Simplul fapt al aptitudinii conexiunii, realizată de consumator înaintea grupului de măsură, de a permite utilizarea lui pentru alimentarea cu energie electrică a unor receptoare, constituie elementele unui consum fraudulos, energia astfel folosită nefiind măsurată de aparatul de măsură. Consumul stabilit pauşal trebuie determinat astfel încât să fie în mod rezonabil, în aceeaşi ordine de mărime, ca şi în cazul măsurării acestuia prin mijloacele de măsurare. Chiar şi în cazul consumului fraudulos, determinarea consumului trebuie să fie reală, despăgubirile stabilite prin sistemul pauşal nefiind o sancţionare a consumatorului aflat într-o astfel de situaţie, sancţiunile fiind expres prevăzute la art. 90 alin. (1) din Regulament.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 107 din 13 decembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 845/25.11.2010 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.F.&C. SNC în contradictoriu cu pârâta SC EON Distribuție Iași și s-a anulat procesul-verbal de reanaliză din 20.02.2010, Hotărârea Comisiei de analiză, Nota de Constatare 1000315/26.11.2009, procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 100176/03.12.2009, procesul-verbal de stabilire a abaterilor 100038 din 3.12.2009 și obligația de plată a sumei de 4.383,98 lei din factura R/207368/31.01.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a întocmit nota de constatare nr. 1000315/16.11.2009, un proces-verbal de analiză a abaterilor nr. 1000384/03.12.2009 în baza cărora a stabilit că reclamantul are de achitat despăgubiri prin procesul-verbal nr. 1000176/03.12.2009. Pentru despăgubiri s-a facturat suma de 4.383,98 lei.
Ca urmare a cererii reclamantei s-a reanalizat situația, iar prin procesul-verbal de reanalizare nr. 280/24.02.2010 s-a constatat că la B.M.P. au avut loc intervenții neautorizate și a conchis menținerea actelor menționate în acțiune.
Conform art. 56 alin. (1) din Legea nr. 13/2007, consumatorul de energie electrică răspunde de daunele cauzate furnizorului din culpa sa în condițiile stabilite prin contractul de furnizare.
Conform alin. (3), în cazul consumului fraudulos, consumatorul de energie electrică va fi deconectat de la rețeaua electrică, fiind obligat totodată la plata contravalorii energiei electrice.
Conform art. 86 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1007/2004, furnizorul este îndreptățit să recalculeze, împreună cu consumatorul, pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului, durată pentru care se face recalcularea și procedura de calcul fiind reglementată de autoritatea competentă.
Conform art. 89,art. 90, furnizorul este îndreptățit să rezilieze contractul de energie electrică conform art. 42 alin. (4) din Legea nr. 318/2002, în caz de consum fraudulos.
Consumul fraudulos este definit la art. 90 alin. (2) ca fiind conectarea oricărui receptor sau a instalației de utilizare înainte de grupul de măsurare sau orice intervenție la instalația electrică ce afectează funcționarea corectă a principiului de măsurare.
Instanța constată că pârâta a procedat la constatarea, analiza abaterilor, stabilirea despăgubirilor în absența reclamantei, în pofida normelor legale enunțate anterior.
Cum reclamanta nu poate face proba negativă, pârâta este aceea care trebuia să dovedească faptele reclamate de consum fraudulos în baza Legii nr. 13/2007.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
în motivarea apelului pârâta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor în domeniul energetic, că legea nu impune operatorului de distribuție obligația ca verificarea aparatului de măsură să se facă în prezența consumatorului, că art. 86 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1007/2004 se referă la defecțiuni din motive neimputabile și nu la situațiile în care s-a intervenit asupra aparatului de măsură. Că verificarea grupurilor de măsură este un drept al distribuitorului ca proprietar al instalațiilor de distribuție, iar constatarea unei astfel de intervenții ori a consumului fraudulos se realizează de specialiști în domeniul energetic, actele întocmite de aceștia au ca scop prezervarea unei situații de fapt. Că verificarea grupului de măsură s-a realizat în prezența unui reprezentant al consumatorului, iar analiza urma să se facă de o comisie la care reclamanta putea să participe.
