Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. 1, lit.b din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, este de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii
Prin sentinţa nr.1288 din 07 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Administrativ, a admis contestaţia formulată de creditoarea SC E.M. SRL, împotriva măsurii de respingere a declaraţiei de creanţă de către administratorul judiciar R. SPRL al debitoarei SC M. SA şi a dispus înscrierea provizorie în tabelul de creanţe al debitorului cu suma de 501.498 lei şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea construcţii civile pentru stabilirea contravalorii îmbunătăţirilor efectuate de creditoare la imobilul în litigiu situat în F.P., strada Principală nr. 941, Traveele V şi VII, judeţ Prahova şi a respins cererea creditoarei privind instituirea unui drept de retenţie, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin raportul de activitate din 5 septembrie 2008, administratorul judiciar a dispus respingerea declaraţiei de creanţă formulată de creditorul SC E.M. SRL, pe considerentul că , potrivit art. 3 pct. 2, lit. k, din contractul de locaţiune încheiat între părţi, locatarul poate executa lucrări de modernizare şi amenajare a spaţiilor închiriate numai cu acordul locatorului, acord care nu există în cauză şi cu înscrisurile ataşate declaraţiei de creanţă nu se face dovada efectuării unor îmbunătăţiri, plăţile efectuate neavând nicio legătură cu pretinsele îmbunătăţiri, iar dreptul de retenţie nu poate fi instituit în procedura specială a insolvenţei, în condiţiile în care imobilul este cuprins în planul de reorganizare şi urmează a fi înstrăinat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea SC M.SA Filipeştii de Pădure prin administratorul judiciar R.SPRL, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit a fost admisă contestaţia creditoarei şi s-a dispus înscrierea provizorie a creanţei în tabelul de creanţe, deoarece aceasta avea încheiat cu recurenta un contract de locaţiune nr. 1807/2005 şi nu a comunicat recurentei pe perioada derulării contractului de locaţiune efectuarea vreunor investiţii la spaţiul închiriat şi că nu există nicio dovadă în ceea ce priveşte efectuarea pretinselor îmbunătăţiri.
La termenul din 01 aprilie 2009, Curtea din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia de decădere din termenul de a depune declaraţie de creanţă, reţinând următoarele ;
Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. 1 , lit. b din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, este de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii.
Dispoziţiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prevăd că, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. b, este decăzut cât priveşte creanţele respective din 1.dreptul de a participa şi a vota la adunarea generală a creditorilor, 2.de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului şi 3. de a-şi realiza creanţa împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere limitată a-i persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii.
Aliniatul 2 al art. 76 din Legea nr. 85/2006, prevede că decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe care de acţiune sau excepţie.
Prin urmare, potrivit acestor dispoziţii legale, rezultă că termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului este de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea debitoare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, iar creanţa este anterioară deschiderii procedurii.
Prin sentinţa nr. 308/11.06.2007 a Tribunalului Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, s-a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitoarei SC M. SA Filipeştii de Pădure şi s-a stabilit ca termen limită pentru depunerea creanţelor data de 10 august 2007, intimata SC E.M. SRL nedepunând declaraţia de creanţă în termenul de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii şi nici în termenul limită de depunere a creanţelor stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii, ci aşa cum rezultă din cererea de admitere a creanţei formulată de intimată, aceasta a depus cererea la data de 10 iulie 2008, deci la peste un an de la deschiderea procedurii şi termenul limită pentru depunerea creanţelor.
Intimata SC E.M. SRL, cunoştea împrejurarea că recurenta se află în reorganizare judiciară, deoarece îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi locaţie cu recurenta, şi din actele încheiate între părţi, respectiv din actul adiţional nr. 1/1 mai 2008, înregistrat la societatea intimată sub nr. 684/2.04.2008, la contractul de locaţiune nr. 1807/3.06.2005, din actul adiţional nr. 2/1 mai 2008, rezultă că recurenta a precizat că se află în reorganizare judiciară ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva sa.
Rezultă aşa dar, că intimata SC E.M. SRL, a formulat cererea de admitere a creanţei la peste un an de la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea recurentă şi nu în termenul de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii şi că cunoştea împrejurarea că recurenta se află în reorganizare judiciară, astfel încât excepţia invocată de către recurentă privind decăderea din termenul de a depune declaraţie de creanţă de către intimată este fondată, urmând a fi admis recursul debitoarei prin administratorul judiciar,modificată în tot sentinţa şi admisă excepţia de decădere din termenul de depunere a declaraţiei de creanţă şi pe cale de consecinţă contestaţia formulată de către intimată împotriva măsurii de respingere a declaraţiei de creanţă, admisă prin sentinţa recurată, este nefondată şi prin urmare înscrierea provizorie în tabelul de creanţă al debitoarei cu suma de 501.498 lei şi dispunerea efectuării unei expertize tehnice în specialitatea construcţii civile este greşită.
Întrucât potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, excepţia de decădere din termenul de a depune declaraţie de creanţă poate fi invocată oricând de orice parte interesată, fiind o excepţie absolută şi cum potrivit dispoziţiilor art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea a admis excepţia de decădere din termenul de depunere a declaraţiei de creanţe şi a respins contestaţia intimatei, admiţând recursul debitoarei, modificând în tot sentinţa în acest sens.
