TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 167
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009
Prin cerere adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2798/88/2008 reclamantul ……… a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei ……., Judeţul Tulcea, executarea sentinţei civile nr. 977 din 24.04.2008 a Tribunalului Tulcea în sensul admiterii cererii privind obligaţia executării şi obligarea ca pârâtul să plătească 50% din suma datorată cu titlu penalităţi de întârziere.
În motivare, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 3774 din data de 10.10.2008. înregistrată la Primăria comunei ……… a solicitat Primarului Comunei ………, aplicarea sentinţei civile nr. 977 din 24.04.2008 a Tribunalului Tulcea, pronunţată în dosarul nr. 2295/88/2007, decizie prin care instanţa admite contestaţia formulată de reclamant, în parte, în contradictoriu cu primarul comunei ………, Judeţul Tulcea, anulează dispoziţia nr. 1081/15.06.2007 emisă de Primarul Comunei ………, Judeţul Tulcea, ca netemeinică şi nelegală; a fost obligat pârâtul la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantului pentru perioada 18.06.2007-10.09.2007 în care a îndeplinit şi atribuţii cu urbanismul şi a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale ca nefondat.
Prin adresa nr. 4114/29.10.2008, se arată, Primarul Comunei ……… i-a comunicat faptul că trebuie să facă dovada sumelor cuvenite pentru perioada 18.06.2007 – 10.09.2007 în care a îndeplinit şi atribuţii de referent cu urbanismul, refuzând plata drepturilor băneşti pentru perioada menţionată.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o serie de înscrisuri.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul Primarul Comunei ……… a depus la dosar întâmpinare precum şi o serie de alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat printre altele că reclamantul fiind funcţionar public, Legea nr. 188/1990 şi Legea nr. 161/2003 interzic cumulul de funcţii, ceea ce duce la imposibilitatea cumulării salariului de referent-urbanism cu cea de referent-asistenţă socială, funcţie îndeplinită de reclamant, ambele fiind funcţii publice de acelaşi grad, treaptă şi nivel de salarizare.
Se mai menţionează că reclamantul a fost înştiinţat prin adresa nr. 4684 din 12.12.2008 privind plata drepturilor cu venite pentru perioada 18.06.2007 – 10.09.2007 ce va fi efectuată la data care Primăria Comunei ……… va efectua plăţi reprezentând drepturi salariale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 977 din 24.04.2008 a Tribunalului Tulcea a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamantul ……… în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei ………, a fost anulată dispoziţia nr. 1081/15.06.2007 emisă de Primarul Comunei ………, Judeţul Tulcea, ca netemeinică şi nelegală, a fost obligat pârâtul la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantului pentru perioada 18.06.2007 – 10.09.2007 în care a îndeplinit şi atribuţii de referent cu urbanismul, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale ca nefondat.
La data de 06.10.2008 reclamantul ……… s-a adresat Primarului Comunei ……… solicitând plata drepturilor băneşti cuvenite pentru perioada 18.06.2007 – 10.09.2007, conform sentinţei civile nr. 977 din data de 24.04.2008 a Tribunalului Tulcea.
Prin adresa nr. 4114 din 29.10.2008 emisă de primarul Comunei ……… reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că trebuie să facă dovada sumelor cuvenite pentru perioada 18.06.2007 – 10.09.2007 în care a îndeplinit şi atribuţii de referent cu urbanismul.
Or, în prezenţa unei sentinţe civile prin care s-a poruncit judecătoreşte ca pârâtul să plătească reclamantului drepturile băneşti cuvenite acestuia din urmă pentru perioada 18.06.2007 – 10.09.2007, în care îndeplinit şi atribuţii de referent cu urbanismul, a-i solicita reclamantului să facă dovada sumelor cuvenite, apare ca o cerinţă inacceptabilă din punct de vedre juridic.
Că aşa este, o dovedeşte, o dată în plus, adresa nr. 4684 din 12.12.2008, emisă de acelaşi pârât, prin care i se aduce la cunoştinţă reclamantului că sentinţa civilă nr. 977/2008 va fi pusă în aplicare la data la care se vor efectua plăţi reprezentând drepturi salariale.
Cu alte cuvinte, era obligaţia pârâtului să execute dispozitivul sentinţei civile nr. 977/2008 a Tribunalului Tulcea, aspect ce nu a fost dovedit a fi îndeplinit nici până în prezent.
În altă ordine de idei, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în temeiul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de temei, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar conform art. ?……….alin. 2, în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau , după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la o despăgubiri pentru întârziere.
Aşa fiind, apare ca întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului şi la plata despăgubirilor pentru întârziere, în condiţiile în care în asemenea litigiu de muncă, în sensul larg al cuvântului, obţinerea unei hotărâri şi punerea ei în reclamă rapiditate având în vedere situaţia reclamantului.
În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 15.06.2006 – Cârstea şi Grecu împotriva Românei.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să admită acţiunea şi să oblige pârâtul să execute sentinţa civilă nr. 977 din 24.04.2008 a Tribunalului Tulcea.
Totodată, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantului 50% din suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru întârziere.
