Legitimitatea interesului procesual al cedenţilor înainte de finalizarea operaţiunii de cesiune de a contesta legalitatea îndeplinirii formalităţilor de majorare a capitalului social pentru evitarea sancţiunii dizolvării pe cale judiciară
Inexistenţa affectio societatis şi contestarea pe cale judiciară a unui demers iniţiat de acţionarul majoritar prin care s-a urmărit protecţia legitimă a interesului social şi asigurarea funcţionării societăţii, fac să transpară ideea că interesul reclamanţilor nu este în concordanţă cu legea aplicabilă în materia funcţionării organelor sociale, nefiind unul moral.
Inexistenţa affectio societatis şi contestarea pe cale judiciară a unui demers iniţiat de acţionarul majoritar prin care s-a urmărit protecţia legitimă a interesului social şi asigurarea funcţionării societăţii, fac să transpară ideea că interesul reclamanţilor nu este în concordanţă cu legea aplicabilă în materia funcţionării organelor sociale, nefiind unul moral.
Inexistenţa affectio societatis şi contestarea pe cale judiciară a unui demers iniţiat de acţionarul majoritar prin care s-a urmărit protecţia legitimă a interesului social şi asigurarea funcţionării societăţii, fac să transpară ideea că interesul reclamanţilor nu este în concordanţă cu legea aplicabilă în materia funcţionării organelor sociale, nefiind unul moral.
Trebuie calificată drept abuzivă atitudinea duplicitară constând în invocarea drepturilor care derivă din calitatea de asociat şi administrator, în opoziţie cu conduita procesuală prin care se afirmă realizarea interesului personal, pentru finalizarea operaţiunii de cesiune, atitudine care are drept efect direct blocarea procesului decizional.
In situaţia acestui abuz, obiectul protecţiei îl constituie interesul social.
Decizia nr. 17 din 11 iulie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 25/C/2007, pronunţată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. 4016/84/2006, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.M.M., D.D., D.D., B.C., în contradictoriu cu SC”R”SA Zalău şi s-a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. din 6 septembrie 2006 a SC”R”SA.
Pentru a dispune în acest sens prima instanţă a reţinut că hotărârea adoptată de organul deliberativ a SC”R”SA este nelegală prin prisma nerespectării prevederilor art. 125 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată.
S-a statuat că acţionarul majoritar a SC”R.”SA Zalău, care deţinea 56% din capitalul social nu putea fi reprezentat de directorul executiv al SC”R”SA Zalău, aşa încât votul exprimat de acest acţionar nu a fost unul valabil, hotărârea adoptată la data de 6.09.2006 fiind lovită de nulitate.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, a declarat apel pârâta SC”R.”SA Zalău solicitând reformarea hotărârii atacate, schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii introductive de instanţă.
În motivarea cererii de apel apelanta a relevat că prima instanţă a realizat o greşită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
În esenţă, a învederat asupra împrejurării că reclamanţii nu au fost în măsură să probeze legitimitatea interesului în ceea ce priveşte iniţierea prezentului demers judiciar, nejustificând din această perspectivă nici calitatea procesuală pasivă.
Apărările exprimate prin cererea de apel au vizat în principal împrejurarea că hotărârea organului deliberativ adoptată la 06.09.2006, prin care acţionarul majoritar reprezentat de mandatarul N.I. a hotărât schimbarea formei juridice a SC”R”SA într-o societate cu răspundere limitată, păstrând proporţia părţilor de interes deţinute de acţionari iniţiali, precum şi modificarea prevederilor statuare şi ale actului constitutiv referitor la persoanele îndreptăţite să exercitate prerogativele de reprezentare legală intră în categoria actelor juridice de conservare prin care s-a urmărit evitarea aplicării sancţiunilor reglementate de prevederile Legii nr. 302/2005.
S-a arătat că majorarea capitalului social al SC”R”SA Zalău, trebuia realizată până la
27.10.2006, sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii legale constituind-o posibilitatea declanşării procedurii reglementate de art. 237 din Legea nr. 31/1990 aceea a dizolvării şi intrării entităţii în procedura de lichidare.
Din această perspectivă apelanta a relevat că actul de conservare a fost un act avantajos prin valoarea dreptului ce s-a tins a fi salvat.
S-a mai susţinut că acţionarul majoritar a fost reprezentat în mod legal de către mandatarul N.I., întrucât la data ţinerii şedinţei adunării generale extraordinare a acţionarilor, acesta, nu mai avea calitatea de director executiv.
