TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
Sentinţa Civilă Nr. 185
Şedinţa publică de la 6 Februarie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 9/88/2009 la data de 6 ianuarie 2009, reclamanta S.C. ……… – FILIALA TULCEA a solicitat instanţei, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, emiterea unei ordonanţe prin care să fie somată pârâta S.C. ……… Murighiol să-i plătească suma de 123.,779,04 lei reprezentând contravaloare prestări servicii conform facturii fiscale nr. 3173488 din 30 iulie 2008 şi contractului de prestare de servicii nr. 376 din 1 mai 2008, actualizarea sumei şi cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta creditoare a arătat că a încheiat cu pârâta debitoare contractul de prestare de servicii având ca obiect creşterea unui număr de 35.000 larve de morun cu o greutate medie iniţială de 0,05 gr./ex în perioada 8 mai 2008 – 8 iulie 2008, pe perioada derulării raporturilor contractuale îndeplinindu-şi obligaţiile ce îi reveneau, şi asigurând toate condiţiile de dezvoltare şi hrănire a puilor de morun în ferma piscicolă de la Horia.
A mai arătat reclamanta creditoare că, la sfârşitul perioadei de contractare a întocmit factura fiscală în valoare de 123.779,045 lei reprezentând contravaloare prestaţii realizate până la acel moment şi a remis către pârâta debitoare S.C. ………, împreună cu o notificare prin care o soma ca în termen de 5 zile de la primire să-şi ridice larvele de morun rămase. Numărul de exemplare recepţionate ulterior încheierii contractului de prestare de servicii a fost de 23.085 buc., din care la data de 7 iulie 2008 i-au fost remise debitoarei 2000 bucăţi.
Factura a fost primită de reprezentanţii pârâtei debitoare, dar nu a fost achitată până în prezent, debitoarea motivând că va onora plata după vânzarea materialului biologic şi dorind să impună alte sume, dovedind astfel reaua credinţă în exercitarea raporturilor contractuale.
In drept, reclamanta creditoare şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 969 – 970 Cod civil.
In dovedirea cererii au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: contract de prestare de servicii nr. 376/01.05.2008, cheltuieli aferente predezvoltării nr. 463/29 iulie 2008, factura fiscală nr. 3173488 din 30.07.2008, notificare nr. 465 din 30 iulie 2008, convocator, notificare nr. 501/20 august 2008, adresa din 02.09.2008, adresa nr. 529/10 septembrie 2008, notificare nr. 501/20.08.2008, confirmări de primire.
Examinând cererea, se reţine că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată este o procedură ce se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură, ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.
Somaţia de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor de pretenţii prin care se tinde la obligarea debitorului la plată.
Deşi reclamanta creditoare a depus la dosarul cauzei contractul de prestare de servicii nr. 376 din 01.05.2008, încheiat cu pârâta debitoare, ea nu a făcut dovada modalităţii de calcul a obligaţiilor decurgând din contract, precum şi a faptului că, în cauză, creanţa solicitată este certă, lichidă, exigibilă, tocmai având în vedere şi modul special de determinare al preţului cuprins în contract la art. 3.
Instanţa mai reţine că situaţia calculului cheltuielilor aferente predezvoltării larvelor de morun nu este relevantă în cauză, este un act unilateral, întocmit de către reclamantă, neconfirmată de către pârâta debitoare şi nu poate determina un caracter cert al creanţei, aceasta cu atât mai mult cu cât în contract părţile au prevăzut o anumită modalitate de calculare a preţului contractului.
De altfel, nici factura întocmită la 30 iulie 2008 cu nr. 3173488 nu este confirmată de pârâtă prin semnătură pentru a putea vorbi de o creanţă certă, acceptată de către părţi în sensul O.G. 5/2001 ca o procedură specială.
Chiar şi din corespondenţa purtată între părţi rezultă că pârâta contestă valoarea solicitată a fi plătită, astfel că litigiul dintre părţi nu poate fi rezolvat pe calea specială a somaţiei de plată ci, pe calea dreptului comun.
Faţă de aceste considerente, se va respinge cererea ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001.
