Trecerea a 30 de zile de la data când debitorul trebuia să efectueze plata nu înseamnă, automat, că acesta se află în încetare de plăţi.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.948/24.10.1997)
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, la data de 28.07.1997, F.P.S.S. Bucureşti a solicitat declanşarea procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară a debitorului S.C. „D.” S.R.L., întrucât aceasta nu a achitat suma de 33.341.247 lei, sumă ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. în drept, creditorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 64/1995.
La data de 5.08.1997, debitorul a formulat, în termen legal, o contestaţie împotriva cererii creditorului, motivând că nu se află în stare de încetare de plăţi, şi că, cea mai mare parte a debitului a fost achitată.
Din conţinutul înscrisurilor existente la dosar, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 524/14.12.1997, S.C. „D.” – S.R.L. a fost obligată la plata către creditorul F.RS.S. Bucureşti a sumei de 33.341.247 lei, cu titlu de preţ. întrucât debitul nu a fost achitat în termen de 30 de zile, creditorul a solicitat declanşarea procedurii de reorganizare judiciară a debitorului, considerându-1 în încetare de plăţi.
împotriva cererii de reorganizare şi lichidare judiciară debitorul a formulat contestaţie, în termen legal, arătând că nu se află în încetare de plăţi, făcând chiar şi plata datoriei la 21.10.1997.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să admită contestaţia debitorului şi, conform art. 26 din Legea nr. 64/1995, se va respinge cererea creditorului de reorganizare şi lichidare a debitorului, ca neîntemeiată.
Pentru a reţine astfel, instanţa a avut în vedere faptul că, creditorul, în mod greşit, a considerat că trecerea celor 30 zile de la data când trebuia efectuată plata de către debitor, constituie o dovadă a faptului că acesta se află în încetare de plăţi. Dacă creditorul ar fi încercat o silită a obligaţiei de plată ar fi putut obţine îndestularea sa, fără a fi nevoie de cererea de declanşare a procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară.
Instanţa consideră că în cauza de faţă debitorul nu a fost în încetare de plăţi, caracterul netemeinic al acţiunii creditorului are relevanţă, iar faptul achitării datoriei pe parcursul procesului nu face aplicabile dispoziţiile dreptului comun privind respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.
Notă: Cu privire la Legea nr. 64/1995, a se vedea nota de la speţa nr. 283.