Prin prisma acestor apărări care au fost evocate şi cu prilejul soluţionării în fond a pricinii şi au fost dezbătute cu asigurarea principiului contradictorialităţii şi înaintea instanţei de control judiciar, apelanta a relevat în concluziile sale scrise că reclamanţii nu au probat legitimitatea interesului şi implicit calitatea lor procesuală activă.
S-a mai arătat că această concluzie se poate desprinde fără putinţă de tăgadă din considerentele sentinţei civile nr. 1166/2007 prin care reclamanţii au solicitat executarea silită a contractului de cesiune prin care au cesionat acţiunile deţinute la SC”R.”SA Zalău, prin declanşarea acestei proceduri judiciare dovedind încă o dată că s-au desolidarizat de la realizarea obiectivului comun pe care s-a fundamentat asocierea acestei societăţi pe acţiuni de tip închis, în privinţa căreia sunt aplicabile prin analogie regulile asocierii specifice societăţii cu răspundere limitată.
Întrucât prin toate aceste apărări, apelanta a urmărit să-şi protejeze situaţia juridică şi să convingă că cererea reclamanţilor este nefondată, raportat şi la împrejurările că toate aceste aspecte au fost supuse dezbaterii contradictorii, cu respectarea principiului oralităţii, deşi excepţia lipsei legitimităţii interesului reclamanţilor şi a lipsei calităţii lor procesuale active a fost formulată expres prin concluziile scrise, Curtea a apreciat că nu se impune redeschiderea dezbaterilor întrucât drepturile procesuale ale părţilor litigante au fost respectate, intimaţii organizându-şi apărarea cu privire la această chestiune.
Ei au relevat că legitimitatea interesului lor de a contesta hotărârea organului deliberativ din
06.09.2006, este justificată de necesitatea respectării dispoziţiilor art. 125 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, nulitatea acestei hotărâri neputând fi asanată prin aceea că actul juridic adoptat ar avea valoarea unui act de conservare.
S-a susţinut că întreaga responsabilitate pentru efectuarea operaţiunilor referitoare la majorarea capitalului social, incumba administratorului B.G. care a avut şi calitatea de cesionar, neîndeplinindu-şi obligaţiile contractuale ce-i reveneau referitor la plata contravalorii acţiunilor deţinute de către intimaţi.
Intimaţii au învederat că pericolul dizolvării nu exista întrucât nimic nu-l împiedica pe cesionarul B.G. ca după finalizarea preluării acţiunilor cesionate de intimaţi să îndeplinească aceste formalităţi.
Intimaţii şi-au mai întemeiat apărările pe împrejurarea că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 125 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât încetarea contractului individual de muncă al directorului executiv N.I., care a reprezentat acţionarul majoritar, nu a intervenit pe baza acordului exprimat de consiliul de administraţie din care făcea parte şi reclamanta D.M.M.
S-a relevat că aceasta din urmă nu a manifestat dezinteres faţă de societate ci a respectat măsurile stabilite în A.G.E.A. din 27.09.2005, prin care părţile contractante au convenit asupra încetării mandatului său şi a retragerii din organul colegial de conducere ca efect al cesiunii.
Deliberând asupra cererii de apel, prin prisma motivelor invocate, Curtea reţine următoarele
SC”R.”SA ZALĂU este societate comercială de tip închis ce s-a constituit la 18.03.1994, durata societăţii fiind nelimitată.
Potrivit celor relevate din extrasul eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sălaj, acţionarii acestei de tip închis sunt reclamanţii B.C., D.M.M. Rodica, D.D., D.D. şi SC”C.C.E.M”.
Potrivit prevederilor înserate în statutul SC”R.”SA Zalău, adunările generale extraordinare se pot convoca la cererea acţionarilor reprezentând 1/3 din capitalul social, convocarea urmând a fi publicată într-unul din ziarele de largă circulaţie din localitatea în raza căreia se află sediul societăţii comerciale.
Art. 17 din statut prevede că această societate este administrată de un consiliu de administraţie format din trei acţionari, deciziile consiliului de administraţie putând fi luate în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor, cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi.
Din menţiunile existente în evidenţele registrului de publicitate, rezultă că persoanele îndreptăţite să exercite prerogativele de reprezentare, erau administratorii B.G., Z.M., D.M.M.
Prin contractele de cesiune încheiate la 27.09.2005, acţionarii D.M.M., D.D., D.D. şi B.C., şi-au cesionat acţiunile deţinute la SC”R.C”Zalău cesionarului B.G.
Conform clauzelor contractuale stipulat preţul acţiunilor urma să fie achitat până la
31.01.2006, până la îndeplinirea acestei obligaţii şi la împlinirea termenului operând clauza de rezervă a dreptului de proprietate asupra acţiunilor .