Cu privire la situația de fapt apelanta arată că la locul de consum s-a constatat că blocul de măsură nu avea sigiliu, iar coloana de alimentație cu energie era interceptată, înaintea intrării în blocul de măsură, cu două siguranțe, iar din siguranța montată pe fază plecau două conductoare, unul alimentând contorul, iar celălalt fiind lăsat liber. Că o astfel de intervenție reprezintă o modificare a instalației de alimentare cu energie ceea ce avea drept consecință neînregistrarea corectă a energiei consumate, că o astfel de intervenție intră sub incidența art. 90 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1007/2004, că beneficiarul intervenției este consumatorul, iar consumul fraudulos fiind stabilit conform art. 142 din H.G. nr. 1007/2004, metoda de calcul fiind aceea prevăzută de lege.
Se mai arată că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările invocate.
Prin întâmpinare intimata arată că potrivit Legii nr. 554/2004 calea de atac este recursul, că se face referire la documente care nu se află la dosarul cauzei, că pârâta a constatat existența unei intervenții la blocul de măsurare, fără ca prin această intervenție să se alimenteze spațiul în care se desfășoară activitatea. Susține că nu are nici o probă că energia consumată are valoarea de 4.383,98 lei, că se putea verifica dacă s-a utilizat energia electrică prin analiza facturilor anterioare. Mai arată că art. 90 alin. (2) din H.G. nr. 1007/2004 se referă doar la acele intervenții care afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare. în ceea ce privește susținerea privind dovedirea că nu a intervenit asupra grupului de măsură, corect s-a reținut că nu poate face dovada negativă.
Arată intimata că apelanta a calculat consumul paușal pe 6 luni fără a i se solicita punctul de vedere.
Prin decizia nr. 107/2011 s-a admis apelul pârâtei, s-a modificat în parte sentința recurată în sensul că s-au respins capetele de cerere privind anularea notei de constatare și procesului-verbal de stabilire a abaterilor.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
în data de 28.11.2009, împuterniciții apelantei au efectuat o verificare la alimentarea cu energie electrică a spațiului în care își desfășoară activitatea intimata, verificare realizată în prezența numitei U.A.R. Prin nota de constatare încheiată s-a reținut efectuarea unei intervenții la grupul de măsură prin care se putea realiza alimentarea printr-o conexiune care ocolea grupul de măsură. Că pe circuitul de alimentare a grupului de măsură au fost instalate două siguranțe (pe fază și nul), iar din siguranța de pe fază era alimentat grupul de măsură și o conexiune liberă.
Din aceeași notă de constatare rezultă că grupul de măsură este montat în interiorul salonului respectiv, în spațiul în care intimata își desfășoară activitatea, și că intimata deține în salon zece consumatori electrici cu puterea nominală menționată în notă.
Nota de constatare a fost semnată de numita U.A.R.
Așadar, instanța reține că este pe deplin dovedită intervenția asupra locului de măsură, intervenție care, din modul în care a fost realizată, a avut drept scop asigurarea energiei electrice fără ca aceasta să poată fi înregistrată în aparatele de măsură.
Că această intervenție s-a realizat cu știința consumatorului rezultă, pe de o parte, din faptul că blocul de măsură era montat în interiorul spațiului în care reclamanta își desfășoară activitatea, ceea ce face greu de crezut o intervenție fără consimțământul său, iar pe de altă parte reclamanta, prin chiar cererea de chemare în judecată, arată că a apelat la „o terță persoană pentru a schimba” o siguranță arsă. Susținerea acesteia că nu a știut ce face respectiva persoană nu înlătură prezumția privind intervenția supra blocului de măsură cu consimțământul intimatei.
în urma celor reținute prin nota de constatare s-a întocmit procesul-verbal de analiză a abaterilor prin care, după stabilirea caracterului fraudulos al consumului, s-au dispus măsuri privind refacerea alimentării cu energie electrică, cu aviz tehnic de racordare.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 13/2007, piața energiei electrice este o piață reglementată care își va păstra caracteristicile până la deschiderea completă a pieței energiei.
în cadrul unei astfel de piețe, raporturile contractuale dintre consumator și societățile comerciale care furnizează energia electrică consumatorilor sunt reglementate atât prin contractele comerciale încheiate cu consumatorul, cât și prin dispozițiile actelor normative care reglementează piața de energie.
Așa fiind, chiar dacă în raporturile comerciale consumatorul și societatea comercială care asigură energia electrică sunt pe poziții de egalitate, ambele părți se supun normelor care reglementează piața.
