10/2001. Inadmisibilitate
– Legea nr. 10/2001
în situaţia în care este prevăzută o procedură judiciară specială pentru modificarea sau. desfiinţarea dispoziţiilor/deciziilor date în aplicarea Legii nr. 10/2001, aceste acte nu mai pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, fiind aplicabile prev. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecinţă, nu este admisibilă nici excepţia de nelegalitate promovată pe temeiul art. 4 alin. 1 din acelaşi act normativ, care are ca scop tot un control de legalitate de către instanţa de judecată.
(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 29/CA/2009,
nepublicată)
Prin încheierea civilă din data de 06.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus în temeiul disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea cauzei având ca obiect cererea reclamantei B.R. de obligare a Statului Român – prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul construcţie şi teren situat în Bistriţa, str. (…) şi trimiterea dosarului Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 1127/19.03.2004 emisă de Primăria mun. Bistriţa.
Examinând actele şi lucrările dosarului, s-au reţinut următoarele:
Prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 1089/33/2008 al Curţii de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român – prin Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor (autoritate în subordinea Cancelariei Primului Ministru – numită în continuare CCSD), să emită în favoarea reclamantei o deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul construcţie şi teren situat în Bistriţa, str. (…).
Examinând excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 1127/2004 emisă de Primăria mun. Bistriţa, prin prisma dispoziţiei legale în materie, a actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că excepţia de nelegalitate invocată este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare pentru următoarele argumente:
Prin Hotărârea nr. 130/20.03.1997 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, s-a dispus acordarea despăgubirilor numitei B.R., în calitate de moştenitoare, pentru imobilul situat în Bistriţa, str. (…), pentru locuinţa nerestituită în natură, valoarea totală a despăgubirilor primite după actualizarea lor, fiind de 225.718.000 lei.
în baza Legii nr. 10/2001, urmare a notificării prin care aceeaşi moştenitoare a solicitat restituirea în natură a aceluiaşi imobil, s-a emis de către Primarul mun. Bistriţa, Dispoziţia nr. 1127/19.03.2004, prin care s-a respins cererea solicitantei B.R. de restituire în natură a spaţiului comercial şi terenului aferent în suprafaţă de 87,5 mp situat în Bistriţa, str. (…), s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor băneşti pentru spaţiile vândute foştilor chiriaşi (spaţii situate în acelaşi imobil), iar la art. 3 din această dispoziţie s-a formulat petentei oferta pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în funcţie de opţiune acesteia, până la concurenţa sumei de 1.707.086.000 lei, respectiv 50.058 dolari, pentru diferenţa dintre valoarea reală de piaţă a imobilului şi despăgubirile băneşti actualizate primite de petentă în temeiul Legii nr. 112/1995.
S-a făcut menţiunea la art.v6 că dispoziţia poate fi atacată la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia civilă, în termen de 30 de zile de la comunicare şi că această dispoziţie se comunică şi cu Prefectura Judeţului Bistriţa-Năsăud.
în considerentele acestei hotărâri s-a reţinut, printre altele, că prin Hotărârea Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, nr. 130/1997, s-a stabilit calitatea de moştenitoare legală a petentei B. R. şi că solicitarea petentei este întemeiată pe dispoziţiile art. 4 (2) din Legii nr. 10/2001 şi prevederile corespunzătoare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
în aplicarea prev. art. 16 alin. 21 Titlul VII din Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, introdus prin pct. 24 din O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin avizul nr. 4491 emis de Prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud la data de
29.02.2008, s-a constatat că Dispoziţia nr. 1127/19.03.2004 emisă de Primarul Mun. Bistriţa este legală după cum şi prin Referatul întocmit de Serviciul juridic contencios din cadrul Primăriei, înregistrat cu nr. 13535/26.02.2008, s-a stabilit că în mod corect a fost aplicată legislaţia din Ardealul de Nord în perioada 1938-1947 raportat la actul de proprietate, respectiv încheierea nr. 1586/12.05.1947 a judecătoriei mixte Bistriţa prin care s-a dezbătut succesiunea după defunctul H.E.