Cedenţii şi cesionarul au stipulat un pact comisoriu de gradul 1 prevăzând că în situaţia în care la îndeplinirea termenului de 30 de zile calculat la data de 31.01.2006, preţul cesiunii nu va fi achitat, contractul va rămâne fără efect.
Întrucât cesionarul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului acţiunilor, cedenţii D.M.M., D.D., D.D. şi B.C., au iniţiat o procedură judiciară care a făcut obiectul dosarului nr. 2220/84/2006, pe rolul Tribunalului Sălaj, solicitând constatarea nulităţii clauzei care cuprindea pactul comisoriu de gradul 1, precum şi obligarea cesionarului la contravaloarea preţului cesiunii.
În vederea asigurării realizării creanţei invocate, cedenţii au solicitat instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor imobile aflat în patrimoniul SC”R”SA. Cererea privitoare la constatarea nulităţii clauzei care prevedea sancţiunea desfiinţării contractului pentru ipoteza neîndeplinirii obligaţiei de plată a preţului acţiunilor la scadenţă, s-a întemeiat pe prevederile art.1010 C.civ., cedenţii relevând că obligaţia asumată de cesionar este din perspectiva acestor prevederi o obligaţie sub condiţie suspensivă pur potestativă.
Cesiunea acţiunilor deţinute de către cedenţi s-a hotărât de către acţionarii SC”R.”SA Zalău la 27.09.2005, cedenta D.R. care deţinea şi calitatea de administrator consimţind asupra încetării mandatului său odată cu perfectarea contractului de cesiune.
La 12.07.2006, acţionarul majoritar C.C.E.M. deţinând 56% din capitalul social, l-a împuternicit pe mandatarul N.I. să îl reprezinte în adunarea generală a acţionarilor SC”R.”SRL,
mandatul conferit vizând exercitarea dreptului de vot în organul deliberativ cu privire la finalizarea operaţiunilor legate de numirea consiliului director, numirea unui revizor sau al unui consiliu de experţi financiari, mărirea capitalului social în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2005 şi prezentarea situaţiilor financiare ale societăţii.
La acea dată, mandatarul N.I. mai deţinea funcţia de director executiv al SC”R.”SRL.
La data de 17.07.2006, contractul său individual de muncă a încetat pe baza acordului de voinţă intervenit între angajaţi şi angajator, acordul fiind exprimat în privinţa angajatorului de către unul din administratorii SC”R”SA, B.G.
La data de 4.08.2006, acţionarul majoritar, prin mandatarul său N.I., a convocat adunarea generală a acţionarilor SC”R.”SA pentru data de 05.09.2006, cu următoarea ordine de zi : „1. Prezentarea raportului administraţiei asupra realizărilor economico-financiare pentru semestrul 1 al anului 2006, aprobarea acestuia şi masurile ce se impun a fi luate pentru anul 2006 semestrul II; 2. Numirea unei comisii de cenzori permanenţi şi a unei comisii de cenzori supleanţi, dat fiind că mandatul celor numiţi anterior a expirat; 3. Numirea unui Administrator unic al societăţii şi prin urmare modificarea actelor constitutive ale societăţii după cum urmează: Art. 15, cap. V al Contractului de Societate va avea următorul conţinut: “Intre şedinţele Adunării Generale societatea este condusă de un administrator unic numit de Adunarea Generală. Competenta şi atribuţiile administratorului unic vor fi stabilite de Adunarea Generală”; Art. 17, cap. IV din Statut va avea următorul conţinut: “Administraţia societăţii. Societatea comercială este administrată de un administrator unic numit de Adunarea Generală pe o perioadă de 4 ani cu posibilitatea de a fi reales. Administratorul este obligat să depună o garanţie egală cu valoarea a zece acţiuni înainte de intrarea sa în funcţie, în caz contrar fiind considerat demisionat. Semnătura administratorului se depune la Oficiul Registrului Comerţului. Administratorul răspunde pentru prejudiciile aduse societăţii prin fapte penale, contravenţionale sau greşeli în administrarea societăţii. Revocarea administratorului se poate face prin hotărârea Adunării Generale.”
Art. 19 din Statut va fi eliminat.
