Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în administrativ este prioritară excepţiei lipsei calităţii procesuale active; cerinţele impuse de art. 2 din Legea nr. 29/1990 constituie un fine de neprimire.
Reclamanta nu are calitatea procesuală activă dacă nu face dovada că este titulara unui drept de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul hotărârii consiliului local prin care s-a transmis dreptul de administrare asupra unui teren public de interes local
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 425/1998)
Prin cererea înregistrată la data de 17.06.1998, reclamanta S.C. „B.T.T.” – S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local sector 2 Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 92/30.10.1997 adoptată de pârât, întrucât este ilegală.
în motivarea acţiunii, reclamanta arată că prin hotărârea atacată, Consiliul Local sector 2 a transmis Parcul Tei Toboc din administrarea Primăriei sector 2 în administrarea A.D.P. sector 2.
S-a considerat că pârâtul nu avea competenţa să dispună de imobil şi să stabilească apartenenţa acestuia la domeniul public de interes local al statului; fiind înfiinţată prin hotărâre de guvem, ca societate de interes naţional, cu capital integral (actualmente majoritar) de stat, numai Guvernul României putea să decidă diminuarea patrimoniului societăţii.
Reclamanta mai arată că măsura adoptată încalcă dreptul ei de proprietate asupra Complexului de Turism şi Agrement Tei Toboc.
Au fost invocate: decizia 1329/1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, prin care complexul Tei Toboc a fost transmis în administrarea Unităţii de Alimentaţie, Agrement şi Cazare, subordonată U.T.C.; protocolul nr. 371/26.03.1988 prin care U.T.C. a transmis U.A.A.C. Bucureşti, în subordinea şi administrarea directă a Biroului de Turism pentru Tineret; H.G. nr. 357/2.04.1990 prin care s-a înfiinţat Compania Autonomă de Turism pentru Tineret, prin reorganizarea şi preluarea patrimoniului BTT; H.G. nr. 91/1991 prin care s-a înfiinţat S.C. „C.T.T.” – S.A., care a preluat patrimoniul fostului C.A.T.T.
Reclamanta invocă drept temei juridic al acţiunii prevederile art. 20 al. 2 din Legea nr. 15/1990, conform cărora bunurile din patrimoniul societăţii sunt proprietatea acesteia.
S-a mai precizat în acţiune că pentru terenul aferent Complexului Tei Toboc documentaţia elaborată în conformitate cu H.G. nr. 834/1991 şi cu precizările M.L.PAT./M.F./21665/IC/311/1992 a fost depusă sub nr. 256.658/la C.G.M.B., în vederea obţinerii acordului Comisiei pentru aplicarea H.G. nr. 834/1991 şi înaintării la Ministerul Tineretului şi Sportului, care este competent să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate, act cu caracter declarativ, în concepţia reclamantei.
Se mai arată în cererea de chemare în judecată, că în cursul elaborării documentaţiei pentru eliberarea acestui certificat, A.D.P. sector 2 a semnat, fără nici un fel de obiecţiuni, procesul verbal prin care s-au recunoscut limitele şi vecinătăţile Complexului de Turism şi Agrement Tei Toboc.
Reclamanta precizează că partea adversă a nesocotit orice drept al ei asupra terenului şi construcţiilor ce formează complexul Tei Toboc.
Se mai susţine că Primăria sector 2 Bucureşti nu a avut niciodată un drept de administrare asupra respectivului imobil.
Pe parcursul procesului a fost depusă la dosar o întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de prevederile art. 2 lit. d din Legea nr. 29/1990, susţinându-se că terenul în litigiu se află în patrimoniul sectorului 2 Bucureşti, fiind domeniu public de interes local, iar hotărârea atacată are ca obiect transmiterea dreptului de administrare de la autoritatea administraţiei publice locale către un serviciu public din subordinea sa.
Se mai precizează că hotărârea respectivă constituie un act de gestiune, efectuat de stat, în calitate de persoană juridică, pentru administrarea patrimoniului său.
Au fost invocate dispoziţiile art. 20 lit. g din Legea nr. 69/1991, republicată, şi art. 1 din H.C.G.M.B. nr. 133/1996.
Pe de altă parte, pârâtul a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât din actele depuse la dosar nu reiese faptul că Parcul Tei Toboc s-ar afla în proprietatea sau administrarea reclamantei, potrivit evidenţelor cadastrale şi planurilor de situaţie, iar terenul pe care este amplasat parcul Tei Toboc, situat în str. Petricani, constituie proprietatea de stat, fiind domeniu public de interes local.
Sunt invocate prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată (potrivit cărora parcurile fac parte din domeniul public) şi art. 135 alin. 5 din Constituţie (terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile).
Se susţine împrejurarea că reclamanta este înfiinţată prin reorganizarea fostului B.T.T. nu poate fi reţinută, întrucât prin hotărârile de guvem invocate de reclamantă s-a înfiinţat Compania Autonomă de Turism pentru Tineret, ulterior S.C. „B.T.T.” – S.A., în nici un caz S.C. „B.T.T.” – S.A..
