiecţiunile formulate de recurentă la această expertiză.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 551 din 22.03.2002
