Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 21.12.2006 reclamanta A.R.A. SA a chemat în judecată pe pârâtul C.L.O., solicitând instanţei ca prin hotărîrea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la plata sumei de 540 lei cu titlu despăgubiri fi actualizată in raport de indice de inflaţie de la data introducerii acţiunii si până la plata integrala a debitului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 10.10.2005 numitul V.C. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare pe str. Splaiul Crişanei din Oradea unde, intrând cu autoturismul intr-o groapă , acesta s-a avariat. Deoarece la data accidentului proprietarul autoturismului avea încheiat contract de facultativa la reclamanta, aceasta a calculat valoarea despăgubirii si a achitat-o.
În drept s-au invocat disp. art.22 din L.126/1995, art.68 lit.q, art.38 al.2 lit.f din L.215/2001.
Prin sentinţa comercială nr. 4331/10.06.2008 Judecătoria Oradea a admis acţiunea formulata de reclamantă , a obligat pârâta să-i plătească suma de 540 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective, cu titlu despăgubiri , precum şi suma de 547,56 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut în fapt că în data de 10.10.2005, în localitatea Oradea, pe str. Splaiul Crişanei a avut loc un eveniment rutier în urma căruia autoturismul cu nr. înmatriculare proprietatea lui V.C. a suferit avarii constând în avariere geantă magneziu şi anvelopă. Existenţa acestor avarii rezultă din cererea de despăgubiri formulată de proprietar, din cercetările efectuate de inspectorul de daună şi din adresa emisă de IPJ Bihor – Poliţia Rutieră.
Din probele administrate în cauză, declaraţia martorului V.C. şi actele susmenţionate, a rezultat că evenimentul rutier amintit s-a datorat în exclusivitate stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă gropilor din carosabil.
În plus, instanţa a dispus efectuarea expertizei judiciare în cauză, întocmită de expert tehnic auto L.A., care a concluzionat că deteriorarea anvelopei şi a jenţii s-a produs cu mare probabilitate din cauza intrării cu roata dreaptă faţă a autoturismului în groapa din str. Splaiul Crişanei.
Autoturismul cu nr. înmatriculare era asigurat facultativ de avarii şi furt la SC A.R.A. SA prin poliţa CASCO seria AR nr. 673504/01.07.2005. În urma producerii riscului asigurat, titularul poliţei s-a adresat asiguratorului, care a deschis dosarul de daune nr. 302F2691/11.10.2005 şi a acordat despăgubiri în sumă de 540 lei, conform borderoului nr. 3546 din 08.12.2005.
Conform art. 22 din legea nr. 136/1995, în limita indemnizaţiei plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Evenimentul rutier având loc pe str. Splaiul Crişanei din Municipiul Oradea, răspunderea îi revine administratorului drumurilor de interes local, în speţă Consiliului Local Oradea. Art. 22 şi 40 din OUG nr. 43/1997 prevăd obligaţia administratorului drumului (Consiliul Local) de a lua măsuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configurării, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia precum şi obligaţia dea semnaliza şi menţine drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă.
S-a reţinut că sunt îndeplinite în cauză condiţiile art. 998-999 C.Civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a administratorului drumului public de interes local, pârâta din cauză. Fapta ilicită constă în omisiunea pârâtei în calitate de administrator al drumului de a lua măsurile de semnalizare şi întreţinere a drumului în stare tehnică corespunzătoare, obligaţii prevăzute în sarcina sa prin dispoziţiile legale mai sus invocate. Prejudiciul are un caracter cert, existenţa şi întinderea lui rezultând din probele administrate în cauză iar raportul de cauzalitate dintre inacţiunea pârâtei în sensul remedierii stării defectuoase a drumului public şi prejudiciu rezultă din materialitatea faptei. Vinovăţia pârâtei îmbracă forma culpei, respectiv a neglijenţei în sensul că autoarea chiar dacă nu a prevăzut rezultatul inacţiunii sale, trebuia şi putea să-l prevadă cu diligenţa unei persoane normale, avizate.
Reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa a obligat-o să achite reclamantei suma de 547,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru, timbru judiciar şi costul expertizei judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul , solicitând modificarea în totalitate a acesteia cu consecinţa respingerii cererii reclamantei.
În motivarea recursului , recurenta a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Astfel , probele constând în declaraţia conducătorului autovehiculului dată în calitate de martor , planşele fotografice , cercetările effectuate de inspectorul de daună , precum şi invocarea unor texte de lege care stabilesc generic , în sarcina Consiliului Local obligaţia de a lua măsurile necesare pentru buna utilizare a drumurilor publice , nu pot să conducă la concluzia că există raport de cauzalitate între prejudicial cauzat şi conduita culpabilă a Consiliului Local. În cauză nu există un proces verbal de constatare a împrejurărilor producerii accidentului întocmit de către un organ constatator al Poliţiei.
În drept , recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
Examinând recursul formulat , instanţa constată că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea autovehicule pentru a se stabili dacă avariile suferite la autovehiculul asigurat s-au produs în modalitatea indicată de reclamantă. Expertiza a fost efectuată , însă la termenul de judecată din 03.06.2008 instanţa de fond a anulat raportul de expertiză în temeiul art. 105 alineatul 2 Cod procedură civilă , pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 208 Cod procedură civilă referitoarela citarea părţilor pentru data stabilită în scopul deplasării la faţa locului. Totodată , la acelaşi termen de judecată , imediat după anularea raportului de expertiză , instanţa a reţinut cauza pentru soluţionarea în fond.
Procedând la soluţionarea cauzei , instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea inclusiv pe concluziile raportului de expertiză cu privire la care dispusese anularea. Totodată , a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul pentru expertiză , deşi acesta este cel care invocase nelegala citare la efctuarea expertizei , cu consecinţa anulării raportului.
Instanţa de recurs apreciază că în mod greşit a fost reţinut ca probă raportul de expertiză care fusese anulat de către instanţă şi tot în mod greşit s-a trecut imediat la soluţionarea cauzei , obligându-se pârâtul la plata onorariului pentru efectuarea expertizei.
Instanţa de fond trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 106 alineatul 2 Cod procedură civilă şi , anulând expertiza , să dispună refacerea ei.
Se apreciază astfel că recursul formulat este fondat , urmând să fie admis , în conformitate cu dispoziţiile art. . 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Întrucât în instanţa de recurs nu pot fi administrate alte probe decât înscrisurile , instanţa va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe pentru refacerea expertizei tehnice auto.