Din această redare cronologică, rezultă fără niciun dubiu că încă prin Hotărârea nr. 130/1997 a Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a stabilit calitatea de moştenitoare a petentei şi de persoană îndreptăţită la restituirea prin echivalent a imobilului situat în Bistriţa, str. (…), iar prin Dispoziţia Primarului nr. 1127/2004 s-a făcut propunerea ca în temeiul Legii nr. 10/2001, aceleiaşi petente să i se acorde despăgubiri băneşti la valoarea de piaţă pentru diferenţa de despăgubiri ce deja i-au fost achitate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Ambele dispoziţii au rămas definitive prin neexercitarea căii de atac la instanţa competentă, respectiv secţia civilă a tribunalului, în condiţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
în această situaţie în care este prevăzută o procedură judiciară specială pentru modificarea sau desfiinţarea dispoziţiilor/deciziilor date în aplicarea Legii nr. 10/2001. aceste acte nu mai pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, fiind aplicabile prev. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecinţă, nu este admisibilă nici excepţia de nelegalitate promovată pe temeiul art. 4 alin. 1 din acelaşi act normativ, care are ca scop tot un control de legalitate de către instanţa de judecată.
Nu este mai puţin adevărat însă că, prin art. 21.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, s-a prevăzut că „instituţia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispoziţiilor de restituire emise de primar şi de preşedinţii comisiilor judeţene iar în cazul în care se apreciază
că acestea au fost ilegale (…), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare şi al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare”.
Cu toate acestea, tribunalul constată că textul citat adaugă la Legea nr. 10/2001 şi este dat cu încălcarea prev. art. 4 – ierarhia actelor normative – şi art. 12 pct. b) din Legea nr. 24/2000 privind elaborarea actelor normative, care prevăd că „proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act normativ de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia”(normele au fost emise în temeiul art. 51 din Legea nr. 10/2001).
Nici susţinerea petentei CCSD potrivit căreia din coroborarea prev. art. 16 alin. 21 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (introdus prin O.U.G. nr. 81/2007), cu prev. art. 24 lit. f) din Legea nr. 340/2004 [în prezent abrogat, dar reluate de art. 10 lit. e) după republicare], din care ar rezulta că sunt aplicabile disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind excepţia de nelegalitate, nu este întemeiată, atât pentru considerentele deja expuse cât şi pentru simplul motiv că petenta CCSD nu poate avea calitate procesuală activă pentru exercitarea controlului de legalitate ori promovarea la instanţa de contencios a unei cereri pentru exercitarea acestuia control (pe cale directă ori pe calea excepţiei).
Din analizarea prev. art. 13 şi urm. din Titlul VII al Legii nr 247/2005, rezultă că această Comisie centrală a fost instituită „pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor” (art. 13 alin. 1), sau că procedează la „analizarea dosarelor (…) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură” (art. 16 alin. 4) şi emite titlul de despăgubiri (art. 16, alin. 7-9).
în niciun caz, CCSD nu este abilitată de lege să anuleze ori să ceară instanţei să
constate nelegalitatea dispoziţiei/deciziei prin care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a notificatorului, în condiţiile Legea nr. 10/2001.
Modificarea Dispoziţiei nr. 1127/2004, aşa cum solicită petenta CCSD (pârâta în dosarul nr. 1089/33/2008 al Curţii de Apel Cluj), este de natură să suprime stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice fixate între părţi cu caracter definitiv, principiul stabilităţii fiind prevăzut, alături de cel al celerităţii soluţionării notificările în chiar primul capitol din Normele metodologice aprobate prin H G. nr. 250/2007, alături de principiul respectării reglementărilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, „prezentând relevanţă deosebită pentru domeniul de aplicare
al Legii nr. 10/2001, respectarea exigenţelor art. 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţie” (pct. 2 din Cap. 1 la Norme…).
Faţă de toate aceste considerente, se va respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocate de pârâta CCSD în dosarul nr. 1089/33/2008 al Curţii de Apel Cluj (Judecător Ursu llie).
