Potrivit art.140 alin. 2 dinLegea nr.64/1995, după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită se repartizează de către judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziţia sa de către lichidator.
Ca urmare, faptul că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.137 alin. 1 nu a avut loc, nu împiedică închiderea procedurii falimentului.
Prin sentinţa nr.1614 din 20.12.2005, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul LJ-9/2002 al Tribunalului Gorj, s-a închis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului privind pe debitoarea SC M SRL Rovinari la cererea creditorilor DGFP Gorj şi SC B U România SA Bucureşti, în contradictoriu cu administratorul judiciar SC C E SA Târgu Jiu. Totodată, s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului social Z P pentru creanţele înscrise de DGFP, SC B U România SA Bucureşti şi AVAS.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.135 din Legea nr.64/1995, referitoare la descărcarea lichidatorului de îndatoriri şi responsabilităţi şi s-a dispus radierea debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea DGFP Gorj, care a invocat nelegalitate şi netemeinicia, prin prisma art. 3041 C.p.civ. şi a susţinut că în mod greşit s-a dispus închiderea procedurii fără ca administratorul judiciar să fi executat sentinţa de antrenare a răspunderii administratorului social.
Recursul este nefondat.
Antrenarea răspunderii administratorului social în temeiul art.137 lit. d din Legea nr.64/1995 nu împiedică închiderea procedurii şi nici executarea silită a persoanei obligate să suporte pasivul debitoarei.
Ca urmare, judecătorul-sindic a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.130 din Legea nr.64/1995, în condiţiile în care este necontestată îndeplinirea celor două cerinţe prevăzute de lege, şi anume lipsa bunurilor şi lipsa de disponibilitate a oricărui creditor în avansarea sumelor necesare acoperii cheltuielilor administrative.
Dispoziţiile art. 138 din legea reorganizării judiciare şi a falimentului, potrivit cărora sumele depuse în temeiul art.137 alin. 1 intră în averea debitorului, îşi găsesc aplicarea doar în cazul în care executarea silită împotriva membrilor organelor de conducere are loc înainte de închiderea procedurii.
În speţă însă, executarea silită împotriva administratorului social se va putea efectua după închiderea procedurii falimentului deoarece măsura antrenării răspunderii s-a dispus chiar prin hotărârea prin care s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art.130 din Legea nr.64/1995.
În aceste condiţii, urmărirea silită împotriva administratorului social se va putea declanşa, potrivit dreptului comun, de către oricare dintre creditori, fiind lipsită de orice relevanţă împrejurarea că debitoarea a fost radiată, găsindu-şi aplicarea dispoziţiile art.140 alin. 2 din Legea nr.64/1995 (cu modificările aduse prin Legea nr.249/2005), potrivit cărora “după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziţia sa de către lichidator”.
Faţă de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art.312 alin. 1 C.p.civ.
În acelaşi sens:
– decizia nr.275, pronunţată în dosarul nr.306/F/04/3/2006;
– decizia nr.166, pronunţată în dosarul nr.35/F/1/2006;
– decizia nr.67, pronunţată în dosarul nr.6/F/1/2006
