EXECUTARE SILITĂ. SUSPENDARE. ÎNCHEIERE. CARACTER. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. ADMISIBILITATE


În sens larg şi încheierile judecătoreşti sunt hotărâri şi, în consecinţă, pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Dacă suspendarea executării se pronunţă în cadrul contestaţiei la executare, încheierea prin care s-a luat această măsură este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece şi hotărârea dată în contestaţia la mai are calea de atac a recursului. Când însă suspendarea executării s-a dispus în faza procesuală a recursului, încheierea prin care s-a luat această măsură este irevocabilă, deoarece şi hotărârea ce se va pronunţa în recurs este irevocabilă.

Dificultăţile pe care le-ar putea întâmpina partea într-o eventuală întoarcere a executării, nu justifică, prin ele însele, suspendarea executării.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 1742 din 19.07.2001, S.C. a chemat în judecată “A.” S.A., solicitând revocarea suspendării executării sentinţei nr. 3996/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, în dosarul nr. 9688/2000.

în cuprinsul cererii formulate este prezentată situaţia de fapt şi se învederează Curţii că prin sentinţa mai sus menţionată a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu cu pârâta “A.” S.A. şi a fost obligată la plata către reclamant a sumelor 3.065.100.000 lei, indemnizaţie de actualizată cu indicele de inflaţie, 635.750.700 lei, dobândă legală şi 443.700.000 lei, cheltuieli de judecată.

Sentinţa a fost atacată cu recurs de către pârâtă.

Totodată, aceeaşi pârâtă a solicitat suspendarea executării acestei sentinţe până la judecarea recursului. Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a comercială, prin încheierea de şedinţă din 18.07.2001 a admis cererea “A.” şi

s-a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 3996/2001, până la soluţionarea recursului.

După prezentarea situaţiei de fapt, se solicită Curţii să revoce măsura suspendării pentru următoarele motive:

1. Se invocă nulitatea măsurii, deoarece la termenul de judecată din data de 18.07.2001 a fost lipsă de procedură cu S.C., care a avut domiciliul procesual ales la avocatul său.

2. Se invocă nulitatea măsurii, deoarece instanţa a admis cererea de suspendare fără ca “A.” să fi achitat cauţiunea în cuantumul dispus de judecător, respectiv 10% din valoarea debitului. Se precizează că “A.” a achitat cu titlu de cauţiune 40.000.000 lei.

3. Măsura suspendării nu se justifică, în raport de fondul cauzei.

în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 85, 91 şi 300 C. pr. civ.

La termenul din 15.08.2001, conform încheierii de şedinţă de la acea dată, S.C., prin avocat, şi-a precizat cererea, invocând şi dispoziţiile art. 317 alin. 1 C. pr. civ.

Având în vedere cererea precizată şi analizând actele dosarului, Curtea constată întemeiată contestaţia în anulare, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:

în concluziile formulate, intimata a solicitat respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată. Se apreciază că încheierea pronunţată, deşi irevocabilă, nu ar putea fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, deoarece înaintea acestei căi, contestatorul avea alte posibilităţi legale de a ataca încheierea pronunţată. Se mai susţine că în cauză nu sunt aplicabile motivele de nulitate invocate de contestator, întrucât procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cât priveşte fondul cauzei, intimata susţine că, prin executarea sentinţei recurate societatea ar fi prejudiciată, deoarece contestatorul este , cu domiciliul în străinătate, ceea ce ar face ca, în cazul admiterii totale sau parţiale a recursului, întoarcerea executării să fie greu de realizat.

Curtea apreciază că:

1. în sens larg şi încheierile judecătoreşti sunt hotărâri şi, în consecinţă, pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare. Această interpretare rezultă explicit din dispoziţiile art. 255 alin. 2 C. pr. civ.

2. încheierea atacată este una irevocabilă, deoarece dispoziţiile art. 300 alin. 3 care trimit la dispoziţiile art. 403 alin. 3 C. pr. civ., stipulează că aceste din urmă prevederi se vor solicita în mod corespunzător, adică în măsura compatibilităţii cu normele procedurale aplicabile recursului.

Cu alte cuvinte, dacă suspendarea executării se pronunţă în cadrul contestaţiei la executare, încheierea prin care s-a luat această măsură este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece şi hotărârea dată în contestaţia la executare mai are calea de atac a recursului. Când însă suspendarea

executării s-a dispus în faza procesuală a recursului, încheierea prin care s-a luat această măsură este irevocabilă, deoarece şi hotărârea ce se va pronunţa în recurs este irevocabilă.

Aşadar, în speţă, încheierea atacată este o hotărâre irevocabilă, ceea ce permite exercitarea căii extraordinare de atac, reglementată de dispoziţiile art. 317 C. pr. civ.

Analizând dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 18.07.2001, din dosarul nr. 1689/2001 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V- a comercială, se constată că aceasta a fost viciată, prin încălcarea dispoziţiilor art. 91 şi art. 92 C. pr. civ., deoarece:

1. Adresa la care s-a prezentat agentul procedural este sediul cabinetului avocatului ales de contestator, iar înmânarea citaţiei trebuia să se facă potrivit dispoziţiilor art. 91 teza finală C. pr. civ.

2. Deşi se menţionează că actul procedural a fost afişat, nu se precizează motivul pentru care s-a ales procedura afişării şi nici unde anume a fost afişat, aşa cum ar fi trebuit, conform art. 92 alin. 4 teza finală C. pr. civ.

în consecinţă, pentru temeiurile de drept reţinute deja şi faţă de dispoziţiile art. 100 alin. 1 pct. 7, art. 100 alin. 3, art. 317 alin. 1 C. pr. civ., contestaţia în anulare urmează a fi admisă, şi va fi anulată încheierea de şedinţă atacată.

Cât priveşte fondul cauzei, curtea reţine următoarele:

Sub aspect probatoriu S.C. “A.” – S.A. a dovedit cu înscrisuri existenţa hotărârii a cărei suspendare o cere şi atacarea acesteia cu recurs, iar pe fondul cererii avansează practic prezumţia că, în eventualitatea admiterii recursului, întoarcerea executării ar fi greoaie, contestatorul fiind cetăţean român, cu domiciliul în străinătate.

Faptul vecin şi conex invocat de “A.” şi necontestat de S.C., respectiv împrejurarea că acesta este cetăţean român, cu domiciliul în străinătate, nu poate conduce prin el însuşi la concluzia că o eventuală întoarcere a executării ar fi greu de realizat. “A.” nu invocă o prezumţie legală, ci o prezumţie simplă, în înţelesul art. 1203 C. civ., ce este lăsată “la luminile şi înţelepciunea magistratului”. Dificultăţile pe care le-ar putea întâmpina “A.” într-o eventuală întoacere a executării, nu justifică măsura suspendării executării sentinţei civile nr. 3996/2001, în considerentele căreia se reţine că această societate de asigurări “în mod voit a tergiversat soluţionarea dosarului de daune”. Pentru considerentele reţinute, cererea de suspendare formulată de “A.” urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată. (D.L)

(Secţia a V-a comercială, decizia nr. 246/2001)