Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 849 din 3 aprilie 1998 (dosar nr. 1203/1997)
Textul de lege pe care prima instanţă şi-a fundamentat soluţia, şi anume art. 34 din Legea nr. 18/1991, prevede, între altele, că terenurile proprietate de stat, folosite la data apariţiei acestui act normativ de unităţile de învăţământ cu profil agricol sau silvic, trec în administrarea acestora şi aparţin domeniului public.
Prevederile articolului mai sus menţionat stabilesc că terenurile care trec în administrarea unităţilor de învăţământ de profil agricol sau silvic trebuie să fi intrat până la data de 1 ianuarie 1990 în proprietatea statului, să fie destinate scopului arătat în alineatul 2 şi să se afle în folosinţa licită a unităţilor respective.
Or, din probele administrate în cauză, rezultă că suprafaţa de 20 ha teren, situată în “Lunca Noapteşului”, a trecut în proprietatea fostului Consiliu popular al oraşului Curtea de Argeş prin actul autentic de schimb, înregistrat sub nr. 5063/1976 şi a fost predată Grupului Şcolar Agricol la 1 ianuarie 1978 pentru constituirea bazei materiale şi de practică, conform protocolului nr. 5796-30, iar suprafaţa de 13 ha din punctul “la SMA” a fost dată în folosinţa reclamantului de către I.A.S. Curtea de Argeş, în baza minutei din 29 aprilie 1975.
Potrivit adeverinţei nr. 1544 din 10 august 1994 a Oficiului de şi Organizarea Teritoriului al Judeţului Argeş, la 1 ianuarie 1990 Gaipul Şcolar Agricol Curtea de Argeş deţinea terenuri agricole, păşune şi livadă în suprafaţă totală de 81 ha.
Prin urmare, la data apariţiei Legii nr. 18/1991, reclamantul avea folosinţa licită a terenurilor în litigiu cum, de altfel, a recunoscut pârâta-recuren- tă prin întâmpinările depuse la dosar.
întrucât art. 34 din actul normativ amintit prevede că în administrarea unităţilor de învăţământ cu profil agricol sau silvic trec terenurile intrate în patrimoniul statului până la data de 1 ianuarie 1990 şi folosite de ele în sco
pul arătat în alineatul 2 al textului, la data apariţiei legii, se constată că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a acestor dispoziţii legale.
Susţinerea că suprafaţa de teren preluată din patrimoniul Grupului Şcolar Agricol şi pusă la dispoziţia Comisiei locale Curtea de Argeş prin actul administrativ atacat, pentru reconstituirea dreptului de proprietate unor persoane fizice, nu este destinată cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare este nu numai nedovedită dar şi irelevantă în cauză.
Delimitarea suprafeţelor de teren strict necesare scopului mai sus arătat, de cele destinate producţiei, reprezintă o chestiune viitoare urmând a fi rezolvată de Guvern, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 169 din 27 octombrie 1997 de modificare a Legii nr. 18/1991.
Faţă de considerentele expuse, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