Pârâtul arată în întâmpinare că titlul de proprietate nu poate fi obţinut decât cu respectarea întocmai a H.G. nr. 834/1991, modificată şi completată prin H.G. nr. 468/1998.
Prefectul Municipiului Bucureşti a dat avizul de legalitate nr. 5.242/20.11.1997, hotărârii atacate.
în susţinerea afirmaţiilor sale, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 7.10.1998, instanţa a pus în discuţia părţilor cele două excepţii procesuale.
Reprezentatul pârâtului a arătat că prioritară este excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Reclamanta a precizat că prioritară este excepţia lipsei calităţii procesuale active, care este neîntemeiată, întrucât terenul în litigiu era în patrimoniul societăţii.
S-a mai susţinut că nu s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate, conform H.G. nr. 834/1991, iar pârâtul nu avea dreptul să emită hotărârea atacată, terenul nefiind în administrarea sa.
Reclamanta a mai arătat că nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. d din Legea nr. 29/1990, întrucât terenul nu se află în administrarea pârâtului.
Cu privire la prioritatea uneia din cele două excepţii procesuale invocate de pârât, tribunalul apreciază că prioritară este excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pe calea contenciosului administrativ, cerinţa impusă de art. 2 lit. a din Legea nr. 29/1990 constituind un fine de neprimire.
Legea contenciosului administrativ stabileşte în art. 2 anumite acte administrative care nu pot face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.
Prin urmare, instanţa trebuie să verifice mai întâi dacă actul administrativ atacat este exceptat sau nu controlului judiciar.
Numai după ce se ajunge la concluzia că actul respectiv poate fi atacat în justiţie, instanţa trebuie să verifice toate condiţiile de exerciţiu ale dreptului la acţiune. Printre acestea se află şi calitatea procesuală a părţilor.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei este o excepţie de fond.
în speţă de faţă, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţa susţine următoarea situaţie de fapt:
Prin hotărârea nr. 92 din 30.10.1997, Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti a decis că începând cu aceeaşi dată Parcul Tei Toboc, identificat potrivit planului anexat, se transmite în administrarea A.D.P., sector 2 Bucureşti, serviciu public din subordinea Consiliului Local sector 2 Bucureşti.
A.D.P. va acţiona pentru refacerea, protecţia şi conservarea parcului, astfel încât aceasta să fie redat destinaţiei iniţiale; parcul nu va fi împrejmuit, pentru a permite accesul liber al cetăţenilor în zonă; A.D.P. va lua măsuri corespunzătoare pentru crearea în parcul Tei Toboc a condiţiilor necesare petrecerii timpului liber al cetăţenilor şi asigurarea desfăşurării activităţilor sportive şi de agrement.
Ca urmare a exercitării dreptului de control al legalităţii, Prefectul Municipiului Bucureşti transmite pârâtului că hotărârea nr. 92/1997 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Tribunalul apreciază că se impune respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pe calea contenciosului administrativ (invocată de pârât), ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Art. 2 lit. d din Legea nr. 29/1990 prevede că nu pot fi atacate în justiţie actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său. Potrivit art. 135 alin. 3 din Constituţie, proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale. Prin urmare, domeniul public este de interes naţional sau local.
în speţă se pune problema administrării unui teren aparţinând domeniului public de interes local, deci este vorba de o proprietate publică aparţinând unei unităţi administrativ teritoriale. Prin urmare, nefiind vorba de stat, nu se poate reţine aplicabilitatea acestui text legal în cauză.
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că se impune respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, ca urmare a admiterii excepţiei invocate de pârât, avându-se în vedere următoarele considerente:
în speţă, reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă, întrucât n-a demonstrat că a fost vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ (hotărârea atacată).
De menţionat că art. 1 din Legea nr. 29/1990 stabileşte această calitate procesuală într-o acţiune de contencios administrativ.
în cauza de faţă, reclamanta S.C. „B.T.T.” – S.A. nu a făcut dovada că este succesoarea în drepturi a fostului B.T.T., care a preluat Unitatea de Alimentaţie, Agrement şi Cazare Bucureşti.
Chiar dacă actele depuse ulterior demonstrează contrariul, tot nu s-ar putea spune că reclamanta are calitate procesuală activă, deoarece nu s-a făcut dovada că este titulara unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Actele de care a înţeles să se folosească reclamanta nu se referă la acest imobil, neexistând nici măcar un drept de administrare înainte de 1989.
Pe de altă parte, inexistenţa unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, conform H.G. nr. 834/1991 nu poate fi neglijată, importanţa acestui act normativ fiind aceea de a reglementa situaţia juridică a terenurilor, prin emiterea unor acte care consacră dreptul de proprietate.
Trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 135 alin. 5 din României şi ale Legii nr. 18/1991, republicată, referitoare la inalienabilitatea, insesizabilitatea şi imprescriptibilitatea terenurilor care fac parte din domeniul public; prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, care specifică faptul că terenurile pe care sunt amplasate parcuri publice fac parte din domeniul public.
Pârâtul a lămurit în dosar situaţia terenului în cauză, conform evidenţelor cadastrale.
Pârâtul a aplicat prevederile H.C.G.M.B. nr. 133/1996 privind administrarea domeniului public al Municipiului Bucureşti.