Ca urmare a acestei modificări în textul Statutului şi al Contractului de Societate sintagma “Consiliul de Administraţie, Preşedintele Consiliului de Administraţie şi Vicepreşedintele Consiliului de Administraţie” se va înlocui cu sintagma “Administrator unic”. 4. Majorarea capitalului social pentru a se atinge plafonul de 25 000 de Euro în conformitate cu Legea 302/2005 şi modificată republicată. 5. Punerea în discuţie şi dacă va fi necesar luarea unei hotărâri privind transformarea formei societăţii din societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată. 6. Diverse. 7. în condiţiile în care pentru prima dată stabilită Adunarea nu va putea fi ţinută din lipsa de cvorum legal se stabileşte o a doua dată pentru ziua de 06.09.2006, ora 12.”
Au fost îndeplinite formalităţile de publicitate a convocării în ziarul „Graiul Sălajului”, acţionarii persoane fizice fiind convocaţi cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire înainte cu 15 zile de data ţinerii adunării, conform art. 117 alin 4 din Legea nr. 31/1990, prevederile actului constitutiv neinterzicând această modalitate de convocare.
Aşa cum rezultă din cuprinsul convocatorului, convocarea A.G.E.A., s-a făcut în considerarea prevederilor art. 111 alin.2 lit.a,b,d, art.113 lit.a şi f din Legea nr.31/1990 republicată.
Convocatorul a cuprins locul, data ţinerii adunării precum şi ordinea de zi cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor.
Din lipsa cvorumului de prezenţă necesar, adunarea generală s-a întrunit la a doua convocare în data de 6.09.2006.
Cu acest prilej au fost prezenţi doi acţionari, acţionarul majoritar C.C.E.M. deţinând 56% din capitalul social şi reclamanta D.M.M. deţinând 34% din capitalul social.
Acţionarul majoritar a fost reprezentat de mandatarul N.I., iar adunarea a fost prezidată de administratorul B.G.
Apreciindu-se că a fost întrunit cvorumul de prezenţă, prevăzut de art. 115, acţionarul majoritar a hotărât schimbarea formei juridice a societăţii în societate cu răspundere limitată cu
consecinţa transformării acţiunilor în părţi de interes cu aceeaşi valoare nominală păstrându-se proporţionalitatea participării la capitalul social la beneficii şi pierderi.
Totodată, s-a statuat că administrarea societăţii va fi efectuată de către un singur administrator prelungindu-se în acest sens mandatul administratorului G.B. Hotărârea a fost votată favorabil doar de către acţionarul majoritar, reclamanta D.M.M. exprimând un vot negativ, relevând cu prilejul dezbaterii că adunarea generală extraordinară nu este valabil întrunită, pentru că acţionarul majoritar nu poate fi reprezentat de către mandatarul N.I., câtă vreme acesta mai are calitatea de director executiv fiindcă încetarea contractului său nu a fost acceptată de către toţi membrii consiliului de administraţie. Restul acţionarilor nu au participat la şedinţa din 26.09.2006.
Din menţiunile înserate în procesul verbal, care cuprind dezbaterile în rezumat, rezultă că reclamanta D.M.M. a relevat că sarcina majorării capitalului social revine conform contractului de cesiune din 27.09.2005, în exclusivitate, cesionarului B.G.
Organizarea funcţionării unei societăţi porneşte de pe un fundament contractual.
Organele societare au un statut şi competenţe legalmente definite, în general prin norme imperative în vederea protecţiei juridice a terţilor care intră în raporturi cu societatea, dar şi a asociaţilor.
Din perspectiva instituţiei societare, judecătorul devine garantul ordinii publice. Justiţia este chemată să controleze voinţa juridică a societăţii, exprimat prin actele adunării generale a asociaţilor sau acţionarilor şi să pun în discuţie valabilitatea şi eficacitatea acesteia, din punctul de vedere al conformităţii cu ansamblul de norme imperative.
Pornind de la aceste principii, Curtea apreciază că apărările invocate de apelantă sunt fondate.
Egalitatea juridică şi de interese a acţionarilor trebuie privită prin prisma primatului interesului persoanei morale. Administratorii şi acţionarii majoritari i-au decizii în numele şi pentru persoana juridică societară, ceea ce înseamnă că aceste decizii trebuie să aibă drept criteriu şi drept finalitate satisfacerea interesului social, respectiv al colectivităţii.
Justiţia poate interveni numai pentru protecţia interesului legitim lezat prin actele adoptate de organele sociale care nu respectă condiţia intrinsecă a structurii juridice a societăţii şi privilegiază alte interese decât satisfacerea interesului social. În accepţiunea Curţii, hotărârea adoptată de organul deliberativ al SC”R”SA Zalău la data de 6.09.2006 a avut drept finalitate satisfacerea interesului social.
