Creditoarea D.G.F.P. PH. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 492 din data de 12.10.2005 pronunţate de Tribunalul Prahova, prin care s-au respins ca inadmisibile obiecţiunile formulate de aceasta şi s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC R.G. SRL.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că prin această sentinţă s-a dispus şi executarea sentinţei nr. 126 din data de 9.02.2005, prin care s-a instituit răspunderea administratorului debitoarei în condiţiile art. 140 din Legea nr. 64/1995 republicată, modificată prin Legea nr. 249/2005, însă recurenta a arătat că nu se putea dispune închiderea procedurii, până când instanţa nu avea certitudinea punerii în a sentinţei prin care s-au admis cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere.
Recursul a fost respins ca nefondat, cu următoarea motivare :
Recurenta-creditoare a fost nemulţumită de faptul că până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a executat şi nici nu a început forme de executare a sentinţei nr. 127 din data de 9.03.2005, prin care s-a admis cererea creditorilor de atragere a răspunderii organelor de conducere pentru pasivul societăţii debitoare, considerând că după închiderea procedurii falimentului, nu mai poate executa această hotărâre.
Această susţinere e însă greşită, deoarece potrivit art140 din Legea nr. 64/1995 republicată, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 137 din legea menţionată anterior, se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executare vor fi repartizate de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar.
Rezultă astfel că, executarea se face nu potrivit Codului de procedură fiscală, cum eronat susţine recurenta, ci potrivit Codului de procedură civilă, recurenta-creditoare fiind îndreptăţită să investească titlul reprezentat de sentinţa nr.127/2005 a Tribunalul Prahova, să înceapă formele de executare silită, în orice modalitate aleasă de ea şi prevăzută de lege, neexecutarea acestei hotărâri până în momentul închiderii procedurii falimentului debitoarei nefiind un impediment la închiderea procedurii.
