Ceea ce interesează în cadrul procedurii de faliment este sediul comercial al societăţii, respectiv locul unde se află principalele bunuri ale debitorului.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.950/24.10.1997)
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, la data de 7.05.1997, creditorul E.G. a solicitat instanţei declanşarea procedurii de reorganizare şi lidhidare a debitorului S.C. „C.G.” – S.R.L., cu motivaţia că aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a debitului de 1.311.342.936 lei, reprezentând valoarea a 2.578 acţiuni vândute de către creditor debitorului, la 3.12.1996, acţiuni ale S.C. „A.” S.A.
în drept, creditorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 24 şi urm. din Legea nr. 64/1995.
în temeiul art. 25 din Legea nr. 64/1995, au fost efectuate comunicările cererii către debitor şi Camera de Comerţ, iar la 23.05.1997 a fost numit judecător sindic şi s-a dispus de către tribunal continuarea procedurii, în temeiul art. 27 din aceeaşi lege.
La 7.07.1997, Societatea „C.G.” – S.R.L. a formulat o contestaţie împotriva cererii creditorului, solicitând respingerea acesteia, cu motivaţia că creditorul nu are titlu executoriu, creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă, şi că nu se află în încetare de plăţi. Se solicită, totodată, repunerea în termenul legal de depunere a contestaţiei, întrucât sediul societăţii este în Oradea, jud. Bihor, şi nu cel la care a fost citată societatea.
Din conţinutul înscrisurilor existente la dosar, instanţa reţine următoarele: La 7.05.1997, creditorul a formulat o cerere de declanşare a procedurii de reorganizare şi lichidare a bunurilor din averea debitorului, întrucât acesta nu i-a achitat datoria de 1.311.342.936 lei, reprezentând valoarea acţiunilor Societăţii „A.” – S.A., vândute de creditor debitorului în temeiul contractului de “cesiune” de la 3.12.1926.
împotriva acestei cereri, debitorul putea formula contestaţie, în termen de 5 zile de la data comunicării cererii, respectiv de la 9.05.1997. Contestaţia debitorului a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, Ia 7.07.1997. în ceea ce priveşte cererea debitorului privind repunerea în termen pentru formularea contestaţiei, instanţa urmează să o respingă, cu motivaţia că argumentul S.C. „C.G.” – S.R.L. că ar fi aflat de cererea de lichidare în mod întâmplător, la sediul din str. Moxa, nu poate fi reţinut de către instanţă, pentru două considerente: mai întâi, dovada de comunicare a cererii de reorganizare şi lichidare a debitorului, efectuată în temeiul art. 25 din Legea nr. 64/1995, are ştampila societăţii debitoare, iar, apoi, deşi din conţinutul certificatului de înmatriculare rezultă că sediul S.C. „C.G.” -S.R.L. este în Oradea, reprezentantul societăţii a recunoscut, în faţa instanţei de judecată, că societatea are activitate în toată ţara, iar o parte însemnată a bunurilor sale, inclusiv organele de decizie ale societăţii, se află la sediul din Bucureşti, str. Moxa, sectorul 1 .
Pe acest ultim argument se întemeiază şi soluţia de respingere a excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea pricinii de faţă, ridicată de S.C. „C.G.” – S.R.L. Ceea ce interesează în cadrul procedurii de faliment este sediul comercial al societăţii, respectiv locul unde se află principalele bunuri ale debitorului, bunuri ce urmează a fi urmărite de creditor, pe calea Legii nr. 64/1995. Soluţia este logică, pentru că prin procedura instituită de Legea nr. 64/1995 se urmăresc bunurile debitorului, judecătorul sindic se deplasează pentru punerea de sigilii, inventariere etc., or este normal ca cererea de reorganizare să fie adresată tribunalului în jurisdicţia căruia se află principalele bunuri ale debitorului, respectiv sediul său comercial, în sensul art. 5 din Legea nr. 64/1995.
Faţă de împrejurarea că creditorul a arătat că s-a făcut plata debitului şi că nu mai are nici o pretenţie asupra acţiunilor S.C. „A.” – S.A. – vândute S.C. „C.G.” – S.R.L., instanţa urmează să respingă cererea creditorului de declanşare a procedurii de reorganizare, ca neîntemeiată. Pentru a reţine astfel, instanţa are în vedere faptul că, plătind datoria, debitorul nu s-a aflat în încetare de plăţi şi, deci, nu se impune declanşarea procedurii reorganizării judiciare, că, creditorul s-a grăbit considerându-1 pe debitor în încetare de plăţi, putându-se dezdăuna prin executarea silită a obligaţiei.
Notă: în legătură cu Legea nr. 64/1995, a se vedea nota de la speţa nr. 283.
