Din pasivitatea debitorului – care nu s-a mai prezentat în instanţă şi nu şi-a dovedit susţinerile – se poate deduce că nu mai poate face faţă datoriilor, încetând plăţile faţă de creditor.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.952/24.10.1997)
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, la data de 17.07.1997, creditorul B.A.F. – S.A. Cluj Napoca a solicitat instanţei declanşarea procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară a debitorului S.C. „I.” – S.A., cu motivaţia că acesta nu poate plăti datoria de 5.514.628.008 lei ce o are faţă de bancă, datorie care este certă, lichidă şi exigibilă, astfel cum rezultă din conţinutul sentinţei civile nr. 2.125/03.06.1996 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială.
în drept, creditorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 24 şi urm. din Legea nr. 64/1995.
La data de 4.08.1997, debitorul a formulat o contestaţie împotriva cererii creditorului, arătând că nu se află în încetare de plăţi, că întârzierea plăţii debitului s-a datorat pierderii unui contract la export, pentru care debitorul a efectuat o plată anticipată. Se arată, totodată, că debitorul a achitat băncii, până la pronunţarea sentinţei judecătoreşti, suma de 7.148.145,286 lei, şi va achita şi restul datoriei, după recuperarea propriilor creanţe de la S.C. „F.S.H.” – S.R.L.
Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 17.07.1997, creditorul a formulat cererea de declanşare a procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară a debitorului S.C. „!.” – S.A., întrucât acesta nu poate achita datoria de 5.514.008 lei, certă, lichidă şi exigibilă, astfel cum rezultă din conţinutul titlului executoriu depus la dosar – sentinţa civilă nr. 2.125/3.06.1996 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială.
în termenul legal, debitorul a formulat o contestaţie, arătând că nu se află în încetare de plăţi, ci doar într-o situaţie financiară dificilă, de moment, că a efectuat, din creditul băncii, plăţii anticipate pentru achiziţionarea unei cantităţi de tablă, ce urma a fi livrată la export. întrucât propriul partener de afaceri nu şi-a respectat obligaţiile de livrare la timp a mărfii, contractul la export ar fi fost pierdut, astfel că nu s-ar fi putut recupera creditul investit prin vânzarea mărfii, însă nici un aspect din cele susţinute de debitor nu a fost dovedit prin vreun înscris depus la dosar.
Deşi a beneficiat de un termen de judecată pentru a face dovada că nu se află în încetare de plăţi, deşi din 1996 creanţa creditorului este certă, lichidă şi exigibilă, debitorul contestator nu s-a mai prezentat la proces pentru a depune înscrisuri la dosar în sensul celor susţinute în conţinutul contestaţiei sale, astfel că din pasivitatea sa se poate deduce că nu mai poate face faţă datoriilor şi că a încetat plăţile faţă de creditor.
Pe cale de consecinţă, instanţa urmează să respingă contestaţia debitorului, ca neîntemeiată.
Notă: Referitor la Legea nr. 64/1995, a se vedea nota de la speţa nr. 283.
