Excepţie de ordine publică. Necompetenţă materială. Respingerea cererii ca inadmisibilă. Nelegalitate


Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Ploieşti, reclamanta societate comercială a chemat în judecată pe pârâtul P.C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii pagubelor produse de acesta autotractorului, pagube evaluate la aproximativ 10.000.000 lei, cu obligarea sa la plata sumei aferente lipsei de folosinţă a autovehiculului începând de la data producerii accidentului, respectiv 30.08.2001 la zi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 30.08.2001, în timp ce pârâtul se deplasa în interes de serviciu, ca angajat al societăţii reclamante, a produs un accident constatat prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, eliberat de Poliţia Fieni.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul, care conducea sub influenţa alcoolului, a produs autotractorului numeroase avarii, urmând a fi obligat la contravaloarea acestor piese, a manoperei reparaţiilor, precum şi a lipsei de folosinţă începând cu data de 30.08.2001 la zi.

La termenul din data de 25.10.2001, reclamanta a precizat că pârâtul este angajatul unităţii reclamante, în baza unui contract individual de muncă, în prezent fiind în concediu fără plată. La acelaşi termen de judecată s-a solicitat efectuarea unei expertize auto, având ca obiectiv constatarea avariilor produse autotractorului, precum şi calcularea contravalorii lipsei de folosinţă începând cu data de 30.08.2001 la zi.

La dosarul cauzei s-au depus procesul-verbal de contravenţie.

în urma analizei probatoriilor, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile prevăzute de art. 998-999 şi 1073 C. civ., în speţă fiind vorba de un raport contractual de muncă, şi întrucât reclamanta nu a înţeles să solicite soluţionarea cauzei de către instanţa competentă în materia litigiilor de muncă, a respins ca inadmisibilă acţiunea.

împotriva sentinţei a declarat recurs petenta, arătând că instanţa de fond nu a manifestat rol activ, potrivit art. 130 C. proc. civ., nepunând în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a soluţionării cauzei de către Judecătoria Ploieşti.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, tribunalul a constatat că recursul declarat de reclamantă este fondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., 1-a admis, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploieşti, pentru ca instanţa să pună în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială.

Fiind vorba de o excepţie de ordine publică, aceasta poate fi ridicată din oficiu de către instanţă şi poate fi admisă chiar şi atunci când părţile consimt a fi judecate.

Prin urmare, constatându-se că este necompetentă să soluţioneze cauza, instanţa de fond trebuia să se conformeze art. 158 C. proc. civ. punând în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă, desesizându-se şi trimiţând cauza instanţei competente.

Trib. Prahova – Secţia comercială şi de administrativ,

decizia nr. 74 din 19.02.2002