Prin H.G. nr. 1007/2004 s-a aprobat Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori. Potrivit art. 86 lit. d) și art. 104,art. 110 din Regulament, operatorul de rețea are dreptul de acces în incinta consumatorului pentru verificarea instalației de alimentare cu energie electrică până la grupul de măsurare, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a consumatorului de a permite acest acces.
în cauză, consumatorul fiind o societate comercială, iar grupul de măsură este situat în incinta spațiului în care își desfășoară activitatea, exercitarea acestui drept de către apelantă s-a realizat în prezența unei persoane care se găsea în spațiul societății comerciale reclamante.
Așa cum deja s-a reținut, înaintea grupului de măsură consumatorul a conectat un cablu. Potrivit art. 90 alin. (2) lit. a) și b) din Regulament, prin consum fraudulos se înțelege conectarea unei instalații de utilizare înaintea grupului de măsură sau orice intervenție în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsură.
Instanța reține că sintagma „instalație de utilizare” folosită la art. 90 alin. (2) lit. a) din Regulament, nu are un înțeles tehnic, ci înțelesul comun potrivit căruia instalația este ansamblul de conductoare instalate pentru un uz determinat. Așadar, simplul fapt al aptitudinii conexiunii, realizată de consumator înaintea grupului de măsură, de a permite utilizarea lui pentru alimentarea cu energie electrică a unor receptoare (conexiunea fiind pe elementul de putere al instalației – „fază”) constituie elementele unui consum fraudulos, energia astfel folosită nefiind măsurată de aparatul de măsură.
Că aceasta este interpretarea tezei a II-a rezultă și din aceea că prima teză a alin. (2) lit. a) din art. 90 se referă la conectarea unui receptor, ceea ce arată că s-a avut în vedere conectarea unei instalații în sens funcțional, care realizează în fapt funcționarea unui receptor.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 90 alin. (2) lit. a) teza a II-a din Regulament, sunt întrunite și condițiile art. 90 alin. (2) lit. b) din același act normativ, o astfel de intervenție afectând funcționarea corectă a grupului de măsurare, acesta înregistrând un consum mai redus decât cel realizat de consumator.
în consecință, față de dispozițiile legale incidente în cauză și considerentele reținute, apelul pârâtei sub acest aspect este întemeiat, apelanta, cu respectarea dispozițiilor Regulamentului, a constatat intervenția în instalația electrică proprietatea sa și consumul fraudulos al consumatorului.
Cu privire la stabilirea obligațiilor de plată față de intimată, apelul nu este fondat.
Potrivit art. 142 alin. (4) din Regulament, în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare este de 6 luni pentru categoria de consumatori în care se află intimata, consumul fiind determinat în sistem paușal în funcție de puterea nominală a receptoarelor și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă [art. 142 alin. (2), (3) din Regulament].
Așadar, consumul paușal trebuie determinat astfel încât să fie în mod rezonabil, în aceeași ordine de mărime ca și în cazul măsurării acestuia prin mijloacele de măsurare. Chiar și în cazul consumului fraudulos, determinarea consumului trebuie să fie reală, sistemul paușal nefiind o sancționare a consumatorului aflat într-o astfel de situație, sancțiunile fiind prevăzute la art. 90 alin. (1) din Regulament.
Stabilirea unui consum excesiv și implicit o obligație de plată disproporționată față de consumul real reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a apelantei.
Consumul intimatei a fost stabilit prin procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor care nu conține elementele la care face trimitere art. 142 alin. (2) din Regulament.
Astfel, deși regulamentul se referă la durata de utilizare normată, apelanta nu menționează în procesul-verbal și nici nu face dovada a ceea ce a avut în vedere prin sintagma „durata de utilizare normată”. De asemenea nu menționează tarifele – pe categorii de tarife – pe care le-a avut în vedere la stabilirea consumului.
Mai mult, deși determinarea consumului paușal se poate face în baza unor proceduri elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de proceduri.
în consecință, creanța invocată de apelantă nu are la bază un consum cert și astfel se impune anularea parțială a facturii care se referă la dreptul de creanță al apelantei privitor la consumul calculat în sistem paușal, hotărârea instanței de fond fiind justă sub acest aspect, dar pentru considerentele menționate de instanța de apel.
Anularea parțială a facturii în litigiu nu echivalează cu negarea dreptului apelantei de a stabili consumul în sistem paușal în condițiile art. 142 alin. (4) din Regulament, însă cu stabilirea corectă a consumului, așa cum prevede alin. (3) art. 142 din Regulament.
(Judecător Vasilică Pintea)