Contractul de societate prin care s-a constituit această societate comercială pe acţiuni de tip închis, este fără îndoială un act juridic colectiv care presupune existenţa unei comunităţi de interese ce se regăseşte în conceptul affectio societatis, principiul egalităţii de statut juridic între asociaţi şi noţiunea de interes comun sau de interes social.
Probaţiunea administrată în cauză atestă împrejurarea că, conceptul de affectio societatis şi noţiunea de interes comun al acţionarilor nu mai sunt prezente.
Dorinţa de părăsire a societăţii a fost exprimată indubitabil prin aceea că cei patru acţionari persoane fizice au solicitat executarea silită a contractului de cesiune în cadrul unei proceduri judiciare, care s-a finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 1164 din 4 mai 2007, hotărâre cu forţă executorie.
O parte din membrii grupului constituit prin asociere şi-au manifestat voinţa expresă de părăsire voluntară a societăţii după răscumpărarea acţiunilor.
Optând pentru executarea contractului de cesiune, s-a creat un conflict între interesul comun al asociaţilor şi interesul personal al cedenţilor, conflictul dintre asociaţi punând în pericol atributele protejate prin lege ale societăţii şi anume voinţa juridică a acesteia şi chiar personalitatea juridică.
Această concluzie derivă din faptul că cedenţii interesaţi exclusiv în finalizarea operaţiunii de cesiune nu s-au manifestat activ în ceea ce priveşte îndeplinirea formalităţilor de majorare a capitalului social.
Conform prevederilor Legii nr. 302/2005, obligaţia de majorare a capitalului social trebuia finalizată până la 27.10.2006, în ipoteza neîndeplinirii acestei obligaţii societatea riscând că fie acţionată în justiţie în vederea dizolvării sale judiciare întemeiat pe dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Parte din acţionari nu au participat la dezbaterile organului deliberativ pe marginea acestei chestiuni, iar acţionara D.M.M. a arătat în mod expres că obligaţia majorării capitalului revine exclusiv cesionarului B.G.
Comportamentul acestor acţionari a pus în pericol existenţa societăţii creând o situaţie de criză acută în funcţionarea sa şi punând în pericol atributul personalităţii sale juridice.
De decizia socială adoptată la 06.09.2006, depindea continuarea societăţii. Modificarea actului constitutiv în sensul prevăzut în hotărârea AGEA din 06.09.2006, era singura care ar fi condus la deblocare, altminteri putând fi întrunite condiţiile dizolvării judiciare. Curtea stabileşte că era justificată şi esenţială pentru societate operaţiunea de modificare a actului constitutiv, acţionarii D.M.M., D.D., D.D. şi B.C., neavând un interes legitim în a refuza adoptarea deciziei sociale, rezultatele atitudinii lor negative fiind dăunătoare societăţii.
Actul adoptat de organul deliberativ a apelantei la 6.09.2006 a fost un act avantajos prin valoarea dreptului ce s-a tins a fi salvat constituind un act de conservare.
Curtea apreciază că acţionarul majoritar a fost reprezentat în mod legal de către mandatarul N.I., prevederile art. 125 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 nefiind incidente.
Această concluzie, se sprijină pe următoarele considerente :
Deciziile consiliului de administraţie nu mai puteau fi luate după rigorile prevăzute în art. 17 din statut, întrucât ulterior încheierii contractului de cesiune din 26.09.2005, unul din membrii consiliului de administraţie şi-a pierdut prerogativele încetându-i conform convenţiei societare mandatul.
Această atitudine duplicitară constând pe de o parte în invocarea drepturilor care derivă din calitatea de acţionar şi administrator şi pe de altă parte din nevoie exclusivă de satisfacere a interesului personal prin finalizarea operaţiunii de cesiune, având drept efect paralizia organelor sociale, trebuie calificată drept abuzivă.
În situaţia acestui abuz, obiectul protecţiei îl constituie interesul social.
Drept consecinţă, Curtea a calificat demersurile iniţiat de reclamanţi, prin care aceştia au solicitat constatarea nelegalităţii deciziei organului deliberativ adoptat la 06.09.2006, drept nefondate pe un interes legitim, statuând în sensul că interesul social justifica pentru evitarea dizolvării măsura adoptată de organul social.
Pentru aceste motive, întemeiat pe disp.art.296 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba hotărârea în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamanţii D.M.M., D.D., D.D. şi B.C.
În baza art.274 C.pr.civ., intimaţii vor fi obligaţi în solidar să plătească apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 20,5 lei. (Judecător Simona Szabo)
NOTĂ: decizia a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1846/29.05.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
