Secţia Comercială, decizia nr. 513 din 12 februarie 1998 (dosar nr. 3150/1997).
Tribunalul a admis cererea reclamantei Societatea Comercială “CONTIS” S.A. în contradictoriu cu debitoarea Societatea Comercială “GERALD PETSCHKA INTERNAŢIONAL TRADING” S.R.L. şi terţul poprit Banca Comercială “ION ŢIRIAC” S.A., validând poprirea pe conturile debitoarei pe care aceasta le avea la terţul poprit, până la concurenţa sumei datorate.
Terţul poprit a declarat apel, pe care Curtea de Apel I-a admis şi a schimbat, în parte sentinţa.
Creditoarea a declarat recurs, susţinând că greşit instanţa de apel a dispus validarea popririi deoarece suma pe care debitoarea i-o datorează este cu mult mai mare decât cea deţinută în contul terţului poprit, astfel încât validarea popririi trebuia să se facă până la concurenţa sumei datorate.
Recursul este fondat, dar pentru alte considerente.
în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează să examineze din oficiu, ca motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3, competenţa materială a tribunalului, ca instanţă comercială de a judeca în primă instanţă cererile creditorilor de înfiinţare şi validare a popririi.
Urmărirea şi poprirea lucrurilor mişcătoare ale datornicului care sunt în mâna celui de al treilea sunt reglementate în Cartea a V-a , capitolul al ll-lea, secţiunea a V-a (art. 452 – 456) din Codul de procedură civilă, care se referă la executarea silită.
Conform art. 453 din acelaşi cod, poprirea are loc pe baza unei cereri a creditorului adresată la judecătoria domiciliului celui de al treilea, sau al datornicului.
în această materie nu îşi au aplicaţiune dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, care prevăd că tribunalele judecă, în primă instanţă, între altele, procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv.
Aşadar, procedura executării silite prin poprire, este cuprinsă în procedura executării silite reglementată de art. 372 – 580 din Codul de procedură civilă, fără a se face vreo distincţie cu privire la natura juridică a creanţei, ori la calitatea părţilor, şi nici de vreo altă natură.
Pe de altă parte, în Cartea a IV-a din Codul comercial, sunt nominalizate acţiunile de competenţa tribunalelor, între care nu figurează şi cererile de poprire, iar în materia executării silite, în Codul comercial, a fost reglementată procedura specială, ca excepţie, când competenţa a fost dată tribunalului şi anume în cazurile prevăzute la art. 482 – 486 şi art. 910-935.
Prin urmare, în materie comercială, în toate celelalte cazuri, procedura executării silite asupra cererii debitorului este, în principiu, de competenţa judecătoriei, inclusiv urmărirea ce se face prin proprire, situaţie în care competenţa de soluţionare a cererii de poprire revine judecătoriei, ca instanţă de executare, de la domiciliul terţului poprit sau al debitorului.
în consecinţă, greşit tribunalul a soluţionat cererea creditoarei de înfiinţare şi validare a popririi, întrucât competentă a se pronunţa asupra acestei cereri era judecătoria domiciliului datornicului sau la terţului poprit.
în consecinţă recursul a fost admis cu trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
