FOND FUNCIAR. COMPETENTA MATERIALĂ A INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CERERE DE ACORDARE A DAUNELOR COMINATORII


Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 atât timp cât organul competent, Comisia locală de fond funciar,şi-a îndeplinit obligaţiile care-i revin în raport cu art. 13 din Legea nr. 18/1991 şi Regulamentul de aplicare, făcând demersuri pentru punerea în posesie în limita terenului disponibil pe terenul rezervă de stat.

Prin acţiunea formulată de reclamanţii P.E., D.F. şi D.M. au chemat în judecat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Comunei Ciomăgeşti -judeţul Argeş şi pe primarul acestei comune P.l. pentru punerea în posesie pe suprafaţa de 3 ha. teren şi obligarea pârâţilor la plata unor daune cominatorii de 10.000 lei/zi de întârziere.

în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 10527/ 1993 a Judecătoriei Târgovişte li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru 3 ha. teren pe raza comunei, dar li se refuză punerea în posesie, cu motivarea că nu ar avea decât un drept la acţiuni.

Tribunalul Bucureşti – Secţia Administrativ, prin sentinţa civilă nr. 190/16.04.1997, a respins ca nefondată acţiunea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta Comisia de fond funciar şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin în raport de art. 13 din Legea nr. 18/1991 şi Regulamentului de punere în posesie în limita terenului disponibil.

Prin decizia nr. 11/4.02.1999aCurţii de Apel Bucureşti-Secţia Contencios Administrativ s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.

S-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 atâta timp cât organul competent – respectiv Comisia locală de fond funciar şi-a îndeplinit obligaţiile care-i revin în raport cu art. 13 din Legea nr. 18/1991 şi Regulamentul de aplicare, făcând demersuri pentru punerea în posesie în limita terenului disponibil pe terenul rezervă de stat, aşa cum rezultă din procesul verbal nr. 4/iunie 1995. (Judecator Luiza-Maria Paun)

(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 190/1999)