– art. 4 din Legea nr. 554/2004; – art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 şi – art. 137 C.pr.civilă.
Excepţie de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Instanţa constituţională a concluzionat că excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale, nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa sa.
Excepţia de neconstituţionalitate trebuie invocată în faţa instanţei investită cu soluţionarea fondului cauzei şi nu în faţa instanţei investită doar cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, care constituie tot un mijloc de apărare.
Sentinţa nr. 28/10 februarie 2010 irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul NOA a chemat în judecată pe pârâţii Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Ploieşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a contractului individual de muncă nr.27/22 februarie 2008 încheiat între părţi, referitor la salariu şi recunoaşterea în favoarea sa a dreptului de a beneficia de acelaşi salariu ca şi ceilalţi medici angajaţi ai pârâtului, cu grad profesional similar, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti corespunzătoare, începând cu luna februarie 2008 şi în continuare.
Prin încheierea din 23.04.2009, Tribunalul Prahova, în baza art. 4 din Legea nr.554/2004, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploieşti, Secţia contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 12 alin.5 din OUG nr. 115/2004.
Prin sentinţa nr. 89 din 18 mai 2009 Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ Fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, a respins ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate.
Prin decizia nr. 3789/19 august 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de NOA împotriva sentinţei nr. 89 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi fiscal, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, dosarul a fost reînregistrat sub nr. 366,8/42/2009. În cadrul acestui dosar reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.12 alin.5 din OUG nr. 115/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de dispoziţiile art. 1,16,41,47 73 şi 108 din României.
La termenul de judecată din data de 10.02.2010, Curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr.115/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de dispoziţiile art. 1,16,47,73 şi 108 din Constituţia României formulată de reclamantul Nonea Ovidiu Adrian şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.
Examinând excepţia de nelegalitate, prin prisma textelor de lege incidente, Curtea a reţinut următoarele :
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Ordonanţa de urgenţă nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 alin.4-8 din Constituţia României şi suspus aprobării Parlamentului.
În doctrina de specialitate (D.C. Dragoş „Legea contenciosului administrativ, comentarii şi explicaţii ediţia 2”, Editura C H Beck, p.155), excepţia de nelegalitate, aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost definită ca un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces aflat în curs de soluţionare, una din părţi, ameninţată să i se aplice un act ilegal, se apără invocând acest viciu şi cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluţionarea speţei. Aşadar, spre deosebire de excepţia de neconstituţionalitate, care priveşte legi sau ordonanţe, excepţia de nelegalitate priveşte acte administrative unilaterale. Astfel, potrivit art. 29 alin.1 din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţei ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Aşadar, este indubitabil că o ordonanţă nu poate face obiectul controlului de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci numai al controlului de constituţionalitate, în temeiul textului de lege mai sus citat.
Cum, pe calea prezentei excepţii, autorul acestuia a invocat nelegalitatea dispoziţiilor art. 12 alin.5 din OG 17/2008, cererea sa este inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 şi cu art. 137 C.pr.civilă, Curtea a admis excepţia invocată din oficiu şi va constata inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor art.12 alin.5 din OUG nr. 115/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de dispoziţiile art. 1,16,41,47 73 şi 108 din Constituţia României, invocată de către reclamant în faţa Curţii de Apel Ploieşti în cauza ce avea ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate mai sus analizate, Curtea a constatat următoarele:
În considerentele deciziei de interpretare nr. 660/2007, Curtea Constituţională a menţionat că, în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care partea care le ridică , instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. În plus, Curtea a arătat că această excepţie reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Pe cale de consecinţă, instanţa constituţională a concluzionat că excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale, nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj , unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa sa.
Aşa fiind, Curtea a constată că excepţia de neconstituţionalitate trebuie invocată în faţa instanţei investită cu soluţionarea fondului cauzei, respectiv Tribunalul Prahova – Secţia civilă şi de litigii de muncă, Curtea de Apel Ploieşti fiind investită doar cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
