Fondul de comerţ include atât bunuri mobile cât şi imobile, corporale şi incorporate.
Spaţiul comercial face parte din fondul de comerţ.
(Secţia comercială, decizia nr. 292/2.04.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 5.204, pronunţată în dosarul 7.550/1994, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti admite acţiunea reclamantei S.C. “P. H.” – S.A. îndreptată împotriva pârâtelor S.C. “C. S.A. şi C. L. M. B., constată că reclamanta este proprietarul unităţii nr. 306 – magazin alimentar, situat în Bucureşti, str. Baba Novac, sectorul 3, obligă pârâta S.C. “L.” – S.A. la plata sumei de 721.180 lei chirie primită pe nedrept, către reclamantă, şi obligă pârâţii la 293.040 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
în motivare se reţine că, potrivit H.G. nr. 643 din 31.05.1990, s-a dispus reînfiinţarea, în subordinea directă a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, a întreprinderii de Magazine P. Bucureşti, având ca obiect desfacerea cu amănuntul către populaţie a produselor alimentare, că prin contractul de societate încheiat între Statutul Român, reprezentat prin Consiliul împterniciţilor Statului de la S.C. “P.” – S.A. şi S.C. “A.” – S.A. Arad, S.C. “R.” – SA, S.C. “A. D.” – S.A. şi V. D. P. E. T. B. V. s-a constituit reclamanta S.C. “P. H.” – S.A., care a fost înmatriculată la şi, de asemenea, că potrivit H.G. nr. 765/1990 s-a dispus trecerea unităţilor comerciale de lapte, pâine, peşte, came şi preparate din came în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, iar printr-o adresă transmisă de Primăria Municipiului Bucureşti s-a dispus ca reclamanta să preia, pe bază de protocol, spaţiile comerciale de la fosta întreprindere GOSTAT. Se mai reţine că s-a încheiat protocolul între Departamentul Agriculturii de Stat şi întreprinderea de Preparate şi Conserve din Came, prin care spaţiul în litigiu, situat în str. Baba Novac, a trecut în administrarea directă a reclamantei, iar, potrivit Legii nr. 15/1990, spaţiul în litigiu a trecut din administrarea directă a reclamantei în proprietatea sa, fiind inclus în patrimoniul său, astfel că nu poate fi primită susţinerea S.C. “L.” – S.A. că, C. L. M. B., printr-o hotărâre ulterioară, a trecut spaţiul respectiv în administrarea directă a S.C. “M.” – S.A. şi că, de altfel, C. L. M. B. nu putea să dispună de un spaţiu care,
Ia data emiterii hotărârii, nu-i mai aparţinea şi cum proprietar al spaţiului este reclamanta, suma plătită cu titlu de chirie este o plată nedatorată.
împotriva acestei sentinţe formulează apel cele două pârâte: S.C. “L.” -S.A. şi C. L. M. B., prin care se aduc critici, după cum urmează: S.C. “L.” -S.A. susţine că a fost titulara investiţiei din str. Baba Novac, având drept de administrare operativă directă până în 1989, că în 1988 s-a dispus de către fostul C. L. M. B., care era forul tutelar al întreprinderii Comerciale Locale, ca magazinul să fie reprofilat din magazin cu produse nealimentare în magazin cu produse alimentare, că, prin H.G. nr. 765, s-a dispus trecerea unor unităţi specializate de produse alimentare la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, dar că această hotărâre nu a fost comunicată, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 280/9.11.1992, explicându-se, în acest fel, şi faptul că, la data apariţiei Legii nr. 15/1990, prin care I.C.L.T. s-a transformat în S.C. “L.” – SA, aceasta a cuprins în capitalul social inclusiv magazinul din str. Baba Novac, că reclamanta i-a considerat în 1995 proprietarul acestui spaţiu şi, deşi preluase magazinul de la S.C. “M.” S.A., chiriaşul reclamantei, a continuat să plătească chiria şi, de asemenea, că potrivit Legii nr. 31/ 1990, reducerea capitalului social la societăţile cu capital majoritar de stat, cum este şi pârâta S.C. “L” – S.A., nu se poate face decât prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor – F.RS. şi F.P.F, dar că ,prin admiterea acţiunii reclamantei S.C. “P.” – S.A., instanţa este ceea care i-a redus capitalul social, pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.
C. L. M. B., prin apelul său, arată că spaţiul comercial în litigiu constituie proprietate publică, inclusă în domeniul privat al său, că preluarea în proprietate, în baza H.G. nr. 765/1990, priveşte magazinul, ca fond de comerţ, nu şi spaţiul în care acesta funcţionează şi pe care antecesorul său îl folosea în calitate de chiriaş. Deci, ceea ce s-a preluat a fost calitatea de chiriaş asupra spaţiului, reclamanta dobândind această calitate ca urmare a desprinderii şi transmiterii activităţii de desfacere, astfel că ceea ce s-a transmis a fost contractul de închiriere şi nu dreptul de proprietate asupra spaţiului, cum susţine reclamanta. O altă critică este aceea că, potrivit H.G. nr. 643/1990 (de înfiinţare a reclamantei) şi potrivit H.G. nr. 765/1990 şi Legii nr. 15/1990, nu constituie titlu de dobândire a dreptului de proprietate acele acte normative, iar pentru imobilele care au trecut în proprietatea statului înainte de 1989, prin Legea nr. 58/1991 se prevede indisponibilizarea la actualii titulari legali până la reglementarea situaţiei lor juridice printr-o viitoare lege. Cu privire la plata sumei încasată cu titlu de chirie, arată că suma a intrat în bugetul Statului, iar cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că obligarea la plată este neîntemeiată, neavând vreo culpă procesuală.
Analizând actele dosarului, se apreciază ca fiind corectă soluţia instanţei de fond, atât asupra situaţiei de fapt, cât şi asupra motivării în drept, fapt pentru care se vor respinge apelurile, din conţinutul Hotărârilor Guvernului rezultând clar că întreprinderea de Magazine P. a preluat, pe bază de protocol, de la Direcţia Comercială a Municipiului Bucureşti şi de la direcţiile comerciale judeţene, spaţiile şi mobilierul comercial predate de acestea în baza Decretului nr. 396/1985 şi cum pe baza protocolului a fost predat inclusiv spaţiul în litigiul, care la privatizarea reclamantei a fost cuprins în capitalul social, ca urmare a dispoziţiilor Legii nr. 15/1990. De altfel, apelanta C. L. M. B. susţine că preluarea în proprietate priveşte magazinul ca fond de comerţ, nu şi spaţiul în care acesta funcţionează, dar nu ţine seama că în fondul de comerţ intră atât bunurile mobile cât şi imobile, corporale şi incorporale, deci inclusiv spaţiul în litigiu, fapt pentru care tribunalul va respinge apelurile, ca nefondate.
Notă: Hotărârea Guvernului nr. 765/1990 privind trecerea unor unităţi comerciale specializate de produse alimentare Ia Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 280 din 9 noiembrie 1992.
Decretul nr. 396/1985 privind trecerea activităţii de desfacere a produselor agroalimentare de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare la Ministerul Comerţului Interior (publicat în Buletinul Oficial nr. 73 din 23 decembrie 1985), nu mai este în vigoare.
Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
în legătură cu Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
Referitor la Legea nr. 58/1991, a se vedea nota de la speţa nr. 148.
