Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din hotărârea Guvernului nr. 567/1992, veniturile fondului de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori se constituie din contribuţia agenţilor economici cu personalitate juridică care produc, industrializează sau comercializează produse agricole.
Anexa la Hotărâre, cap. II – Activitatea de industrializare – pct. 4, 5 şi 6 prevede că pentru prepararea şi vopsirea blănurilor naturale, tăbăcirea şi finisarea pieilor naturale şi alte activităţi de prelucrare a produselor agricole, dar şi pentru comerţul cu aceste produse, se calculează contribuţii la fondul asigurărilor sociale pentru agricultori.
Faţă de obiectul de activitate al unei societăţi comerciale, care achiziţionează piei crude de la diferite persoane fizice şi juridice, pe care, cu aviz de însoţire, le trimite la alţi agenţi economici, în vederea preparării, vopsirii, finisării, după care, după returnare, le prelucrează, apoi comercializează produsele finite, aceasta societate datorează plata contribuţiei la fondul de pensii pentru agricultori.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 1182 din 18 mai 1998.
Societatea comercială “SPERANŢA 200” SRL Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Brăila, să se dispună anularea în parte a deciziei nr. 905 din 30 octombrie 1996 a Ministerului Finanţelor (pct. 1 din dispozitiv) prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva procesul-verbal din 9 iunie 1995 al Gărzii Financiare, pentru obligaţiile de plată a contribuţiei la fondul de pensii pentru agricultori aferent activităţii de industrializare a pieilor prelucrate la cooperativa “Blănarul” Brăila.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, prin sentinţa nr. 64 din 11 aprilie 1997 a respins acţiunea că nefondată, reţinând că în mod legal reclamanta a fost impusă la plata contribuţiei la fondul de pensii pentru agricultori, ea achiziţionând piei crude de la diverse persoane fizice şi juridice, pe care, cu aviz de însoţire, le trimitea la alţi agenţi economici în vederea preparării, vopsirii, finisării, după care, după returnare le prelucrează realizând cojoace, etc. pe care le comercializează.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs, susţinând că ea nu poate fi obligată la plata contribuţiei la fondul de pensii pentru agricultori aferent activităţii de industrializare a pieilor prelucrate la cooperativa “Blănarul” Brăila, întrucât activitatea desfăşurată nu se încadrează în dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 557/15 septembrie 1992, neevidenţierea culpabilă a activităţii de care Cooperativa “Blănarul” Brăila nejustificând măsura aplicată de organul de control.
Recursul declarat nu este fondat.
în urma unui control efectuat de Garda Financiara s-a încheiat procesul-verbal din 9 iunie 1995 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 4.540.262 lei reprezentând contribuţie la fondul de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori, 3.600.916 majorări de întârziere la plata acestei contribuţii şi 609.000 lei suma confiscată reprezentând contravaloarea unui număr de 203 bucăţi piei ovine crude achiziţionate fără documentele legale.
Prin decizia nr. 905 din 3 octombrie 1996, Ministerul Finanţelor a respins contestaţia pentru obligaţiile de plata a contribuţiei la fondul de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori aferent activităţii de prelucrare a pieilor la Cooperativa “Blănarul” Brăila şi a admis contestaţia pentru diferenţa reprezentând contribuţia la acelaşi fond aferent activităţii de prelucrare a pieilor crude efectuate la S.C. “Favior” SA Orăştie şi la S.C. “Partizanul” SA Bacau.
La pct. 1 s-a dispus că Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Brăila să comunice reclamantei până la 30 noiembrie 1996 suma datorată, lucru realizat de aceasta prin scrisoarea nr. 3300 din 26 noiembrie 1996, prin care i se aduce la cunoştinţă că are o obligaţie de plată de 1.105.014 lei, respectiv 560.387 lei contribuţie la fondul de pensii şi asigurări sociale a agricultorilor şi 544.627 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Reclamanta susţine că activitatea desfăşurată de ea nu se încadrează în Hotărârea Guvernului nr. 557/1992, astfel că nu poate fi obligată la plata contribuţiei la fondul de pensii pentru agricultori aşa cum au dispus organele de control şi a reţinut şi instanţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 557/1992, veniturile fondului de pensii şi asigurări sociale pentru agricultori se constituie din contribuţia agenţilor economici cu personalitate juridică care produc, industrializează sau comercializează produse agricole.
Anexa la Hotărâre, la cap. II – activitatea de industrializare – pct. 4,5 şi 6 prevede că pentru prepararea şi vopsirea blănurilor naturale, tăbăcirea şi finisarea pieilor naturale şi alte activităţi de prelucrare a produselor agricole dar şi pentru comerţul cu aceste produse prevăzute la cap. III (activitatea de comercializare), se calculează contribuţii la fondul asigurărilor sociale pentru agricultori.
Reclamanta achiziţionează piei crude de la diverse persoane fizice şi juridice, pe care, cu aviz de însoţire, le trimite ia alţi agenţi economici, respectiv S.C. “Favior” SA Orăştie, S.C. “Partizanul” SA Bacău şi Cooperativa “Blănarul” Brăila, în vederea preparării, vopsirii, finisării, după care, după finisare, le prelucrează, apoi comercializează produsele finite.
Faţă de obiectul de activitate, ea datorează plata contribuţiei la fondul de pensii pentru agricultori, din aceasta, Ministerul Finanţelor scăzând contribuţia plătită de doi ani de cei trei parteneri ai reclamantei, cooperativa “Blănarul” Brăila fiind găsită că nici nu a evidenţiat lucrările efectuate de ea.
Soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi urmează a fi respins.
