Fapte de comerţ subiective. Contract de management ncheiat în baza Legii nr. 66/1993. Conflict negativ de competenţă. Înţeles.


Potrivit art. 4 Cod Comercial, contractul de management încheiat în baza Legii nr. 66/1993 constituie faptă de comerţ subiectivă deoarece una dintre părţi are calitatea de comerciant, fiind o regie autonomă înmatriculată la Registrul Comerţului, prin structura şi funcţia lui esenţială nu este de drept privat, iar din operaţiunea juridică reglementată ori din legea pe care se întemeiază nu rezultă că ar fi necomercial.

Nu există conflict negativ de competenţă dacă tribunalul, investit de curtea de apel printr-o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare, se consideră necompetent deoarece în înţelesul art. 22 pct. 2 Cod de procedură civilă, un asemenea conflict presupune ca ambele instanţe să se declare necompetente.

Secţia Comercială, decizia nr. 4645 din 17 decembrie 1998.

Reclamantul Consiliul Judeţean laşi a chemat, în judecată pe pârâţii C. M. , M. I. V., V. M„ V. P. şi O. I., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de management încheiat la 17 iunie 1996.

Judecătoria a respins acţiunea reţinând că deficienţele legate de încheierea contractului de management sunt imputabile reclamantului, care nu-i poate invoca propria culpă, Legea nr. 69/1991 nu face distincţie, la nivelul administraţiei publice locale, între organele cu atribuţii deliberative şi organele cu atribuţii executive, iar activitatea pârâţilor manageri a fost corespunzătoare.

Tribunalul a admis apelul declarat de reclamant şi, drept consecinţă, a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a contractului de management în discuţie.

S-a reţinut că, deoarece potrivit art. 63 (1) lit. h şi o din Legea nr. 69/1991, numirea conducătorilor instituţiilor de interes judeţean se face de Consiliul Judeţean, contractul de management în cauză este lovit de nulitate absolută, fiind semnat doar de preşedintele Consiliului Judeţean laşi.

Curtea de Apel a admis recursul declarat de O. M., M. I. V. şi C. M ., a casat hotărârile precedente şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, cu motivarea că în speţă este vorba despre un litigiu comercial.

Tribunalul şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel şi a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 66/1993, actul juridic dedus judecăţii este un contract de mandat civil deoarece nu are ca obiect vreuna din faptele de comerţ prevăzute de art. 3 din Codul comercial, astfel încât competenţa soluţionării cererii de constatare a nulităţii sale revine în primă instanţă judecătoriei şi nu tribunalului.

Din examinarea celor două hotărâri de dezinvestire se constată că soluţia tribunalului, de declinare a competenţei în favoarea Curţii de Apel, este greşită.

Astfel, potrivit art. 4 din Codul comercial, sunt considerate fapte subiective de comerţ toate contractele şi obligaţiunile unui comerciant, altele decât cele prevăzute de art. 3, cu excepţia actelor de drept privat, ce prin structura şi funcţia lor esenţială nu se pot referi la activitatea comercială -cum ar fi, de pildă, căsătoria, adopţia sau testamentul încheiat de un comerciant – şi actele a căror necomercialitate rezultă din însăşi opereţiunea juridică reglementată.

Or, este evident că una din părţile contractului de management în discuţie, respectiv REGIA AUTONOMĂ JUDEŢEANĂ APA CANAL laşi, are calitatea de comerciant, fiind chiar înmatriculată la Registrul Comerţului.

Pe de altă parte, acelaşi contract de management, prin structura şi funcţia lui esenţială, nu este de drept privat, iar nici din operaţiunea juridică, reglementată şi nici din Legea nr. 66/1993, în baza căreia a fost încheiat, nu rezultă că ar fi necomercial.

în sfârşit, tribunalul, ca instanţă de fond, dacă aprecia că litigiul este civil, trebuia să-şi decline competenţa în favoarea judecătoriei şi nu a Curţii de Apel, instanţa care, de altfel, nu se declarase necompetentă, ci soluţionase recursul declarat de trei părţi şi, potrivit, art. 22 alin. 2 din Codul de procedură civilă, era abilitată să se pronunţe asupra unui eventual conflict negativ de competenţă între tribunal şi judecătorie.

Aşa fiind, se va stabili că în speţă competenţa soluţionării cererii de anulare a contractului de management dintre REGIA AUTONOMĂ JUDEŢEANĂ APĂ CANAL – laşi şi pârâţi revine tribunalului.