Omiţând să se pronunţe asupra tuturor excepţiilor invocate, mai mult, nepronunţându-se asupra excepţiei inadmisibilităţii care este o excepţie ce face de prisos cercetarea fondului în cazul în care este admisă, prin urmare soluţionarea ei prioritară fiind esenţială, instanţa a nesocotit prevederile art. 137, alin. 1 Cod procedură civilă devenind astfel incidente prevederile art. 312, al.5 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa nr.2639 din 17 noiembrie 2000 pronunţată în dosarul nr.1766/2004, Tribunalul Harghita a respins acţiunea în constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor emise de către G. M. C. SPRL după data de 18 septembrie 2006, formulată de creditoarea Primăria Miercurea Ciuc şi a admis cererile de intervenţie în interes propriu al intervenienţilor S.C.”A. & I.”SRL şi SCA V.& S., obligând creditoarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că SC G. M. C. SPRL şi-a îndeplinit atribuţiile în mod legal şi creditoarea nu a dovedit că ar fi fost vătămată în drepturile sale prin vreuna dintre măsurile administratorului judiciar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Municipiul Miercurea Ciuc, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul constatării nulităţii absolute a tuturor actelor emise de către G. M. C. SPRL după data de 18 septembrie 2006.
Recurentul a menţionat în recurs că sentinţa civilă nr.3181 din 18 septembrie 2006 prin care G. M.C. SPRL a fost numit ca şi lichidator judiciar a fost ulterior casată prin Decizia nr.1015/2006 a Curţii de Apel Târgu – Mureş.
S-a apreciat că în această situaţie G.M.C. SPRL a exercitat atribuţiile specifice lichidatorului judiciar fără nici un temei legal.
S-a apreciat că vătămarea cauzată creditorilor a fost aceea că lichidatorul judiciar G.M.C. SPRL nu a administrat corespunzător patrimoniul debitoarei, deoarece Primăria Municipiului Miercurea Ciuc a primit doar o parte din sumele de bani obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei, nefiind acoperite integral creanţele.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat recurs şi SCA V. & S., solicitând admiterea recursului.
De asemenea, SCA V. & S. a formulat recurs şi împotriva Încheierii nr.28/22 septembrie 2008, pronunţată în cadrul aceluiaşi dosar de faliment, motivele de recurs fiind comune pentru ambele recursuri.
Astfel, s-a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale active a Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc, arătând că aceasta nu are personalitate juridică.
De asemenea, s-a invocat excepţia de inadmisibilitate, arătând că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acesteia nici prin încheiere, nici prin sentinţă.
S-a arătat că potrivit art.21 din Lege anr.85/2006 împotriva măsurilor lichidatorului se poate face contestaţie şi câtă vreme creditoarea nu a contestat actele efectuate de către administratorul judiciar, nu poate ca ulterior să solicite constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor.
S-a apreciat că s-ar fi putut invoca eventual nulităţi relative, însă numai în condiţiile prevăzute de art.21 din Legea nr.85/2006.
Recurenta a invoca şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, arătând că şi în situaţia în care s-ar anula actele şi activele ar fi din nou vândute reclamantei nu i-ar fi distribuită nicio sumă deoarece bunurile nu pot fi valorificate la un preţ mai mare decât cel obţinut în procedură, având în vedere şi efectele crizei financiare care a determinat scăderea preţurilor imobilelor.
În ce priveşte planurile de distribuire a căror modificare o urmăreşte Municipiul Miercurea Ciuc, s-a menţionat că acestea au fost întocmite potrivit tabelului definitiv consolidat făcut de noul lichidator, astfel că nici acestea nu s-ar putea modifica.
Prin recurs s-a invocat şi tardivitatea acţiunii menţionându-se că procesul verbal de licitaţie publică şi actul de adjudecare putea fi atacate cu căi de atac speciale şi că la data vânzării reclamanta nu s-a opus acestui fapt.
Cu toate că a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor, recurenta i-a reproşat reclamantei că nu a precizat interesul public şi norma imperativă care ar fi fost încălcată.
Împotriva sentinţei nr.2639/17 noiembrie 2008, precum şi împotriva Încheierii civile nr.28/22 septembrie 2008 a formulat de asemenea recurs G.M.C. SPRL . Acesta a solicitat admiterea recursului şi a invocat atât excepţia tardivităţii acţiunii, cât şi excepţia inadmisibilităţii.
În ce priveşte tardivitatea s-a invocat greşita calificare a acestei cereri şi s-a arătat că singura modalitate în care se putea solicita anularea măsurilor administratorului judiciar era formularea contestaţiei în baza art.21 din Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte s-a arătat că administratorul judiciar a dus la îndeplinire actele dispuse de către judecătorul sindic, în baza aprobării adunării creditorilor.
S-a arătat că Primăria Miercurea Ciuc nu a formulat contestaţie împotriva niciunui act de al administratorului judiciar, cu excepţia contestaţiei ce viza înscrierea creanţei sale în tabelul suplimentar al tuturor creanţelor.
S-a invocat şi inadmisibilitatea acţiunii Primăriei Miercurea Ciuc, deoarece reclamanta nu a în sprijinul afirmaţiilor sale cu nicio împrejurare de fapt sau de drept care ar putea duce la încălcarea unei norme imperative.
S-a menţionat şi faptul că reclamanta a încasat sumele primite conform planului de distribuire fără a contesta planul iar ulterior nu a restituit sumele.
De asemenea, s-a arătat că îşi însuşeşte şi excepţiile invocate de către intervenienţi.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:
Creditoarea Primăria Municipiului Miercurea Ciuc a formulat cerere pentru constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor emise de către G.M.C. SPRL după data de 18 septembrie 2006.
În cadrul acestei acţiuni s-au formulat cererii de intervneţie în interes propriu de către S.C.”A. & I. SRL şi SCA V. & S.
Pe parcursul soluţionării acţiunii s-au invocat mai multe excepţii de către părţile implicate în soluţionarea acestei cereri.
Instanţa s-a pronunţat doar asupra unor dintre excepţiile invocate, însă asupra excepţiei de inadmisibilitate nu s-a pronunţat nici prin încheiere, nici prin sentinţă.
Având în vedere faptul că o asemenea excepţie face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, considerăm că era esenţială soluţionarea acestei excepţii.
Câtă vreme prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii nu putem analiza în recurs aspecte legate de fondul cauzei.
În această situaţie apreciem că judecătorul sindic a soluţionat cauza fără cercetarea în fond a excepţiei de inadmisibilitate, fiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art.312 al.5 C.pr.civ.
În consecinţă, instanţa a admis recursurile, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita.
Faţă de soluţia de admitere a recursului formulat împotriva Sentinţei nr.2639 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita, recursurile formulate împotriva Încheierii nr.28 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita dată în cadrul aceluiaşi dosar de faliment au fost respinse ca premature, putând fi din nou atacate cu hotărârea ce se va da cu ocazia rejudecării cererii principale de anulare a actelor lichidatorului.
