Art.84 Cod procedură civilă
Art.4 din Legea nr.554/2004
Soluţionând o excepţie de nelegalitate, instanţa se pronunţă prin admiterea sau respingerea ei, în funcţie de conformitatea actului administrativ unilateral cu dispoziţiile legale.
Este inadmisibilă excepţia de nelegalitate, atunci când actul la care se referă este emis anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art.4 din Legea nr.554/2004.
(Decizia nr.350/R-C din 8 mai 2006)
La 3 ianuarie 2006, Tribunalul Vâlcea a fost sesizat de Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate, excepţie ridicată de S.N.T.G.N. Mediaş şi care privea autorizaţia de construire emisă la 20 decembrie 2004 la cererea S.C. „N” S.R.L. Rm.Vâlcea.
S-au invocat dispoziţiile art..4 din Legea nr.554/2004 şi s-a solicitat anularea actului administrativ şi suspendarea efectelor acestuia, în temeiul art.12 din Legea nr.50/1991.
La 24 ianuarie 2006 reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând să se constate nelegalitatea autorizaţiei, întrucât aceasta a fost emisă cu încălcarea unor dispoziţii legale.
Prin sentinţa nr.232/2006, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea, a anulat autorizaţia de construcţie şi a suspendat executarea lucrărilor până la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri.
Împotriva sentinţei au formulat recurs Primăria municipiului Rm.Vâlcea şi S.C. „N” S.R.L. Rm.Vâlcea, căi de atac ce au fost admise, iar hotărârea a fost modificată în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate.
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul de procedură civilă, dispoziţii aplicabile în completarea Legii nr.554/2004, instanţa de control a verificat cu prioritate excepţiile invocate de părţi sau puse în discuţia acestora de către instanţă.
O primă problemă asupra căreia a apreciat că se impune a se pronunţa a fost aceea a caracterizării acţiunii, concluzionând în sensul că petiţionara a înţeles să învestească instanţa cu o cerere din cele la care se referă art.4 din Legea nr.554/2004.
Celelalte măsuri solicitate au fost considerate ca circumscriindu-se pronunţării asupra unei excepţii de nelegalitate, optică pe care a avut-o de altfel şi instanţa de fond.
În aceste condiţii, deşi tribunalul a înţeles să judece şi să se pronunţe asupra unei excepţii de nelegalitate, dispozitivul sentinţei este specific pronunţării unei acţiuni directe.
Potrivit dispoziţiilor art.84 din şi reţinând că intenţia părţii a fost să învestească instanţa cu o cerere de natura celei la care se referă art.4 din Legea nr.554/2004, judecătorul fondului trebuia doar să admită sau să respingă excepţia, verificând dacă actul este sau nu conform cu legea.
Aceste din urmă dispoziţii legale au intrat în vigoare la 6 ianuarie 2005, stabilindu-se posibilitatea verificării unui act administrativ unilateral şi pe cale de excepţie într-o procedură specială de urgenţă, procedură diferită celei aplicabile acţiunilor directe întemeiate pe prevederile art.8 din aceeaşi lege a contenciosului administrativ.
Aşadar, dispoziţia legală cuprinsă în art.4 nu poate fi aplicată decât actelor administrative individuale sau normative, comunicate sau publicate după data de 6 ianuarie 2005, întrucât până la această dată verificarea lor era guvernată de prevederile Legii nr.29/1990.
Concluzia se impune faţă de prevederile art.27 din Legea nr.554//2004, prevederi ce fac aplicarea regulii tempus regit actum şi a principiului constituţional al neretroactivităţii actelor normative.
Reţinând că, în cauză, excepţia de nelegalitate priveşte un act emis la 20 decembrie 2004, iar Legea nr.554/2004 a intrat în vigoare la 6 ianuarie 2005, s-a concluzionat că invocarea ei este inadmisibilă.
